Ce se întâmplă cu creierele celor care cred în Dumnezeu?

Cercetătorii au descoperit că oamenii suprimă zonele creierului responsabile de gândirea analitică şi setează părţile responsabile de empatie să creadă în Dumnezeu.
„Când există o problemă de credinţă, din punct de vedere analitic, apare o chestie, aparent, absurdă. Vorbind despre ce înţelegem că se întâmplă cu creierul uman, saltul de la religie la credinţa în forţele supranaturale ne îndepărtează de perspectiva critică şi analitică în gândire. Acest lucru se întâmplă pentru a ne ajuta să atingem o mai mare înţelegere socială şi emoţională”, a declarat profesorul Tony Jack, care a condus cercetarea.


După o analiză a opt experimente, cercetătorii au constatat că oameni credincioşi sunt mai empatici faţă de semenii lor decât cei care nu cred în Dumnezeu.
Cercetătorii au examinat relaţia dintre credinţa în Dumnezeu, capacitatea de gândire analitică şi preocupare morală în opt experimente. Fiecare experiment a conţinut date de la participanţi adulţi ce au variat ca număr între 159-527.
Deşi convingerile spirituale şi preocuparea empatică au fost asociate pozitiv cu frecvenţa rugăciunilor sau meditaţiilor nu au fost observat efectul acestor elemente asupra contactului social.
Potrivit lui Tony Jack, creierul uman explorează lumea folosind ambele reţele: de empatie şi de analiză. Când ne este prezentată o problemă de natură fizică sau dilemă etică, un creier sănătos activează reţeaua potrivită, iar în acelaşi timp o suprimă pe cealaltă.
„Deoarece reţelele se suprimă reciproc, ele pot crea două extreme”, a declarat Richard Boyatzis, profesor de comportament organizaţional la Universitatea Case Western Reserve.
O astfel de suprimare poate duce la un conflict între ştiinţă şi religie, consideră cercetătorii.

Unlock Iphone 4 (icloud bypass)

Daca detii un Iphone 4 si este blocat in Icloud din motive doar de tine stiute, solutia din materialul video este una functionabila 100%. Eu personal am testat-o.
Ideea este ca telefonul o sa se transforme in Ipod, adica nu o sa mai poata fi folosita functia GSM insa o sa aveti avea un Mp3 foarte bun si chiar un aparat foto pentru poze instant beee.
Oricum este mai bine asa decat sa tii telefonul pe post de bibelou smile
Tot ce va trebuie pentru reusita se poate descarca de aici
Urmati tutorialul video pas cu pas.

Atentie! Aceasta metoda a fost testata doar pe Iphone 4.
Daca va incurcati undeva lasa-ti un comment rtfm

5 lucruri care te pot ajuta în lupta cu gândurile depresive

Depresia este una dintre cele mai des întâlnite afecţiuni ale lumii moderne şi se manifestă în felurite moduri. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că 350 de milioane de oameni suferă de depresie în întreaga lume, însă cifrele ar fi, în realitate, mai mari.
Unul dintre modurile în care a fost descrisă depresia este acela în care o persoană trece dintr-o stare bună, în care este mulţumită cu ea însăşi, într-o stare de nemulţumire, de lipsă de sens. Pofta de viaţă dispare şi ea, la fel şi zâmbetul.
Un american care a trecut printr-o astfel de experienţă, dezvăluie cinci obiceiuri care îl ajută să ţină gândurile depresive sub control.

1. Descoperă-ţi sentimentele: oamenii nu ar trebui să-şi ignore sentimentele, ci, din contră, să le lase să iasă la iveală, să nu le ascundă niciodată. De asemenea, oamenii nu ar mai trebui să se simtă vinovaţi pentru faptul că gândesc într-un anume fel şi nu în altul. Cu toţii ar trebui să învăţăm că sentimentele fac parte din noi şi să le acceptăm ca atare.

2. Vorbeşte cu persoanele dragi ţie: Oamenii care dezvoltă depresii se tem ca nu cumva să fie consideraţi ciudaţi sau anormali, ori se tem de faptul că ar putea fi trataţi diferit de colegi sau de cunoştinţe dacă acestea află despre gândurile lor. Cei care găsesc puterea de a vorbi despre problema lor au de cele mai multe ori de câştigat, fiind încurajaţi de cei cărora li se destăinuie. Apropierea de prieteni îi ajută pe depresivi să scape de gândurile „negre”.

3. Evită băuturile alcoolice: Consumul de alcool este o modalitate uşoară şi tentantă de a scăpa de gândurile depresive, însă ceea ce repară pe moment, adânceşte în realitate. Şi cercetările medicale au arătat că alcoolul nu face altceva decât să sporească gândirea depresivă.

4. Exerciţiile fizice ajută: Există multe dovezi care arată că sportul este un mod eficient de combatere a stărilor depresive. Aşa că, data viitoare când simţi că totul se prăbuşeşte în jurul tău, ieşi afară şi aleargă puţin. Acest lucru te va ajuta să te simţi mai bine.

