Trebuie sa fii foarte sus

O cioara statea pe o craca si nu facea nimic toata ziulica. Un iepuras, vazind-o, o intreaba:
– As putea sa stau si eu si sa nu fac nimic toata ziua?
– Bineinteles, de ce nu? ii raspunse cioara. Astfel ca iepurasul statea pe pamant sub cioara si nu facea nimic.Deodata, apare o vulpe si-l mananca pe iepuras.
MORALA: Ca sa poti sa stai si sa nu faci nimic toata ziua, trebuie sa fii foarte sus.

Mă supăr doar când vreau eu

”Cândva, un călugar era mereu irascibil. Se supăra foarte repede, aproape din orice. Deşi se ruga neîncetat la Dumnezeu să îl scape de supărare, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia pe unul dintre fraţi. La un moment a îndrăznit să-I spună lui Dumnezeu:

“Doamne, nu Te-am rugat eu să mă scapi de supărare? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii aşa des?”. Dumnezeu i-a răspuns:

“Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării fără materie primă? Nu Mi-ai spus tu să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva, ca să ai ocazie să nu te superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-un bazin fără apă? Tot aşa este şi cu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe reacţiile tale”.

Călugărul s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: “Mă supăr doar când vreau eu”. Şi aşa a scăpat călugărul de supărare. ”

