A Meritat Lectia Primita De La VIATA

In cele din urma m-am decis sa plec departe. Am dorit cu o seara inainte sa iti marturisesc tot, sa iti spun ca stiu tot, insa am avut taria de a nu desparti o pereche fericita, asa imi imaginam eu atunci din conversatiile citite intre voi. Cu greu am plecat, insa te iubeam, te iubesc si imi doresc sa te stiu fericit. Am ajuns departe, convorbirile au continuat, eu nu aveam decat sa sufar si sa astept sa-mi spui adio, insa nu a fost asa. Ma plimbam prin camera de una singura noapte de noapte, plangeam si ma intrebam de ce ma torturezi, de ce nu ai curajul sa-mi spui ca esti cu ea si ca doar pe ea o iubesti. Eu pun multa amprenta pe culoare, insa acum culoarea din fata ochilor mei era neagra si asta nu ma caracteriza pe mine deloc. Ma opresc in mijlocul camerei si pentru o secunda ma intreb…unde sunt?…eu care adoram muzica, poezia, dansul,comunicarea, libertatea, oare unde ma aflu? Oare sa fi pierdut aceea lume a mea..pentru ca pe asta nu o recunosc, este o lume pe care imi este greu sa o accept.

M-am decis sa iti spun tot intr-o seara cand erai suparat ca eu nu te bag in seama, insa m-a luat o frica de tine, iar acea frica de tine ma facea irationala. Citisem prea mult pentru un om si era normal sa ma simt atacata, lovita marginalizata…de aceea lumea mea s-a schimbat si eu am devenit sensibila, incat si adierea vantului mi se parea dureroasa. De fire am fost si imi doresc sa fiu o luptatoare, trebuie sa iti spun ca stiu totul si sa ma trezesc la realitate, trebuie sa merg mai departe daca te iubesc. Ma intreb de ce nu am inca curajul sa iti spun- e simplu- inca mai doresc sa vorbesc cu tine si daca spun totul stiu ca se va termina definitiv…de aici vine frica, si totusi nu e corect din partea mea sa tac. Nu vreau sa ma invinovatesc pentru ca nu sunt vinovata…era de datoria ta sa-mi spui sau a ei, la mine e doar egoism putin si iubire pura, asa ca iti voi spune, iti voi dori succes si toate cele bune.
Azi am iesit in parc si ma uit la oamenii din jurul meu, incerc sa le citesc trecutul pe fata, doresc sa ma conving intr-un fel ca mai exista oamenii la fel ca si mine, insa acum nu sunt in stare de nimic, nici macar la asta nu ma mai pricep. Oare e vina mea ca el nu mi-a spus adevarul? Unde s-a dus aceea comunicare calda, acel sarut, aceea privire ce imi incalzea sufletul? De ce a trebuit sa faca toate astea? Eu oricum il iubeam si il puteam ajuta neconditionat…nu mi-am dorit iubire fortata, stiu cum e sa stai langa cineva pe care nu-l iubesti nu comunici si nu poti impartasi nimic cu el, de aceea daca era sincer cu mine intelege-am situatia. Acum sunt singura in mijlocul tuturor, toti da sfaturi fara sa stie ce este in inima mea si fara sa stie ca eu fac doar ceea ce simt…insa ascult, si atat. Seara in camera ma rog la Dumnezeu si ii multumesc ca inca ma mai tine pe picioare si mi-a dat maturitatea necesara pentru a intelege multe lucruri. Am recitit de foarte multe ori acele conversati-dialoguri, obosisem sa mai citesc. M-am decis sa i-au totul asa cum este si cand nu am mai rezistat i-am spus ei, apoi tie, am vorbit urat si in acel moment de furie ma gande-am sa va urez fericire, insa nici unul nici altul nu ati recunoscut. Simte-am ca inebunesc, m-am calmat cu multe spitalizari dupa, iarasi am luat taurul de coarne si tot eu singurica mi-am spus ca trebuie sa lupt sa vad cu ochi mei daca este asa cum spune-ai tu. Au fost momente de cumpana pentru mine, cand ma coboram, cand ma urcam. Insa l-am rugat pe Dumnezeu sa ma indrume el in tot ce voi face pe mai departe. Am dorit o revedere in care sa pun punt fata in fata si asta am si facut, numai ca acel punct nu a existat, in schimb am primit un INEL. Fata in fata dupa cateva luni a fost emotionant si atunci am simtit ca ma iubeste, m-a rugat sa-l iert, mi-a povestit tot. L-am iertat pe loc, inca nu i-am spus…eram mult prea fericita si in acelesi timp ma gande-am la ea cu mila. Nu a fost si nu este vina mea, am fost sincera cu ea si ea ma tradat…semn ca nu l-a iubit niciodata. Stand in pat pe moment imi trecea tot felul de ganduri, ba ca nu ma iubeste si nici nu m-a iubit vreodata si totusi cand ne-am intalnit am simtit ca ma iubeste. Asta s-a produs o perioada din cauza infideliati lui fata de mine si am realizat ca nu am nici o vina si ca v-or mai veni valuri, insa daca ma iubeste asa cum pretinde o sa fie bine. Seara, mi-a cuprins fata cu palmele, am plans si ma implorat sa nu-l mai parasesc niciodata. Mi-a spus cu lacrimi in ochi sa nu renunt la el ca sunt viata lui…atunci am simtit o caldura interioara care aproape ca numai puteam respira. Mi-a cerut sa intind mana si mi-a pus inelul pe deget. Am crezut ca lesin era ceva ce imi doream, era de la suflet la suflet, asta arata simbolul fericiri noastre, apoi imi spune-Esti frumoasa, ma uit la el cu mult drag si realizez ca viata mi-a tat o lectie ce a meritat sa merg pana la capat. Te ador, Te iubesc, Vreau sa fiu sotia ta pentru totdeauna. Sper sa invatati si voi din greslile mele…viata e o lupta cu tine insuti, viata nu sta in loc, viata merita traita si trebuie sa lasam sa treaca timp.

One thought on “A Meritat Lectia Primita De La VIATA

Parerea ta conteaza