5. Învaţă să speri, să crezi cu adevărat că lucrurile vor merge spre bine: Nu doar depresivii, ci aproape toţi oamenii au impresia că nimic nu merge bine şi că toată viaţa se va învârti în jurul acestui sentiment şi acestei realităţi. Gândurile depresive mint. Chiar dacă nimic nu merge bine acum, asta nu înseamnă că pe viitor lucrurile vor rămâne la fel. Crede că lucrurile se vor îndrepta şi asta se va întâmpla.

GUNOAIE si RESTURI de ANIMALE vandute drept ALIMENTE la REDUCERE

De multe ori, pretul mic de la raft ne face sa alegem ceea ce este mai prost. Exista tot felul de reduceri, care ne fac cu ochiul insa nu realizam cat pot fi de nocive in realitate.


Cunoscutele supermarket-uri ne intampina cu reduceri fie atunci cand produsul este pe cale sa isi piarda valabilitatea, fie cand vorbim despre produse de proasta calitate, care se vand mai greu. Asa ca romanul amarat, cum vede o reducere, hop pe ea! Specialistii avertizeaza consumatorii care fara sa stie, se lasa ciuruiti de alimentele nocive.
Spre exemplu, batoanele de salam ieftin contin in cea mai mare parte, grasime si soia. Sa nu mai vorbim de parizerul de 3-4 lei care este facut din cartilaje, piele si grasime. Oasele sunt si ele macinate foarte bine, amestecate cu 30% carne si soia. La final, folosindu-se si coloranti, rezulta un produs care odata ambalat cat mai atractiv, este inevitabil sa nu faca „victime”.
Dar in Romania autoritatile nu misca un deget. Inspectorii Directiei Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor se plang adesea de lipsa sprijinului din partea Guvernului.
Acestia sustin ca Guvernul ar trebui sa faca alocari de buget pentru verificari. Doctorii sustin ca produsele de acest gen sunt foarte periculoase pentru ca se fac din partile proaste care rezulta din procesarea carnii.

Cat de toxice sunt aceste alimente pentru corpul uman?
Specialistii sunt de parere ca aceste alimente ieftine nu numai ca vor duce la dureri de stomac dupa ce le consumam dar vor afecta sanatatea usor, usor pe parcurs indelungat. Astfel, mucoasa intestiala este afectata si pot sa apara tot felul de complicatii. Sistemul digestiv este sensibil la majoritatea oamenilor iar consumul de produse ieftine si de proasta calitate duce la accentuarea sensibilitatii.

Jurnalistul Andrei Gheorghe a fost găsit decedat în baia locuinţei sale din Voluntari

Jurnalistul Andrei Gheorghe, realizator de radio şi televiziune, a murit, luni seara, la vârsta de 56 de ani. Jurnalistul a fost găsit decedat în baia locuinţei sale din Voluntari.

Decesul a fost constatat oficial în urma unui apel la 112, primit după ora 22, cauza fiind un stop cardio-respirator. Conform unor surse medicale, decesul s-a produs cu 12 ore înaintea constatării sale oficiale, scrie Mediafax.

Trupul neînsufleţit al jurnalistului urmează să fie transportat la Institutul de Medicină Legală.

Actriţa Nuami Dinescu a scris pe Facebook că multe persoane o să spună cât de talentat era Andrei Gheorghe, însă atunci când acesta a avut nevoie, nu şi-a găsit loc „în niciun post de radio”.

„Acum toţi îşi vor aminti de tine, cît de bun erai, ce talent uriaş, bla bla bla… Păi da, că nu şi-a mai găsit loc în niciun radio, nicăieri nu a mai fost loc pentru el. Da, m-a şocat vestea şi nu mai vreau să vorbiţi despre profesionişti la trecut, lume care nu-ţi pasă decît de cifre şi bani. Păcat, mare păcat, l-am pierdut şi pe Andrei Gheorghe…”, a scris actriţa Nuami Dinescu pe Facebook.

Fostul preşedinte al ANAF Sebastian Bodu a spus că mereu a admirat stilul nonconformist al lui Andrei Gheorghe, chiar dacă preferinţele lor social-politice au devenit tot mai diferite în ultima perioadă.

„RIP, Andrei Gheorghe. Chiar dacă preferinţele noastre social-politice deveniseră, în ultima vreme, foarte diferite, întotdeauna ţi-am admirat stilul nonconformist. De când ne-am cunoscut, acum 25 de ani. (…) Aş vrea ca toţi care am fost colegi cu el la Radio Sky Constanţa să ne întâlnim şi să mergem la înmormântare. Radio Sky este locul unde s-a consacrat ca om de radio. Pur şi simplu nu îmi vine a crede”, a scris fostul preşedinte al ANAF Sebastian Bodu, pe Facebook.

Andrei Gheorghe s-a născut în 14 ianuarie 1962, la Lipeţk, în Rusia. A fost prezentator de emisiuni radio şi televiziune, dar a realizat şi filme documentare.

Andrei Gheorghe a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia rusă-engleză din cadrul Universităţii Bucureşti. El şi-a început activitatea jurnalistică în 1991, ca reporter special la Radio Constanţa. Ulterior, el a lucrat la Radio Sky Constanţa, iar consacrarea i-au adus-o emisiunea „13-14” realizată la Pro FM (1996-2002) şi postura de prezentator la Pro TV.