Povestea unei fetite

S-a trezit intr-o familie de oameni saraci cu bunici foarte bogati. Bunici o iubeau foarte mult, in special bunica…insa fetita isi iubea foarte mult mama si nu putea oferi bunici aceiasi iubire din cauza ca bunica nu iubea mama. Incerca bunica mereu pe fetita si nu a reusit. Fetita a fost mereu langa mama ei si a sprijinit-o asa cum a stiut ea mai bine. Ani au trecut, bunici au decedat si tatal fetei a dat mai totul pe bautura ii alunga din casa…dormea pe afara indiferent de anotimp. Fetita acum era la scoala si in clasa a doua, o profesoara a, indragit-o mult si incepuse s-o placa isi dorea s-o infieze. Fetita isi dorea un loc unde sa invete in liniste, insa nu-si putea parasi mama. A continuat sa mearga la profesoara in vizita…sa mai stea pe la ea, insa tot timpul gandul ei era indreptat catre mama ei. Invatase de la 6 ani sa faca mancare, deoarece mama era paralizata si tata fara picior. Fetita avea putere datorita mamei si invataroarei pe care o iubea foarte mult. Dupa ce a trecut in clasa a cincea incepuse sa nu-i mai fie asa de frica de tata, insa scandalul era la el acasa. Seara cand se culca isi punea o dorinta. Dorinta ei era doar sa aibe parte de liniste in viata, atat isi dorea nimic mai mult. Profesori o apreciau si prin asta avea si ea o mangaiere. Se chinuia foarte mult intre casa, scoala si nopti pierdute. Acasa trebuia sa faca mancare, sa spele sa aibe grija de mama ei, sa mearga la scoala sa invete si noaptea s-a petreaca afara alaturi de mama ei. La varsta de 16 ani intr-o seara pe inserat cand venea de la scoala un baiat i-a cerut sa mearga pana la el, fatita a refuzat a fost batuta era cat pe ce sa se produca si un viol, insa norocul ei, (daca pot sa spun asa) a fost ca a bufnit sangele pe gura si atunci baiatul respectiv s-a speriat si a fugit. Ajunsa in casa asa cum a putut tatal nervos sau poate bucuros ca va putea pune mana pe cativa banisori s-a dus la militie. Fetita iarasi a trecut prin chinuri groaznice datorita si tatalui care spusese la militie cum ca s-ar fi petrecut si un viol si nu era deloc adevarat. Ajuns tatal acasa de la militie a
fost si ea chemata pentru declaratie si trebuia sa spuna asa cum spusese el, intre timp mama baiatului incerca sa-si scape baiatul de inchisoare si ii propune tatalui bani. Fetita ajunsa la militie este dusa la spital, supusa la control medical, s-a constata in cele din urma ca nu avusese loc nici un viol, in schimb avea fata desfigurata si a stat cu ea aproape un an de zile pana s-a vindecat fizic, ca sufleteste nu te poti vindeca niciodata. Mama o invatase pe fetita sa nu minta si sa il si ierte pe baiat, deoarece avea tata de al doilea si nu dorea nici ca tata fetei sa ia bani de pe urma ei. Fata asculta mama, il iarta…baiatul este si el cercetat recunoaste tot ce a facut spunand ca daca fetita nu se casatoreste cu el, intr-o zi o va omora. Atunci cei de la militie l-au batut, insa cum fata nu si-a schimbat declaratia, a fost intrebata daca doreste sa se casatoreasca cu el ca sa fie iertat. Fetita a spus ca da, ca sa il poata scapa asa cum o invatase mama ei. Ajunsa acasa au urmat zile de calvar pentru ea, tata scandal ca nu castiga bani de pe urma ei, mama baiatului cu insistente sa se marite si uite asa fetita sa vazut si maritata la 17 ani. Nu iubea deloc acel baiat, ea se gandea doar la mama ei sperand ca asa ii va face mamei un trai mai bun. Nu a fost asa. Baiatului nu ii placea munca, venea acasa si la doua, trei zile iar cand venea era scandal, bataie, trebuia sa se culce fortat cu el, si (uitasem sa va spun…el suferea si de o boala ceva pentru ca ii apareau un fel de bube pe corp si se urina in pat foarte des). Fetita nu apucase sa termine scoala asa cum trebuie si a umblat pana ce a gasit sa lucreze ca zilier la i.c.r.a. Gasise ea si in alta parte insa nu avea inca 18 ani si nu putea fi angajata in tura de noapte. Nu a trecut mult si…sefi unde ea lucra la reparat lazi au angajat-o si ia dat posibilitatea sa mearga si la scoala mai de parte, plus un curs pentru a putea conduce un electrocar din curtea intreprinderi. Dupa angajare, fetita a lucrat si la moara de scuturat saci si pe electrocar si afara la benzi pana ce a facut si cursul de receptioner. Dupa ce a terminat cursul de receptioner mai avea un pic si termina si scoala…atunci soacra ei a intervenit si nu a putut sa-si continue scoala. A ramas receptionera la ceea intreprindere. Era foarte fericita la servici, cand era vorba sa mearga acasa era un calvar pentru ea, insa datorita mamei suporta totul. Intre timp a nascut o fetita prin cezariana. Era parca mai vesela, avea si ea in sfarsit un suflet care sal straga la pieptul ei si s-o alinte asa cum si-ar fi dorit ea din partea parintilor ei. La nici o luna de la nasterea fetitei i-a murit mama din motive necunoscute nici in ziua de azi. Tatal fetei noaptea la 3 i-a batut in geam spunandu-i ca mama ei a murit. Atunci fetita fiind operata proaspat a fost dusa de urgenta la spital i sau administrat pastile si a venit acasa pentru a-si ingropa mama. La cateva luni i-a murit si fetita pe care o iubea ca lumina ochilor ei. Ramasa singura se impartea intre servici si casa…la servici era linistita acasa trebuia sa suporte batai si jigniri din partea sotului…soacrei. Intre timp casa unde locuia sa demolat si li s-a dat apartament. Sotul fetitei (daca il pot numi asa…nu stiu pentru ca nu merita) nu avea nici un drept la casa deoarece era venit dintr-un sat indepartat, il adusese mama lui la varsta de 18 ani sperand ca ii va face buletin de oras si il va angaja. Mamei lui ia mers asta de minune, pentru ca a reusit sa il si insoare sa aibe si buletin si casa. Inainte cu cateva zile de mutarea fetitei in apartament asa zisul sot a fost chemat la armata. A mai rasuflat un pic pana ce a depus juramantul, ca dupa depunerea juramantului venea in fiecare seara acasa…rar cand mai lipsea o noapte sau doua. Cand venea acasa ii lua toti bani pe care ii gasea si pleca a doua zi la armata. Fetita intre timp a facut un imprumut la C.A.R si rata la mobile pentru a face o casa frumoasa si chiar i-a reusit doar prin fortele propri, fara nici un ajutor de la nimeni. La servici a fost ajutata foarte mult moral Uneori ii mai spunea soacrei ca numai rezista si raspunsul venea, cum ca, toti barbati sunt asa, alti si mai rai decat el asa ca sa termine cu vaicarelile. Era trista singura suflteste, parinti nu, frati nu, neamuri