Captivă În Spatele Oglinzii*


În liniștea din noapte, cu somnul… agitat, broboane mari pe frunte, respir, dar sacadat un vis mă chinuiește din lumea mea mă ia, mă trece prin oglindă, mă duce unde vrea. La mii de ani distanță în lumi necunoscute oglinda vorbitoare îmi dă ispite multe, ea îmi arată raiul bărbaților frumoși și îmi închide drumul de-ntoarcere acasă.Mă simt captivă în spatele oglinzii,că pierd în lumea mea, miracolul iubirii, iubirea ce o port pentru un prinț al meu, mă face să-mi doresc, să mă întorc la el.Dar drumul mi-e blocat,oglinda-mi râde-n față că sunt aici închisă, sunt prizonieră pe viață, doar glasul cel duios al dragostei de-aud, va sparge-n mii de cioburi un vis ce-mi este crud.Îți mulțumesc iubite,că m-ai trezit din somn, un vis ce încet încet, se transforma în demon, doar vocea ta suava, îmi spune te iubesc, doar lângă tine viața, aș vrea să mă trezesc.

Parerea ta conteaza