În 2002 şi 2003, Andrei Gheorghe a realizat la Antena 1 emisiunea „Gheorghe”, după care a avut emisiuni la Radio 21 şi la Radio Total.

A avut un rol secundar în filmele „Amen” al lui Costa Gavras, „Tinereţe fără tinereţe” al lui Francis Ford Coppola şi a colaborat cu „Paraziţii” pentru albumul „Irefutabil”.

În 2004 a devenit consilier media şi realizator de emisiuni – „Politică, frate!” şi „Am o ştire pentru tine!” la Realitatea TV, post cu care şi-a încheiat colaborarea la jumătatea lui 2009, când a plecat la Kanal D.

Andrei Gheorghe a fost şi prezentator al emisiunii „Rătăciţi în Panama”, difuzată de Kanal D.

El a fost şi consilier al ministrului Finanţelor, Sebastian Vlădescu, responsabil cu coordonarea Departamentului de Comunicare.

11 lucruri misterioase care au loc atunci când dormi

Somnul de noapte are menirea de a reda energia şi, bineînţeles, a odihni organismul. Acest lucru nu se întâmplă întotdeauna (şi nu fac referire la insomnii sau unii factori externi). Unele persoane s-au întâlnit cu situaţii neplăcute care au venit odată cu somnul.

Bright Side a realizat o listă de astfel de experienţe, despre care se ştiu prea puţine şi în ziua de astăzi.

Paralizia în timpul somnului

Persoana care se trezeşte nu se poate mişca. La această senzaţie se adaugă şi halucinaţiile şi sentimentul că nu eşti singur în cameră. În antichitate, acest fenomen era asociat cu atacurile spiritelor malefice.

Fenomenul are loc atunci când muşchii nu se trezesc odată cu creierul. Aproximativ 7% din populaţie a experimentat acest fenomen, susţinând că are şanse mai mari de a apărea atunci când persoana doarme pe spate.

Halucinaţii hipnagogice

Starea apare atunci când persoana aţipeşte, dar este încă trează şi se caracterizează prin halucinaţii în care vede imagini bizare, de obicei înfricoşătoare.

Aceasta este un tip de halucinaţie pe care îl poate avea şi o persoană sănătoasă. Factorii principali sunt starea de oboseală, stresul ridicat şi chiar imaginaţia bogată. De asemenea, poate apărea din cauza stării de ebrietate.

Vorbitul în timpul somnului

De obicei, persoana care vorbeşte în timpul somnului, nu are idee de acest lucru. Condiţia nu prezintă niciun pericol.

Bărbaţii şi copii sunt mai predispuşi spre aceasta, iar motivul este stresul. Psihicul persoanei în cauză încearcă să reziste împotriva lucrurilor cu care nu este de acord în realitate.

Un vis în interiorul altui vis

Persoana visează ceva, iar când se trezeşte se află tot într-un vis. Mulţi oameni au susţinut că au experimentat aşa ceva.

Ocultiştii susţin că dacă ai un astfel de vis, înseamnă că ai o predispoziţie pentru practici spirituale. Ştiinţa nu oferă nicio explicaţie.

Somnambulismul

Această stare este opusul paraliziei – conştiinţa doarme, dar muşchii sunt activi. În somn, oamenii pot merge, face curat sau chiar pot părăsi locuinţa. Când se trezesc, aceştia nu reţin nimic.

Deşi somnambulismul apare la 10% din populaţie, cauzele sunt încă necunoscute.

Sindromul capului care explodează

Persoana se trezeşte cu o senzaţie de explozie în cap, iar câteodată, sunetul poate fi foarte puternic. Acest fenomen nu este periculos, dar poate speria: unii cred că în acel timp suferă un atac cerebral.

Acest fenomen indică o creştere de activitate neurală în zona din creier responsabilă pentru procesarea sunetului.

Apneea în somn

Apneea în somn este o oprire subită a respiraţiei în timpul visului, ceea ce face ca persoana să se trezească. Calitatea somnului descreşte, iar creierul rămâne fără oxigen.

În timpul somnului, muşchii faringelui se relaxează şi blochează calea aerului. Riscul creşte din cauza obezităţii, fumatului şi odată cu înaintarea în vârstă.

Vis recurent

După cum spune numele, este vorba despre un vis care tot apare.

Psihologii susţin că sistemul nervos foloseşte astfel de vise pentru a lua în seamă ceva ce a neglijat în realitate.

Căderea din pat

Aceasta este o senzaţie des întâlnită, în care o persoană are senzaţia de cădere.

Somnul se aseamănă oarecum cu muritul – bătăile inimii şi respiraţia încetinesc, iar tonusul musclar este redus. Creierul poate percepe aceste senzaţii ca fiind o moarte reală, trimiţând impulsuri la muşchi.

Experienţe extracorporale

O persoană care se află între stările de somn şi de trezire se vede din afara corpului său. Misticii şi ocultiştii susţin că aceasta este dovada existenţei sufletului.

Fenomenul este dificil de studiat. Savanţii, deşi confirmă existenţa acestui fenomen, nu pot cunoaşte motivul pentru care apare. De asemenea, unele persoane sunt capabile să provoace deliberat această stare.