nu, era singura pe lume cu sotul si soacra. Avea noroc de servici, pentru ca acolo avea liniste, era apreciata, respectata si ajutata moral. A dorit sa plece de multe ori, insa era amenintata de sot de soacra. Pana sa isi termine armata fetita se gandeste ce ar fi daca ar incerca sa mai faca un copil…si dorea ceva al ei si numai a ei. Dorea sa stranga in brate pe cineva, dorea sa fie mangaiata si s-a gandit ca daca face un copil o sai fie bine. A reusit si a facut a doua cezariana un baiat voinic. Intre timp viata a devenit si mai grea pentru fetita, insa avea baiatul ce ii dadea putere sa mearga mai departe. Fetita a tot sperat ca isi va putea creste copilul asa cum ea nu a fost crescuta. A dorit tot cei mai bun pentru copilul ei…ii oferea copilaria de care ea nu avusese parte nici macar o clipa, insa toate astea le facea cu eforturi mari. Daca ii cumpara ceva la copil lua bataie…daca mergea la plimbare cu el lua bataie, din orice lua bataie, pana ce intr-o zi s-a hotarat sa puna capat. A mers la militie a povestit tot si a fost sfatuita sa paraseasca orasul pentru ca ei nu are cum s-a ajute alt fel, daca sotul era violent…decat sa deschida divort. Cum nu putea deschide divort trebuia sa plece. Au fost persoane care au incurajat si cand era pe punctual de plecare, una din persoanele care o incuraja sa scape de acel infern i-a propus s-a ajute fara sa mai fie nevoita sa plece din oras, pur si simplu sa mearga cu el. A facut si pe asta. Au urmat 3 ani de calvar pentru ea. Acel om o ajuta cum putea, insa avea si el servici…lucra mai mult in deplasare, iar ia se plimba din gazda in gazda cu al ei copil, sa poata strange bani de divort. Pana sa deschida divort era luata din strada cu forta si dusa acasa, era batuta, uneori i se smulgea copilul din mana si nu avea ce sa faca pentru ca legea nu putea face nimic, tot ce spunea legea era divort. A reusit in cele din urma sa deschida divort si in timpul divortului a fost necajita pentru ca soacra ii furase copilul si vene-au jigniri zi de zi. Aproape la terminarea divortului a fost nevoita sa ii dea copilul pentru o zi si dus a fost. A doua zi cand tatal lui la adus la scoala copilul a refuzat sa mai vorbeasca cu mama lui spunand ca el doreste acum sa stea cu tatal lui deoarece tata are televizor color, si il lasa sa faca ce doreste el. Pentru fetita a fost un soc insa a dorit sa-i indeplineasca dorinta si cand sa dus la tribunal a spus ca lasa copilul tatalui si casa si tot. Atunci la un divort cine castiga copilul castiga si casa numai ca in situatia fetei era mai dificil, pentru ca fata avea mostenire de la bunici acel apartament, cu toate astea ea a renuntat si dupa sentinta a, ajuns direct la spital, la urgente. Acolo a fost internata la sectia endocrine timp de aproape un an de zile. Nu vroia sa vada lumina zilei, plangea tot timpul si nu dorea sa paraseasca spitalul. Dupa terminarea divortului tatal copilului sa purtat urat cu, copilul si copilul a venit inapoi la mama. Insa raul era facut, mamei lui ia trebuit insa doi ani ca sa isi revina si s-a ia de la capat. Acel om care o ajutase era langa ea si o ajuta cum putea fara sa ceara nimic la schimb. Si-a revenit s-a angajat locuia cu chirie pentru ca renuntase la casa si la tot si o luase de la lingurita. Fosta soacra incerca mereu sa se produca o impacare, insa fetita nu a cedat niciodata si a mers mai departe. Intre timp a gasit un loc unde sa locuiasca…la un camin de nefamilisti…nu era ok, insa nu platea si se putea descurca mai bine cu bani. Lucra si ca receptioner la camin si la c. f.r . Facea fata si isi dorea din suflet sa poata construi o alta casa cu fortele propri. Sa descurcat ea cum a putut si intr-o zi sa intalnit cu un fost coleg de scoala. Au schimbat cateva vorbe, colegul i-a povestit ca are doi copii gemeni si o sotie minunata insa de curand si-a cumparat un magazine si i-ar placea ca fata sa lucreze acolo. La inceput nu stia cum sa faca, dar pana la urma a acceptat si in 8 ani de zile a reusit sa stranga cativa banuti. In tot acest timp sa recasatorit cu barbatul care o ajutase deoarece el trebuia sa plece din tara si vroia sa o stie in siguranta. Ia spus ca daca nu se casatoreste cu el nu pleca nicaieri si asa sa recasatorit. Acel barbat nu i-a cerut nimic altceva nici inainte nici dupa casatorie pentru ca fata ii spusese de la inceput ca nu doreste un barbat in viata ei. Dupa ce a revenit din strainatate, fata a incercat sa aibe o casnicie in adevaratul sens al cuvantului, numai ca nu a fost sa fie, nu s-a putut indragosti de acel barbat si au ramas prieteni. La mica intelegere au cumparat o casa si viata mergea inainte. Sotul era mai tot timpul plecat in deplasari baiatul a terminat scoala, armata si a plecat si el in strainatate pentru un trai mai bun, iar ea fetita lucra foarte mult. Ajunsese sa aibe 3 servici pe zi si daca dormea 4 ore pe noapte. Lucra pentru ca ii placea, nu o forta nimeni. In tot acest timp a facut si 4 cursuri, a terminat si scoala, asa cum a putut.Intr-una din zile a decis sa dea divort pentru ca oricum ea numai dorea nimic, chiar daca isi dorea el. Ea pentru acel barbat se simtea datoare pentru faptul ca o ajutase, in rest nimic. Au divortat si au ramas in continuare sa locuiasca impreuna. Fetita insa nu se gandise niciodata ca se va putea indragosti, nici macar nu stia ce este iubirea fata de un barbat. Ea isi iubise mama, isi iubea copilul, insa de dragoste habar nu avea. S-a indragostit, nu putea face nimic pentru ca ii era rusine, iubea in tacere pana ce intr-o zi a primit un email de la acea persoana. Atunci pe moment a crezut ca viseaza si ca totul este doar in mintea ei, nu a fost asa, a trebuit sa dea un raspuns si pana la urma ia povestit in mare parte viata ei. S-au cunoscut, s-au placut s-au iubit si totul a luat sfarsit. Ea zice ca vina ii apartine ei in totalitate si ca nu mai doreste sa se indragostesca vreodata. Am rugat-o sa-mi spuna si povestea dintre ea si el si de ce s-au despartit, insa a refuzat, mi-a spus ca va ramane o carte inchisa dragostea ei. Tot ce am putut scoate de la ea despre acel iubit a fost.- Era un om deosebit, bun, bland, o iubea foarte mult si atat, de aici nu doreste sa spuna nimic. Daca vreodata va dori sa-mi povesteaca si povestea cu fostul ei iubit am sa revin, tot aici la voi.
( Am pus numele de fetita pentru ca ea nu a fost fetita niciodata, viata a maturizat-o mult prea devreme si de aceea nu am pus un nume.

