*El, E…. Slăbiciunea Mea*



Off , iar nu am avut timp să-i spun iubiri mele cât de mult îl iubesc…dar cred că asta nu-l va întrista prea mult…pentru că știe cât înseamnă pentru mine…dacă nu ar fi fost așa…cu siguranță aș fi reușit de acum câteva luni să uit tot ce ne-a legat sufletele unul de altul…dar eu îl iubesc la fel și el …chiar dacă pentru moment ne rezumăm la a ne șopti magicul : te iubesc doar prin scris…poate că vor veni timpuri mai bune și că șansa aceasta să ne facă iubirea și mai profundă. Sper…și mi-e teamă dar totuși îmi spun așa : ’’ poate ca destinul mi-a auzit plânsul și durerea și va face cumva un miracol …un miracol pentru noi doi…chiar dacă iubirea aceasta îmi frânge aripile viselor frumoase. Pentru că știm amândoi – trăim o poveste de dragoste interzisă…care înseamnă : o lacrimă de dor târziu în noapte ce o vărs pentru el…un gând fugar și plin de dorința lui către mine …un tangou plin de senzualitate și dragoste al buzelor noastre când se unesc într-un sărut , dar departe de privirile ochilor cunoscuți…și o contopire a două trupuri unul într-altul la care martori ne pot fi doar suspinele și gemetele ce taie tăcerea din camera în care ne iubim….o îmbrățișare și un suspin adânc de parcă mi s-ar tăia răsuflarea atunci când știu că trebuie să plec de lângă el… și să mă rup din îmbrățișarea lui…un sărut plin de tandrețe dar și durere ce o simt că îmi apasă sufletul…înainte de a ieși pe ușă amândoi ținându-ne de mână și privindu-ne într-una până trebuie să îi dau drumu’ mâinii lui și să-i spun : ’’ îmi va fi dor…pa iubire ’’ . DAR…cu toate astea e un sentiment care simți că te face să îți spui că ai atins nu RAI- ul….dar măcar o treaptă a lui….e minunat el ca bărbat …prin caracterul lui deosebit…Doamne, cât mă poate face să mă gândesc la el acest suflet frumos de bărbat ! El, e slăbiciunea mea…; nu știu dacă voi mai avea parte de ceea ce am scris mai sus…dar indiferent de situație ..în paginile sufletului …el….va rămâne pentru mine, dragostea sufletului meu ! Mi-a scris și ieri …: ’’ bună iubire, of iubire dragă nimic nu e mai minunat decât să aștept cu emoție gândurile tale pe care le citesc aproape cu lacrimi în ochi; ești atât de minunată prin tot ceea ce faci și te adooor frumoaso ’’ astea au fost cuvintele lui de ieri dimineața ca răspuns la mesajul meu…iar la sfârșit mi-a trimis o ploaie de trandafiri . Nu știu ce va fi sau nu, dar a rămas același romantic și aparent ’’fidel sentimentelor ’’ ce mi le poartă ; atât de mult îmi umple inima de bucurie să-l știu acolo, gândindu-se la mine ..măcar puțin…să văd că în inimioara lui încă arde iubirea și că își dorește la fel de mult ca la început să mă întâlnească… Am emoții ..chiar am…știu că mai e foarte puțin până îl voi întâlni…și sunt sigură că și el…pentru că în privința asta chiar ne asemănăm… dar nu asta contează…important e că în inima lui eu sunt dragostea lui pe care o adora și o iubește . Iar el – el pentru mine, reprezintă însuși inima mea!

*Pentru Totdeauna Ea*



Are un nume frumos, ochi albaștri , privire gingașă către tine, încât simți că te topești. Da, e matură, însă pare o copilă atunci când vorbește, când se îmbracă, iar zâmbetul ei este de neuitat, pentru că umple camera de lumină acolo unde este. Uneori uitându-mă mai insistent la Ea descopăr în zâmbet amintiri urâte de pe vremea când era copil. Rareori se privește în oglindă, Ea
știe că are zâmbet frumos și e frumoasă, însă e mică și nu trebuie să o superi…inima ei e slăbită și nu ar mai rezista încă odată. Știe să-și răsplătească prieteni, cunoștințele, rudele…chiar prin gesturi simple și
atunci când te aștepți mai puțin, însa toate gândite și făcute cu tot sufletul. Acum are planuri mari de viitor. Este înrăită atunci când vine vorba de marea ei dragoste, e visătoare, se calmează ușor cu vocea cu care s-a obișnuit și un sărut pe buzele  ne,rujate. Da, se rujează rar, nu se marchează… e simplu Ea originală de la mama Natura. Îi place să stea singură în camera ei, la
calculator admirând poze, asta e cam tot ce știu despre ea până în prezent. Mai știu că este o luptătoare și toată viața așa va fi…va lupta cu hoții de stele, cu toți cei care încearcă să îi tulbure fericirea.

*Dorință Imensă*

Port în suflet o dorință imensă de iubire, îmi doresc să strălucesc doar pentru el…să îi pot oferi căldură, iubire, am dorit și doresc să iubesc și să fiu iubită. Am sperat că voi găsi pe cineva care să mă mângâie…să mă asculte…să mă înțeleagă…să fie mereu în al meu suflet și să îmi șoptească în fiecare noapte că mă va iubi mai mult decât viața. De-a lungul timpului am adunat neliniști, minciuni, răutate și alte lucruri negative, acum mi-au devenit coșmaruri și începând de azi vreau să pun punct la toate astea, știu, e greu să găsești adevărul, acum la sfârșit de an, ne propusesem să fim mai buni, mai pașnici, însă eu am făcut chiar mai rău decât am făcut vreodată. Trebuie să pun punct pentru mine și să încerc să mă cunosc mult mai bine ca să pot cunoaște…Mă gândesc…poate că am nevoie de un psihiatru…poate am nevoie de antidepresive să pot dormi mult și să nu mă mai trezesc.