Iluminarea subită în timpul somnului

Câteodată, când nu găsim soluţie pentru o anumită problemă, deseori ne gândim la aceasta. Apoi, în somn, creierul ne oferă un indiciu. Cea mai importantă parte este să îl reţinem.

Dmitri Mendeleev, un chimist rus, era obsedat de crearea unui tabel periodic de elemente, până l-a văzut într-un vis. La fel s-a întâmplat şi în cazul chimistului August Kekulé care a visat formula benzenului.

Câteodată subconştientul nostru ştie deja răspunsul, iar în timpul somnului, când acesta este mai activ, răspunsul poate ieşi la suprafaţă.

Ar putea fi moartea un proces reversibil?

Specialistul este de părere că am putea transpune procesul de regenerare a creierului unor animale pe subiecţi umani.

Din punct de vedere ştiinţific, moartea este definită ca fiind momentul în care toate funcţiile biologice ale unui organism încetează să mai funcţioneze. Pe de altă parte, în cele mai multe ţări din lume, moartea cerebrală (caracterizată prin întreruperea completă şi ireversibilă a activităţii creierului) este văzută ca fiind, de fapt, momentul în care o persoană poate fi declarată decedată.

Specialistul american în domeniul farmaceutic Ira S. Pastor susţine că, atât prin intermediul insituţiilor medicale, cât şi al mass-mediei, oamenilor le-a fost inoculată ideea conform căreia moartea cerebrală este ireversibilă şi, prin urmare, ea trebuie să fie considerată ca fiind punctul final al vieţii noastre. El este, însă, de părere că acest proces ar putea fi, totuşi, inversat.

Pastor se întreabă dacă omenirea a ajuns la acel nivel tehnologic, care i-ar permite să împingă graniţele morţii măcar cu câţiva ani. În acest sens, el dă ca exemplu capacitatea unor animale, precum amfibienii sau peştii, de a-şi regenera şi remodela anumite porţiuni ale creierului, deşi acestea ar putea fi foarte grav afectate. Specialistul susţine că acest proces ar putea fi transpus în cazul unor persoane aflate în moarte cerebrală.

Abilităţile acestor vieţuitoare au fost intens studiate de oamenii de ştiinţă pe parcursul ultimelor decenii. În tot acest timp, au fost realizate transplanturi de creier pe animale cum sunt, de exemplu, salamandrele, pentru a afla cum evoluează capacitatea lor de memorare, după ce au suferit traume cerebrale severe. Rezultatele studiilor au fost cât se poate de evidente: amfibienii îşi recuperaseră aproape complet abilitatea de a procesa informaţiile receptate din mediul exterior.

Ira S. Pastor susţine că, de-a lungul timpului, au fost obţinute rezultate pozitive în cazul reversibilităţii morţii cerebrale a unor pacienţi. Specialistul nu oferă exemple concrete, însă susţine că posibilitatea ca acest proces să fie realizat este foarte mare, deoarece, la ora actuală, omenirea dispune de tehnologia necesară pentru a face măcar primii paşi în acest demers.

Sursa: singularityweblog.com

Top 10 mari enigme ale Cosmosului


Candva, pe cand oamenii credeau ca Pamantul e plat, aceiasi oameni credeau ca bolta cereasca e cu adevarat o “bolta” – o cupola solida, tintuita cu stele, dincolo de care se gaseste… ma rog, ce-si imaginau ei ca se gaseste a variat in cursul timpului, de la o cultura la alta, si asa s-au nascut religiile, filosofia…Astazi, datorita unor mai nou-aparute stiinte precum astronomia, astrofizica si altele, stim ca “bolta” nu exista: ceea ce se intinde deasupra si dedesubtul Pamantului (despre care, intre timp, am aflat ca e rotund, sau aproape) e Universul – ceva imens, coplesitor, o alternanta de enorme portiuni de vid cu mult mai mici portiuni de materie, solida, gazoasa, lichida ori plasmatica, organizata sub forma unui numar colosal de corpuri ceresti, totul intinzandu-se pana… Pana unde? Nu stim.

Nu stim cu exactitate daca Universul e finit sau infinit, iar ideea unui Univers care nu se termina niciunde ne ravaseste si ne ameteste, pe noi, care, in lumea noastra mica, suntem obisnuiti ca orice lucru sa aiba margini si sfarsit. Si acesta e, poate, cea mai tulburatoare intrebare pe care ne-o punem despre lume.

Dar nu e singura. De cand omul a capatat constiinta, s-a tot intrebat, probabil, ce sunt acele puncte luminoase presarate pe cerul noptii si ce se afla dincolo de ele. Iar raspunsurile au adus dupa ele si mai multe intrebari. Dupa milioane de ani de privit cerul, milenii de religie si secole de cercetari stiintifice, Universul are inca atat de multe taine, incat stradania omeneasca de a le deslusi pare asemeni celei de a numara firele de nisip dintr-un desert sau picaturile de apa din mare.

Dar, dintre multele mistere pe care ni le pune in fata Lumea, iata 10 care, de multa vreme, ne bantuie cel mai tare intelectul si ne rascolesc imaginatia: mistere despre timp, despre spatiu, despre materie, despre fenomene naturale si despre formele de viata (inclusiv omul) care populeaza acest straniu si neinteles Univers.