Poveste neinteleasa de mine

Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu. Sunt casatorita nu pot spune ca nu este o relatie frumoasa dar problemele din trecut uneori mai lasa amprente asupra noastra. Eram incapatanati amandoi si ne certam des, chiar foarte des. Ma gandesc ca certurile erau si din cauza distantei dintre noi. El era intr-o alta tara si totusi eram sot si sotie. Intre timp am cunoscut pe cineva si fara sa imi dau seama am inceput sa ne iubim. Nu conta nimic,totul era frumos radeam cand eram langa el si uitasem de sot, rude, prieteni. Toate astea au tinut 3 luni. In acest timp nu au fost deloc relati intime si de aceeea eu am apreciat asta…pentru ca in ziua de azi greu poti intalni pe cineva care sa te iubeasca cu adevarat. Eu am crezut ca el chiar ma iubeste,avea un fel al lui de a ma face sa simt ca zbor. Cand a fost vorba de ceva mai mult i-am spus ca daca ne iubim doresc ca relatia intima sa vina dupa divort si el a fost de acord. A continuat pana ce eu am avut o problema de sanatate si a trebuit sa fiu spitalizata. Nu am dorit sa vina la mine la spital pentru a nu pune in pericol relatia. Ave-am planuri mari dupa iesirea din spital si vroiam ca totul sa fie perfect. Cand am iesit din spital am auzit multe despre persoana pe care eu o iubeam asa de mult. In realitate era un prefacut, un impotent ,un om fara suflet, si cu multe femei la activ pe internet. Dupa ce m-am convins ca este asa m-am indepartat de el fara sa spun nimic si sa il las mai departe sa creada ca este iubit asa cum isi dorea. Eu incet incet am incetat sa-l mai iubesc asa de mult cu toate ca este greu sa faci asta. Cand si-a dat seama ca eu ma indepartez de el atunci i-am spus totul si a devenit o fiara. Mi-a facut prieteni de ras si repeta intruna ca nu este nimic adevarat. I-am amintit ca la inceputul relatiei noastre eu am dat totul deoparte pentru el si ca acum nu am de cand sa mai fac asta. S-a dat el zmeu pe moment ca nu are nevoie de o proasta ca mine si nici nu trecuse o zi ca iarasi venea cu rugamintea de a lua totul de la capat. Eu eram scarbita de acum de toate minciunile aduse pana atunci si pentru ca nu rezistam tentatiei am luat hotararea sa parasesc orasul unde cunoscusem un inger cu chip de diavol. Am reusit dupa mult timp sa imi revin si acum ma intreb uneori ce o fi vrut acel barbat de la mine? Stiu ca m-a iubit in felul lui dar cum a putut sa vrea in acelasi timp sa fie si cu mine si cu altele? Chiar daca nu avea cu nici una o relatie intima, tot inselat se numea.Cum putea sa declare la mai multe ca le iubeste? Nu am sa inteleg asta niciodata. Acum sunt fericita i-am povestit sotului totul si sunt alaturi de el.

Te iubesc

Am asteptat o viata intreaga
Sa te intalnesc femeie
Caci Eros ma trimis la tine
Sa-ti dau o Orhidee

Si sa-ti transmit un scurt mesaj
Dictat insusi de rege
Ce-a insistat sa am curaj
Oriunde as fi si-as merge

Stimata doamna imi cer iertare
Eu sunt un sol netrebinic
Sa-ti vad privirea n-am curaj
Si nici macar nu-s vredinic

Dar regele iubirii imi spune
Sa nu indraznesc sa contenesc
Si cu privirea mea umila
Sa-ti spun un sincer te iubesc

Oare m-a iubit?