 

*Dezamăgită…*


Sunt dezamăgită….și de câte orisunt dezamăgită îmi vine să scriu, înșir cuvinte alandala pe foaia mea virtuală sau nu, scris se numește (sau tastat, după caz). Oamenii nu sunt așa cum vreau eu, și sunt conștientă de asta…nu caut perfecțiunea, iar ceea ce am eu nevoie sigur se găsește acolo undeva, am încredere ca voi găsi cândva acel lucru sau persoană ce mă va face să tresar. Până atunci aș vrea să nu mai cunosc oameni superficiali, aș vrea sa nu mai am de a, face cu oameni care nu au pic de sensibilitate în ei. Am obosit să încerc să-i conving că viața nu înseamnă planuri și ore fixe, că viața nu înseamnă să trebuiască mereu să faci ce TREBUIE în loc de ceea ce îți PLACE. Am obosit să încerc să impun versiunea mea celorlalți, dacă ei decid că viața trebuie trăită altfel, s-o facă după cum le place…Până la urmă e rândul meu să mă îngrijesc de mine, și am s-o iau pe drumul ce mi se așterne la picioare, fără să caut pe cel mai potrivit sau pe cel corect. Am încercat să iau o decizie bazată pe cântărire lungă a situației și a persoanelor din ea, am adunat fapte și trăsături și am tras o linie luând decizia ce am crezut ca este corecta… Cât m-am putut înșela, de fapt nu luasem în calcul ca într-o ecuație mai exista pe lângă x și un y care nu corespunde întotdeauna ideilor și planurilor. Prin urmare ecuația dă un rezultat banal sau nu dă nici un rezultat. Căci oricât de mult ar vrea x să facă parte din ecuație, y îi taie orice elan. Am recunoscut că uneori acționez ca un copil…dar știți ce? Până acum a fost bine așa….cântăritul situației și luatul în calcul riscurile acesteia…nu te duce nicăieri, căci de vrea situația, timpul sau viața face ca rezultatul să fie banal sau zero. Așa că astăzi nu mai iau nici o decizie, nu mai ascult de planuri și mai ales, înainte de toate, îți spun ție ca nu toți își trăiesc viața după aceleași principii ca ale tale…și în consecință sfatul meu este să te gândești înainte să încerci sa-i convingi să aplice metoda ta, e posibil să o considere o pierdere de timp sau și mai rău s-o ignore complet.

*Copilul*


În părul tău cu doi bujori
Și buclele pe spate,
Cu ochii tăi tu mă -nconjori
De-atâta bunătate.
În ochii triști tu mă privești
Când sunt înlăcrimata,
Mă iei de gât să mă iubești
Și starea trece îndată.
În orice rău tu vezi un bine
Că-i lecție-nvățată,
Și noaptea stai să furi suspine
Când somnul mă îmbată.
Ai vrea sa fiu în locul tău
Sa văd măcar odată,
Prin ochii tăi că nu e rău
Că viața-i minunată.

*Poetul Și Vulturii…*

Când timpul piere în negura uitării,
Vor mai fi oare şi ochi înlăcrimaţi
Să-şi spună oful în clipa întristării,
În bezna nopţii, la căpătâi chemaţi?
Cu aura-i festivă-n străluciri de stea
Poetul se retrage-n linişte spre rai,
Căci locul veşnic, în ceruri va avea
Purtând în slovă, nepieritorul grai.
Păcatele, de-au fost, acum se iartă,
Iar gloria-ti se-aşează-n amintiri,
In slova ta se va deschide-o poartă
Pe drumul veşnic, plin de străluciri.
Acuma, doar lumina mai veghează,
Iar vulturii se-avantă iute la ospăţ,
În goliciunea strâmtă, tot visează
Să-şi potolească setea de dezmăţ.
Pierduţi în josnicia lumilor deşarte
Vor sta în bezna mulţimii de varani,
In gândul lor înverşunat se-mparte
Veninul strâns prin curgerea de ani.

În Memoriam Corneliu.Vadim.Tudor
Cum a fost, cum n-a fost, eu l-am Admirat!

*Eu Și Atât….*

Îți simt dorința din priviri
Când trupu-mi sfredelești,
În ochi îți văd doar licăriri,
Și sânii mi-i dorești.

Ai vrea să scrii povești de-amor
Pe trupul meu fierbinte,
Sa fiu ca un sărut ușor
Ce-l scrie în cuvinte.

Să-ți fiu și muză și delir
Pe foaie când mă așezi…
Să-mi pui și-un fir de trandafir,
În versuri să veghezi.

*Liniștea Sufletească…*

N-am să-ți cer să mă iubești, fiindcă sentimentele tale îmi șoptesc „te iubesc” în fiecare zi, n-am să te caut să-ți spun că „te iubesc” zilnic, fiindcă ți-am spus pentru totdeauna.
Vreau să mă simți, să simți că mă iubești cu adevărat, nu-mi place să te sufoc cu iubirea mea. Vreau să mă aștepți așa cum te aștept eu pe tine.
Vreau să-mi oferi libertatea care ți-am dăruit-o eu, fiindcă iubirea înseamnă libertatea, pentru a dobândi liniștea sufletească.

Page 11 of 11
1 9 10 11