  1. Inteligenta extraterestra

Intrebarea e una simpla: exista si alte fiinte inteligente in univers, altele decat oamenii si altunde decat pe Pamant? Raspunsul, in schimb, nu-i deloc usor de dat. Precum poanta unui banc (nepotrivit pentru a fi scris integral aici): unii zic ca da, altii zic ca nu.
Mai toata lumea tinde sa creada ca exista forme de viata pe alte corpuri ceresti din Univers, si cum e in firea noastra sa dorim ce-i mai bun si, in antropocentrismul nostru, consideram ca omul e cel mai bun produs din gama formelor de viata de pe Terra, pare firesc sa vrem sa gasim, in primul rand, niste fiinte asemenea noua, macar ca nivel al inteligentei.

Dar sa vedem ce zic niste reprezentanti ai comunitatii stiintifice, savanti seriosi care chiar au reflectat profund asupra problemei.

Carl Sagan: din moment ce exista deja o forma de viata inteligenta (omul), atunci, indiferent cat de rar ar aparea asa ceva in lume, ar trebui totusi sa mai gasim ceva asemanator, avand in vedere cat de urias e Universul.
Francis Drake: se pot calcula sansele de a gasi viata inteligenta pe alta planete, cu ajutorul unei ecuatii (complicate rau); Drake a estimat ca – iarasi, data fiind vastitatea Universului – chiar daca numai o planeta dintr-un miliard ar gazdui o forma de viata dotata cu inteligenta, tot ar putea exista inca 6 miliarde de planete cu asemenea specii.

Enrico Fermi: daca e asa de probabil sa existe fiinte inteligente pe alte planete, cum se face, totusi, ca n-am detectat pana acum nici un semn care sa indice existenta lor? (Or avea motivele lor sa se fereasca de noi…)

Stephen Hawking: ideea existentei extraterestrilor este perfect rationala, insa intalnirea cu ei s-ar putea dovedi devastatoare pentru specia umana, asa ca poate n-ar trebui sa ne straduim atata sa intram in contact cu ei.

Intre timp, vastul program SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) si ufologii amatori cerceteaza de zor cerurile, in speranta de a recepta, candva, mult-asteptatul salut de bun-gasit din partea extraterestrilor.

  1. Antimateria

Teoretic, antimateria exista. Practic, nimeni nu se poate lauda ca a gasit-o in spatiu.

Ceva mai detaliat (dar nu mult): in teorie, unul si acelasi eveniment creeaza, concomitent, atat materie, cat si antimaterie. E un fel de teorie yin-yang aplicata la fizica particulelor: de pilda, unui barion – o particula compusa din trei particule elementare numite quarci – ii corespunde un antibarion, format din trei anti-quarci. (Cele mai cunoscute tipuri de barioni sunt protonii si neutronii, din care sunt alcatuite nucleele atomilor. Parca-parca va mai amintiti ceva, de la fizica din liceu, nu-i asa?)
Se presupune, logic, ca Big Bang, evenimentul cosmic care a dat nastere Universului, ar fi creat in numar egal particule si antiparticule.

Ca Universul e plin de materie si materia e alcatuita din particule, asta vedem. Dar unde e cantitatea aceea egala de antimaterie, care ar trebui sa coexiste cu materia? Mister total: Universul e plin de barioni, dar antibarionii nu sunt nici pe departe cati ar trebui sa fie. Si nu avem o teorie care sa explice asta in mod satisfacator.

  1. Constiinta

Mintea omeneasca… ce miracol! Dincolo de metafora, s-ar putea ca „miracol” sa fie totusi un termen potrivit pentru a caracteriza mintea umana, caci inainte de toate, e ceva inexplicabil. Sau, poate, doar neexplicat inca, pe deplin.

Problema preocupa omenirea de multa vreme si, in ciuda progreselor facute in neurologie, tot nu stim cum e posibil ca dintr-o masa de celule care secreta niste substante chimice si transmit impulsuri electrice sa ia nastere ganduri.

Sa fie vorba doar despre niste raspunsuri conditionate, cum sustin unele teorii ale savantilor behavioristi?

Sa fie un efect secundar al modului in care functioneaza creierul? Pai atunci, se intreaba unii, oare intr-o buna zi nu vor vrea si calculatoarele sau robotii – ajunsi la un anumit grad de inteligenta artificiala – sa fie considerate persoane si sa li se recunoasca niste drepturi?

Dar, de fapt, chiar exista o constiinta umana sau, in simularea in care traim, suntem facuti sa credem ca exista? (Ati constatat ca aici vorbesc adeptii acelei teorii a conspiratiei conform careia viata noastra, viata omenirii, nu-i decat o uriasa simulare, un proiect de realitate virtuala, iar noi nu suntem constienti ca suntem doar personajele unui joc pe computer, la scara planetara.)

Oare constiinta e independenta de „gazda”, supravietuieste ea mortii corpului fizic in al carui creier s-a adapostit pentru o vreme? (In „Primul val”, un serial americano-canadian de fictiune, constiintele unor fiinte extraterestre inteligente – si invadatoare – , numite Gua, erau tinute in niste mici sfere argintii, ce calatoreau spre Terra prin gaurile de vierme – un fel de scurtaturi ale spatiului -, pentru a fi implantate in trupuri special proiectate, cu aspect uman, dar cu puteri speciale, conferite de AND-ul extraterestru adaugat la fabricare. Ce imaginatie au unii!)