Intreprinderea unde lucram eu ma detasat in afara tari pentru cateva luni si de la cateva luni a dus la cativa ani buni. Intr-o zi de duminica am iesit cu prieteni la o bere…si cum ochii mei intorc mereu capul dupa o femeie frumoasa, iata ca tocmai ce vazusem o femeie trecuta de 40 de ani, dar frumoasa foc. Eu eram mai tanar 32. Intamplator a sosit la o masa alaturata unde a comandat inghetata, eu mai indraznet am intrat in vorba cu ea si cand colo ce sa vezi?! Era romanca de-a noastra lucra si ea acolo pentru o paine mai buna…pleacase de la 20 de ani din Romania si nu uitase limba romana asa cum fac astia acum…dupa cel mult o luna uita sa mai vorbeasca romaneste. Sa bucurat ca am intrat in vorba cu ea si a urmat o poveste de dragoste bazata pe sinceritate si respect. Eu inca nu eram casatorit ea era divortata deci nu inselam nimeni pe nimeni. Facusem un obicei ca in fiecare weekend sa fim impreuna…ne spuneam vorbe frumoase, cand mergeam la hotel pentru ca la ea sau la mine nu a vrut sa mearga niciodata pe motivul ca nu este sigura de relatie si numai cand se va casatori va aduce un barbat in casa. Am inteles-o…avea dreptate. Dupa o perioada am cerut-o de sotie si rau am facut. Am fost refuzat pe motivul ca ea nu poate parasi tara unde era iar eu nu ma puteam stabili acolo. Am incercat din rasputeri sa fac ceva, nu a mers si incet incet iubirea noatra a devenit mai rece. Ea incepuse sa fie ocupata in weekend, imi motiva mereu ca nu prea mai are timp de mine,iar eu eram un om turbat si blestemam ziua cand am cerut-o de nevasta. Acum dupa multi ani ma intreb oare m-a iubit? Si-a dorit doar o aventura cu mine? De atunci numai stiu nimic de ea, eu am venit in tara…am fost detasat in alta tara si de cate ori am incercat s-o contactez macar de sarbatori nu am primit niciodata raspuns. Ii doresc tot binele din lume acolo unde este si o rog sa ma ierte pentru indrazneala mea de atunci cand am cerut-o in casatorie. Acesta poveste ma afectat intr-un fel deoarece cand m-am casatorit nu indrazneam sa mai fac cereri in casatorie si actuala mea sotie mi-a spus intr-o zi (ma tu mai ai mult de gand sa ma tii asa?) si uite asa m-am casatorit eu.

O tipa Naiva

Sau cunoscut pe internet,apoi dupa putin timp sau cunoscut si in realitate. A fost dragoste la prima vedere. Se iubeau mult. Mai mult decat va puteti imagina. Acum,nu stiu daca mai pot spune ca se iubesc la fel de mult. De fapt el sigur o mai iubeste insa ea,este tot mai dezamagita de reactia iubitului ei,si indirect ia spus ca nu o mai intereseaza persoana lui. Sufera si nu poate intelege ca totul sa dus de rapa. Din prea multa dragoste,a ranito. El a sperat sa isi gasesasca linistea sufleteasca alatri de ea insa acum este tot mai convins ca visul sau,nu va deveni niciodata realitate. Nu stiu…nu am cuvinte sa scriu dezamagirea si pustietatea din sufletul lui. O iubeste extraordinar de mult insa realizeaza ca doar cu atat se va alege.
Ea,o tipa superba dar foarte naiva. Crede in tot si pana nu este palmuita,nu se lasa. Inca mai crede ca oamenii sunt decenti.Inca mai crede in cuvintele „Mie nu mi se poate intampla asa ceva.”. Pot spune ca el a facut un pic de scoala de „reeducare” cu ea. Ia aratat de multe ori ca lumea este perversa. Nu stiu cat a inteles dar stiu ca scopul lui de a o aduce la realitate,a fost inteles gresit. Acum amandoi sufera.
As vrea sa spun ca este cea mai frumoasa femeie din lume. Are un corp superb si o minte stralucita insa din pacate,nu stie sa o foloseasca in scopuri
personale. Crede in tot si toate… El,o fire geloasa care traieste sub sloganul „Ce este al meu,nu impart cu nimeni”. O iubeste mult,foarte mult insa stie ca dragostea lui a ranito. Regreta dar ce poate sa mai faca? Timpul o sa fie judecatorul lor. Imi doresc sa nu plece din viata lui.Imi doresc sai vada si calitatile. As vrea sa fie totul ok intre ei. Inca se mai iubesc.

Sunt genul de om care sufera. Odata indragostit de cineva,imi trebuiesc ani multi ca sa imi revin. As vrea sa nu sufar dar inca nu am gasit antidotul. O iubesc tare mult si viata fara ea,nu poate merge mai departe. Stiu ca o sa ma criticati insa critica voastra nu o va lua din inima mea. O iubesc,intelegeti?
O iubesc pur si simplu si prefer sa mor decat sa fiu fara ea. Mia dat curaj,ma ajutat,ma facut sa ma simt barbat. Nu veti intelege niciodata cat de mult inseamna aceasta femeie pentru mine.

Nici moartea nu ne poate desparti !

