*Am Avut O Mamă Scumpă*

Amintirea este singurul lucru pe care nu mi-l poate lua nimeni, doar ea rămâne după ce sufletul este secătuit de lacrimi de durere care croiesc râuri de tristețe tot mai adânci pe obrazul meu. De ce nu te uiți în urma ta să vezi haosul pe care la creat plecarea ta din lumea mea? De ce ți-ai pus aripi de înger așa devreme? Sunt multe momente în care am simțit lipsa mamei, căruia să-i împărtășesc gândurile, preocupările, dorințele, bucuriile și supărările mele. Mama mea a murit când eu eram copil, la vârsta de 47 de ani. Povestea e lungă, aș putea scrie o carte. Nu merita să moară așa de tânără, nu a greșit nimănui niciodată. A fost un om minunat pe care vreau să cred că Dumnezeu mi-a luat-o pentru ca avea nevoie de ea în rai. Îmi lipsește enorm. Au trecut ani mulți de atunci, însă eu am sentimentul că pe zi ce trece mă sting și eu. Îmi doresc să fiu acolo cu ea, oriunde ar fi. Odată cu moartea ei s-a dus cel mai minunat și mai frumos om, care a avut de suferit toată viața cât a trăit. Nu o să înțeleg niciodată de ce. E nedrept. Dumnezeu să te odihnească în pace mama. Îmi este tare dor de MAMA.

Parerea ta conteaza