Mintea umana, e, deci, un mister maret si ametitor. Mai e mult pana sa ne dam seama ce este, cum ia nastere, cum si daca moare. Asta daca nu inchide cineva simularea si atunci n-o sa ne mai batem capul.

  1. Materia neagra/Energia neagra

Studiem Universul din ce in ce mai profund, cu instrumente tot mai performante, deslusim tot mai bine infatisarile materiei existente in el, dar, dupa cat se pare, ceea ce vedem (sau ne dam seama ca exista, fiindca isi semnaleaza prezenta intr-un fel) reprezinta doar vreo 4% din ceea ce se afla acolo. Restul e… materie neagra.
Nu se vede, nu se simte… dar e acolo, spun savantii. Mai mult, acestei materii negre ii este asociat si un tip special de energie pe care, de asemenea, nu-l putem percepe/inregistra direct. Energie neagra, i s-a spus; un nume potrivit, caci negrul simbolizeaza necunoscutul. Noi, oamenii, fiinte vizuale prin excelenta (vazul e, pentru om, simtul prevalent, 80% din informatia despre lumea din o jur o primim pe cale vizuala) nu putem vedea in intuneric, deci ceea ce e negru, intunecat, ramane pentru noi misterios si ascuns.

  1. Timpul

Incercati sa dati o definitie a timpului fara sa folositi nici un termen care sa se refere la timp! Puteti? Nu-i cazul sa va simtiti jenati, practic, nimeni nu poate. O definitie a timpului e una dintre marile pietre de incercare pentru savantii si filosofii de acum si dintotdeauna.
Timpul, e, oare, o dimensiune (precum dimensiunile spatiului) ? E o insusire a materiei? E o iluzie? E adevarat ca timpul nu exista daca nu-l masoara cineva? Si alte intrebari dintr-astea, spargatoare de capete. Mister total.

  1. Inceputul Universului

Aici avem, e drept, o teorie larg cunoscuta – chiar destul de larg acceptata – cea a Big Bang-ului, o brusca si masiva imprastiere exploziva a intregii materii si energii existente azi in Univers, pornind dintr-un singur punct (in care era condensat totul), imprastiere care continua si azi si e numita expansiunea Universului. Big Bang a generat spatiul, materia si timpul. Asta s-a intamplat, dupa spusele multor specialisti, acum 13,7 miliarde de ani.
Si aici incep nelamuririle: cum e posibil sa apara „ceva” si mai ales ceva asa de mare ca Universul – din „nimic”? Daca Universul cuprinde totul, adica si timpul, cum putem vorbi despre „inainte” de Big Bang si „dupa”? Ce a declansat Big Bang-ul?

Cred ca fiecare savant pozitivist are momente cand ii invidiaza pe adeptii creationismului: aceia nu-si mai bat capul, spun si cred ca Dumnezeu a facut totul si cu asta basta. Macar de-ar fi asa de simplu…

  1. Sfarsitul Universului

Orice lucru care are un inceput trebuie sa aiba si un sfarsit, nu? Asa gandim, noi oamenii, conditionati de durata limitata a vietii noastre si obisnuiti sa impartim timpul (dar ce este Timpul?) in perioade care incep si se termina: atatia ani de gradinita, atatia de scoala, atatia pana la pensie…

Evident, oamenii au ajuns sa-si puna intrebarea cand va disparea Universul si cum se va petrece sfarsitul sau. Intrebarea, insa, nu primeste, in prezent, decat un raspuns cu totul nesatisfacator: nu se stie cand va inceta sa existe Universul. Despre anumite galaxii, sisteme solare sau stele se pot face predictii, dar despre Univers, in totalitatea sa… Modelele de predictie s-au bazat, intotdeauna, pe tendintele trecute si prezente; or, de vreme ce nu stim limpede nici ce intampla in prezent prin tot Universul, cum am putea prevedea ceea se va intampla?
Oricum, ca sa nu ramanem chiar asa, fara nimic, iata cateva teorii privind modul in care se va sfarsi Universul.

Expansiunea va continua la nesfarsit, pana cand, din multimea de planete, comete, stele si alte corpuri ceresti nu va mai ramane decat un nor de materie difuza, un masa uniforma de pulbere de stele…

Gravitatia va pune stapanire, in cele din urma, pe intreg Universul, va coplesi totul, facand ca totul sa-si incetineasca rotirea, pana cand Universul va recadea in sine, reducandu-se la un singur punct… de unde, candva, dupa cine stie cat timp (ce-i aia Timp?) ar putea aparea, printr-un nou Big Bang, un nou Univers.

Particulele barionice – care, sa reamintim, sunt particule compuse, deci susceptibile sa se desfaca in elementele componente – s-a putea dezintegra, rand pe rand, iar Universul s-ar stinge incetisor, asemeni unei lumini care paleste, pana cand n-ar mai ramane decat Marele Nimic…

Oribil. Bine ca mai e mult pana atunci.