Pe net…vad o poza, ma uit la profil, raman pe ganduri. Mult timp ma intrebam de ce ma tot gandesc la acea poza? Imi doream tare mult sa-l cunosc in realitate, sa vorbesc cu el, insa imi era teama sa nu stric o relatie, o casnicie. Eu nu aveam pe nimeni, insa la profil trecusem casatorita si la toata lumea asta spune-am. Nu cautam si nu doream aventuri. Era un site unde ne trimiteam comentari prin poze, mesaje
private, ascultam muzica. Intr-una din zile i-am vazut adr de mess pe site am luat si asa il aveam mai aproape de mine. Nu indrazneam sa merg mai departe, uneori ma intreba pe mess ce fac, iar eu ii raspundeam-vorbesc cu sotul sau lucrez, si in acelasi timp imi doream foarte mult sa vorbesc cu el. Poate si timiditatea mea a fost de vina si faptul ca el avea mai multe femei in lista si cum am mai spus nu doream sa stric o relatie. A trecut o buna perioada si Dumnezeu a facut in asa fel incat sa vorbim iarasi pe messenger. Intr-o seara am primit un email de la el unde imi declara iubire, insa stia ca sunt maritata. Am crezut ca zbor in acea secunda, si am recunoscut, i-am spus ca nu este adevarat, nu sunt
maritata si i-am explicat totul. Mi-am dorit sa ne vedem si ne-am vazut. De atunci ne-am vazut de multe ori am stat impreuna si 3 zile, si 5 zille…., insa mereu eu aveam o indoiala in privinta lui. Intre timp, am fost la el acasa, a fost la mine acasa…a vazut ca eu nu ascund nimic si ca il iubesc sincer. Este prima oara cand iubesc si el stie asta. Ne certam din cauza indoielilor mele si acum nu a mai putut rezista si mi-a recunoscut totul, sau inca mai are e spus… Deci nu ma inselam, era adevarat. M-a durut faptul ca eu ii eram iubita si el in acelasi timp dorea ca eu sa devin prietena si cu cealalta, ma durea cand eu simteam
ca nu este asa cum spune el, insa il iubesc foarte mult si atunci m-am gandit sa dau libertate sa poata alege, chiar daca eu stiam ca voi suferi cumplit din aceasta cauza… in caz ca nu voi fi eu cea aleasa…cu toate astea am riscat si am lasat sa aleaga. Am facut bine.
Din pacate nu a renuntat la ea, ci ea la el. Acum sufera si il inteleg pentru ca si eu sufar in acelasi timp. Cand am lasat sa aleaga m-am gandit ca el povestindu-mi de relatiile pe care le mai avusese si cu altele ce l-au facut sa sufere…era normal sa nu aiba incredere in femei. A mers pe doua sau mai multe drumuri, inca nu stiu sigur. Acum ce stiu este ca el mi-a marturisit adevarul despre cealalta…mi-a spus ca doar pe mine ma iubeste…ma intreb totusi daca doar pe mine ma iubeste de ce nu a renuntat el? De ce a renuntat ea si el sufera? Oare chiar ma iubeste ?. Am suferit in aceste zile. De la revelion tot sufar,
acum nu. Acum imi doresc sa-mi spuna daca mai are ceva de spus, sa aibe incredere in mine pentru ca il iubesc si viata fara el pentru mine nu exista. As muri daca s-ar intampla ceva cu el. Azi mi-a spus ca imi va citi mesaje mi-a dat chiar si parola, erau false…ma mintise din nou.
Am scris ce am simtit acolo unde isi are el locul, insa sa inchis site-ul dupa postarile mele,..si ma intorc iarasi si ma intreb, ma iubeste, nu ma iubeste? Stiu ca va citi aceasta poveste adevarata de dragoste, de aceea doresc sa-i transmit pe aceasta cale ca indiferent de ce mai are de spus si nu mi-a spus inca, eu voi astepta sa fie sincer cu mine, il iubesc mult. Sunt mandra de el…am suferit amandoi…dupa cateva zile ne vom gandi la trecut si vom zambi. Mai doresc iubire sa-ti multumesc pentru tot, de cand ne iubim m-ai invatat, sa numai fiu naiva, ai fost alaturi de mine de fiecare data, m-ai invatat foarte multe si inca mai ai sa ma inveti. Te rog nu te simti vinovat cu nimic, sa fim sinceri unul cu altul, sa ne iubim asa cum numai noi stim, sa fim o familie in ciuda tuturor.

A Meritat Lectia Primita De La VIATA

In cele din urma m-am decis sa plec departe. Am dorit cu o seara inainte sa iti marturisesc tot, sa iti spun ca stiu tot, insa am avut taria de a nu desparti o pereche fericita, asa imi imaginam eu atunci din conversatiile citite intre voi. Cu greu am plecat, insa te iubeam, te iubesc si imi doresc sa te stiu fericit. Am ajuns departe, convorbirile au continuat, eu nu aveam decat sa sufar si sa astept sa-mi spui adio, insa nu a fost asa. Ma plimbam prin camera de una singura noapte de noapte, plangeam si ma intrebam de ce ma torturezi, de ce nu ai curajul sa-mi spui ca esti cu ea si ca doar pe ea o iubesti. Eu pun multa amprenta pe culoare, insa acum culoarea din fata ochilor mei era neagra si asta nu ma caracteriza pe mine deloc. Ma opresc in mijlocul camerei si pentru o secunda ma intreb…unde sunt?…eu care adoram muzica, poezia, dansul,comunicarea, libertatea, oare unde ma aflu? Oare sa fi pierdut aceea lume a mea..pentru ca pe asta nu o recunosc, este o lume pe care imi este greu sa o accept.