  1. Universurile multiple

Autorii SF au visat intotdeauna la calatorii in universuri paralele, dar pana acum asemenea voiajuri n-au fost decat imaginare.

In lumina descoperirilor fizicii cuantice, unii dintre savanti intrevad, totusi, posibilitatatea existentei mai multor universuri, fiecare avand o istorie proprie, poate functionand dupa propriile legi ale fizicii, altele decat cele pe care le cunoastem noi. Toate aceste universuri ar exista simultan, interactiunile lor fiind insa limitate.
Teoriile acestea sunt, deocamdata, prea vagi pentru a fi bine intelese, chiar si de catre oamenii din bransa, cat despre aplicarea lor in practica… deocamdata suntem tot la faza imaginatiei. Dar, cum totul incepe cu o idee, cine stie daca, intr-o buna zi, nu vom putea calatori intr-un alt Univers, ca sa gasim acolo ceva ce n-am gasit intr-al nostru?

  1. Forma Universului

Pai, de vreme ce nu-i vedem marginile, cine poate sti ce forma are? Ar putea fi oricum. Insa chestiunea e de mare insemnatate. Printre altele, felul in care se va sfarsi Universul depinde si de forma lui, asa ca ar fi important de stiut cum arata. Dar, daca nu se poate, nu se poate. Deocamdata
Oricum, sa nu va imaginati ca oamenii de stiinta s-au resemnat, pur si simplu, sa ofteze si sa spuna ca n-avem cum sa aflam ce forma are Universul. Exista teorii asupra acestei chestiuni si au fost propuse cateva modele.
Aproximatic plat: un model realizat pe baza unor masuratori precise ale temperaturii radiatiei de fond, de catre WMAP (Wilkinson Microwave Anisotropy Probe – sonda spatiala lansata in 2001) aduce in prim plan ideea unui Univers cu o geometrie plata (curbura spatiului, chiar daca exista, e asa de mica incat poti zice ca e plat); NASA sustine ca, in conformitate cu rezultatele obtinute de WMAP, aceste model e corect cu o marja de eroare de doar 2%.

Aproximativ sferic: mai corect spus, acest model – propus in 2003 – descrie geometria globala a Universului drept un „spatiu dodecaedric Poincaré”. Un dodecaedru este un poliedru cu 12 fete pentagonale plate, iar un spatiu dodecaedric Poincaré – sau sfera Poincaré – ar fi un spatiu de forma dodecaedrica, ale carui fete, in loc sa fie plate, ar fi usor curbate in sus (convexe). Mai simplu spus (desi e cam prea simplu), seamana cu mingea de fotbal, facuta din petice poligonale usor curbate (sub presiunea aerului din interior) care, unite, formeaza un corp sferic.

Palnie: pe baza studiului radiatiei cosmice de fond, numita si fond cosmic de microunde (o radiatie remanenta, foarte veche, datand din stadiile timpurii ale dezvoltarii Universului; e un fel de amintire, de urma, de ecou al Big Bang-ului, ceea ce a mai ramas din radiatia produsa de acel eveniment de proportii cosmice) a fost elaborat asa-numitul model Picard, al unui Univers de forma palniei unei trompete (publicat in 2004).

  1. Teoria Totului

O mare teorie care sa explice TOTUL, sa descrie absolut toate fenomenele fizice cunoscute (si inca necunoscute), sa includa orice fel de interactiune fundamentala care are loc in natura, la orice nivel, sa imbine armonios, fara nici o fisura, fizica clasica, cea relativista (aplicabila la scara foarte mare; in speta, la scara astronomica) si fizica cuantica (ce desrie interactiunile la scara foarte mica, la nivel de particule)… asa ceva e un fel de piatra filosofala a fizicii, echivalentul descoperirii Panaceului, medicamentul-miracol in stare sa vindece ORICE boala, TOATE bolile, de la guturai pana la cancer.

Ei, cum n-avem (inca) Panaceul, asa n-avem nici o Teorie a Totului (TOE – Theory of Everything, in engleza) unanim acceptata, desavarsit confirmata experimental, care sa adune la un loc, in pace si buna intelegere, toate tipurile de interactiuni fundamentale care au loc in natura.
Interactiunile fundamentale, sau fortele interactive, sunt modurile prin care particulele elementare din Univers interactioneaza unele cu altele. O interactiune e numita fundamentala atunci cand nu poate fi descrisa cu ajutorul altor tipuri de interactiuni. (Da, stiu ca e greu. Daca fizica ar fi fost usoara, am fi fost cu totii fizicieni.)

Pana acum, cunoastem patru astfel de interactiuni fundamantale: gravitatia, electromagnetismul, forta nucleara slaba si forta nucleara tare.

De-a lungul vremii, au fost elaborate teorii tot mai cuprinzatoare, ce au adunat doua, apoi trei dintre forte sub umbrele tot mai largi (precum teoria corzilor), explicand, cu ajutorul unor ecuatii tot mai complexe, modul in care materia si energia din Univers se comporta la nivel macro si microcosmic.