M-am decis sa iti spun tot intr-o seara cand erai suparat ca eu nu te bag in seama, insa m-a luat o frica de tine, iar acea frica de tine ma facea irationala. Citisem prea mult pentru un om si era normal sa ma simt atacata, lovita marginalizata…de aceea lumea mea s-a schimbat si eu am devenit sensibila, incat si adierea vantului mi se parea dureroasa. De fire am fost si imi doresc sa fiu o luptatoare, trebuie sa iti spun ca stiu totul si sa ma trezesc la realitate, trebuie sa merg mai departe daca te iubesc. Ma intreb de ce nu am inca curajul sa iti spun- e simplu- inca mai doresc sa vorbesc cu tine si daca spun totul stiu ca se va termina definitiv…de aici vine frica, si totusi nu e corect din partea mea sa tac. Nu vreau sa ma invinovatesc pentru ca nu sunt vinovata…era de datoria ta sa-mi spui sau a ei, la mine e doar egoism putin si iubire pura, asa ca iti voi spune, iti voi dori succes si toate cele bune.
Azi am iesit in parc si ma uit la oamenii din jurul meu, incerc sa le citesc trecutul pe fata, doresc sa ma conving intr-un fel ca mai exista oamenii la fel ca si mine, insa acum nu sunt in stare de nimic, nici macar la asta nu ma mai pricep. Oare e vina mea ca el nu mi-a spus adevarul? Unde s-a dus aceea comunicare calda, acel sarut, aceea privire ce imi incalzea sufletul? De ce a trebuit sa faca toate astea? Eu oricum il iubeam si il puteam ajuta neconditionat…nu mi-am dorit iubire fortata, stiu cum e sa stai langa cineva pe care nu-l iubesti nu comunici si nu poti impartasi nimic cu el, de aceea daca era sincer cu mine intelege-am situatia. Acum sunt singura in mijlocul tuturor, toti da sfaturi fara sa stie ce este in inima mea si fara sa stie ca eu fac doar ceea ce simt…insa ascult, si atat. Seara in camera ma rog la Dumnezeu si ii multumesc ca inca ma mai tine pe picioare si mi-a dat maturitatea necesara pentru a intelege multe lucruri. Am recitit de foarte multe ori acele conversati-dialoguri, obosisem sa mai citesc. M-am decis sa i-au totul asa cum este si cand nu am mai rezistat i-am spus ei, apoi tie, am vorbit urat si in acel moment de furie ma gande-am sa va urez fericire, insa nici unul nici altul nu ati recunoscut. Simte-am ca inebunesc, m-am calmat cu multe spitalizari dupa, iarasi am luat taurul de coarne si tot eu singurica mi-am spus ca trebuie sa lupt sa vad cu ochi mei daca este asa cum spune-ai tu. Au fost momente de cumpana pentru mine, cand ma coboram, cand ma urcam. Insa l-am rugat pe Dumnezeu sa ma indrume el in tot ce voi face pe mai departe. Am dorit o revedere in care sa pun punt fata in fata si asta am si facut, numai ca acel punct nu a existat, in schimb am primit un INEL. Fata in fata dupa cateva luni a fost emotionant si atunci am simtit ca ma iubeste, m-a rugat sa-l iert, mi-a povestit tot. L-am iertat pe loc, inca nu i-am spus…eram mult prea fericita si in acelesi timp ma gande-am la ea cu mila. Nu a fost si nu este vina mea, am fost sincera cu ea si ea ma tradat…semn ca nu l-a iubit niciodata. Stand in pat pe moment imi trecea tot felul de ganduri, ba ca nu ma iubeste si nici nu m-a iubit vreodata si totusi cand ne-am intalnit am simtit ca ma iubeste. Asta s-a produs o perioada din cauza infideliati lui fata de mine si am realizat ca nu am nici o vina si ca v-or mai veni valuri, insa daca ma iubeste asa cum pretinde o sa fie bine. Seara, mi-a cuprins fata cu palmele, am plans si ma implorat sa nu-l mai parasesc niciodata. Mi-a spus cu lacrimi in ochi sa nu renunt la el ca sunt viata lui…atunci am simtit o caldura interioara care aproape ca numai puteam respira. Mi-a cerut sa intind mana si mi-a pus inelul pe deget. Am crezut ca lesin era ceva ce imi doream, era de la suflet la suflet, asta arata simbolul fericiri noastre, apoi imi spune-Esti frumoasa, ma uit la el cu mult drag si realizez ca viata mi-a tat o lectie ce a meritat sa merg pana la capat. Te ador, Te iubesc, Vreau sa fiu sotia ta pentru totdeauna. Sper sa invatati si voi din greslile mele…viata e o lupta cu tine insuti, viata nu sta in loc, viata merita traita si trebuie sa lasam sa treaca timp.