Dar nimeni nu le-a putut cladi tuturor celor patru un acoperis comun, unificand teoriile asociate lor intr-o singura, totala, perfecta, de neclintit Teorie a Totului.
„Universul vazut de Stephen Hawking” va avea premiera: sambata, 2 octombrie, la ora 21.00, pe Discovery Channel, urmand ca restul episoadelor sa fie difuzate pe Discovery Science, in fiecare duminica, incepand cu 10 octombrie, de la ora 21.10. „Universul văzut de Stephen Hawking” ne solicită imaginaţia până la limita universului cunoscut. Cel mai celebru om de ştiinţă încă în viaţă explorează splendoarea şi măreţia stelelor şi planetelor, galaxiilor şi supernovelor care modelează şi populează cosmosul. Primul episod, „Povestea tuturor lucrurilor”, relatează cea mai controversată poveste din lume – istoria Universului, începând cu energia uluitoare generată de Big Bang până la sfârşitul omenirii; in vreme ce celelalte episoade exploreaza ipoteza existentei extraterestrilor si controversata teorie a calatoriei in timp.
„Morgan Freeman si spatiul cosmic” va avea premiera luni, 4 octombrie, la ora 21.10, pe Discovey Science. Actor premiat cu Oscar şi pasionat de investigarea spaţiului cosmic, Morgan Freeman este producătorul executiv, prezentatorul şi naratorul acestui serial care explorează cele mai mari mistere ale Universului din perspectiva omului obisnuit. De la cele mai recente realizări ale NASA şi ale unor mari companii private, până la cele mai noi teorii formulate de oameni de ştiinţă şi cercetători, această serie studiază găurile negre, colonizarea planetelor, teoria şirurilor şi multe altele.

Alimente care îți iau durerea de cap cu mâna.


Atunci când te doare capul, ai face orice să scapi de această senzație neplăcută. De cele mai multe ori, asta înseamnă să iei o pastilă, fără să te gândești la efectele adverse pe care le-ar putea avea. Dacă încerci să reduci numărul de pastile pe care le iei, sau, cel puțin, să le limitezi consumul doar pentru cazurile grave, atunci, trebuie să știi că ajutorul tău în cazul durerilor de cap poate veni de la raionul de legume și fructe al oricărui supermarket.

Iată ce alimente trebuie să consumi imediat pentru a scăpa de durerea de cap:

  1. Pepene roșu: De multe ori, durerile de cap apar ca o consecință a deshidratării, așa că s-ar putea să ai nevoie pur și simplu de un fruct apos, așa cum este pepenele, cu atât mai mult cu cât acesta conține și potasiu și magneziu, despre beneficiile cărora am amintit un pic mai sus.

  2. Banane: Deliciosul fruct conține și potasiu, și magneziu, pentru a-ți veni în ajutor în caz de nevoie. Magneziul are efecte calmante care te pot ajuta foarte mult atunci când ai o durere de cap.

  3. Cartofi: După o noapte în oraș, te poți gândi că tot ce îți trebuie pentru a te simți bine este o porție de cartofi prăjiți, dar trebuie să uiți de așa ceva și să alegi, mai degrabă, cartofi copți. S-a dovedit că alimentele bogate în potasiu alină durerile de cap, iar un cartof mediu copt în coajă oferă până la 600 mg de potasiu.

  4. Ananas: Și un ananas proaspăt poate face minuni când vine vorba de dureri de cap. A fost demonstrat în repetate rânduri că enzimele naturale pe care le conține sunt o formă naturală de a scăpa de dureri. În plus, conține și proprietăți anti-inflamatorii care sunt deosebit de eficiente în tratarea durerilor de cap.

  5. Castravete: La fel ca în cazul pepenelui, și castravetele conține în mare parte apă, astfel că este recomandat în cazul deshidratării. Mai exact, 95% din structura castravetelui este reprezentată de apă, astfel că te va hidrata și te va energiza, luându-ți durerea de cap cu mâna.

5 semne care indica faptul ca esti prost


Pentru că “atunci când ești prost, tu nu știi, e greu doar pentru cei din jur”, am să las aici cele mai comune cinci semne care pot aprinde un beculeț de alarmă.
Desigur, nu vor folosi la nimic, pentru că proștii nu se vor regăsi în ele, dar măcar le-am strâns la un loc.

1.Dacă te uiți în oglindă și ai impresia că ești perfect/ă, există cele mai mari șanse să fii prost/proastă.

  1. Dacă nu ai suficient simț al umorului încât sa te poți auto-ironiza, sunt extrem de mari șansele să fii la fel de prost/proastă.

  2. Dacă orice glumă la adresa ta ți se pare un atac inadmisibil la augusta-ți făptură, șansele să fii prost sunt în procent covârșitor.

  3. Dacă simți cu toată ființa ta că ai întotdeauna dreptate și nimic nu reușește să te convingă că poți sa te înșeli, cu regret îți spun că ajungem la aceeași concluzie: ești prost/proastă.

  4. Dacă ai impresia că ești de neînlocuit și că poziția centrului Universului se schimbă după locurile pe care le binecuvântezi tu cu prezența, well… cred că e clar deja.

Cam astea sunt cele mai evidente cinci. Dacă le constatați la cineva din jur, bine ar fi să dați bir cu fugiții. Nu de alta, dar prostia nu se vindecă.

Page 2 of 36
1 2 3 4 36