Drumul spre mine

Drumul spre mine, drumul spre tine, in cautare de mine in cautare de tine, oare te voi gasi? Uneori ma simt la fel de singura ca si tine,
sunt si eu om. Incerc sa calatoresc tot mai departe de mine si nu pot.

M-am despartit de el fara sa stie si m-am indreptat spre alte visuri, daca m-ar intreba acum de ce, i-as spune ca a fost frumos si viata e frumoasa, nu merita prea multe intrebari. El a creeat frumosul, ma facut mai frumoasa .Acum dezleg vraja, ii dau drumul in lume sa zboare!!! Si el e frumos liber la fel ca si mine. De asta te-am inteles, de asta te-am iubit, si te voi iubi. De cate ori m-am despartit de el…m-am saturat. Mereu cautam ceva si ma trezeam mereu nemultumita si ma gandeam de ce?…oare sunt eu ciudata?. Cu el eram intr-o lupta continua, incercam de fiecare data sa il inteleg si sa luam totul de la capat, acum e mai bine asa, eu incerc sa-l uit fara ca el sa stie si i-am redat libertatea de care are nevoie. Oi fi facut bine sau nu…asta nu stiu. Ajunsesem sa vorbesc singura sa ma intreb ce fel de
om sunt eu? Blestemata? Ciudata? Compromisa? Nu voi putea spune ca nu-l mai iubesc, il voi iubi mereu…doar ca nu ma lasat sa il iubesc cu totul si asta poate peste un timp isi va da seama singur ca nu a procedat bine. El pentru mine a fost omul care a cersit iubire, era in cautare de iubire, dorea sa fie iubit si visul i sa implinit. Dupa ce visul si-a implinit si eu il iubesc cu adevarat,a recurs poate si la altele si doreste exclusivitate…doreste sa aiba rezerva ca si o masina…ca nu cumva sa ramana fara benzina. Asta am vazut eu la el si nu i-am spus…il iubesc si daca viata ma va arunca in bratele unuia care merita iubirea mea…voi fi cu inima impacata ca eu nu am avut nici o vina…pentru ca am luptat foarte mult pentru o iubire imposibila. Acum incerc sa dau un alt sens al vieti si sa ma schimb. Doresc sa ma cunosc mai bine, la un nivel mai profound, sa ma iubesc si sa imi placa de mine, sa ma mandresc cu ceea ce sunt,sa vorbesc cu personae potrivite, sa am amici de viata, sa aleg, sa gandesc, sa decid, sa culeg fructe si experiente minunate. Azi in cuvinte sarace, am inceput sa traiesc, ma bucur de viata, de prezent, de tot ce-mi intra la suflet si in casa. Ma misc in plina lumina, zambesc la viata, rad cand sunt testata si ii multumesc.

Ma gandesc ca pana la urma toti avem un model al iubirii pefecte, vrem sa iubim si sa fim iubiti…ne dorim iubire neconditionata, numai ca viata este un obstacol in calea iubirii vesnice pe pamant. Eu mi-am interzis sa  renunt la visuri si sa-mi doresc mai mult. Sa fiu pretentioasa, chiar si fitoasa uneori, pentru ca merit tot ce e mai bun si nu ma voi multumi cu putin. Si cum oricine isi are radacina si experinta proprie, voi inceta sa mai privesc in stanga si in dreapta, sa tot ma intreb de ce eu, de ce mie, si sa devin eu. Viata paote fi frumoasa daca putem si incercam sa uitam viata obisnuita si eu asta voi face. Voi trai viata spre o noua calatorie cu adevarat unica si frumoasa. Nu pot sa suport oamenii care asteapta, care se plang, care arata cu degetul spre altii, care se limiteaza. Duc o lupta continua sa fiu blanda, intelegatoare, toleranta cu ei,dar nu reusesc, pur si simplu o iau razna. Asa am facut si cu iubitul meu si uita-ti unde am ajuns. Am ajuns sa iubesc si sa-mi fie frica sa mai spun ceva…pentru a nu-l supara, ma intreb daca cineva ii va lua locul? Vina este a mea sau doar a lui?…pentru ca eu acum il iubesc, insa voi avea un spirit liber si voi savura fiecare inspiratie a vieti. De acum incolo ma voi trata cu mult respect intai pe mine si apoi pe el. Ma voi iubi intai pe mine si asta ma va face sa trec peste orice greutate, dezamagire, despartire etc. Imi voi fi fidela mie, voi alege constient. Fara iubirea de sine nu reusim sa trecem puntea spre implinire si succes. Ma voi impaca cu ce a fost, voi clasa trecutul si ma voi ocupa de prezent. Voi incerca sa traiesc cum nu am trait pana acum, pentru ca nu e timp de pierdut. Inca il mai iubesc!

Page 30 of 38
1 26 27 28 29 30 31 32 33 34 38