Ar putea fi moartea un proces reversibil?

Specialistul este de părere că am putea transpune procesul de regenerare a creierului unor animale pe subiecţi umani.

Din punct de vedere ştiinţific, moartea este definită ca fiind momentul în care toate funcţiile biologice ale unui organism încetează să mai funcţioneze. Pe de altă parte, în cele mai multe ţări din lume, moartea cerebrală (caracterizată prin întreruperea completă şi ireversibilă a activităţii creierului) este văzută ca fiind, de fapt, momentul în care o persoană poate fi declarată decedată.

Specialistul american în domeniul farmaceutic Ira S. Pastor susţine că, atât prin intermediul insituţiilor medicale, cât şi al mass-mediei, oamenilor le-a fost inoculată ideea conform căreia moartea cerebrală este ireversibilă şi, prin urmare, ea trebuie să fie considerată ca fiind punctul final al vieţii noastre. El este, însă, de părere că acest proces ar putea fi, totuşi, inversat.

Pastor se întreabă dacă omenirea a ajuns la acel nivel tehnologic, care i-ar permite să împingă graniţele morţii măcar cu câţiva ani. În acest sens, el dă ca exemplu capacitatea unor animale, precum amfibienii sau peştii, de a-şi regenera şi remodela anumite porţiuni ale creierului, deşi acestea ar putea fi foarte grav afectate. Specialistul susţine că acest proces ar putea fi transpus în cazul unor persoane aflate în moarte cerebrală.

Abilităţile acestor vieţuitoare au fost intens studiate de oamenii de ştiinţă pe parcursul ultimelor decenii. În tot acest timp, au fost realizate transplanturi de creier pe animale cum sunt, de exemplu, salamandrele, pentru a afla cum evoluează capacitatea lor de memorare, după ce au suferit traume cerebrale severe. Rezultatele studiilor au fost cât se poate de evidente: amfibienii îşi recuperaseră aproape complet abilitatea de a procesa informaţiile receptate din mediul exterior.

Ira S. Pastor susţine că, de-a lungul timpului, au fost obţinute rezultate pozitive în cazul reversibilităţii morţii cerebrale a unor pacienţi. Specialistul nu oferă exemple concrete, însă susţine că posibilitatea ca acest proces să fie realizat este foarte mare, deoarece, la ora actuală, omenirea dispune de tehnologia necesară pentru a face măcar primii paşi în acest demers.

Sursa: singularityweblog.com

Top 10 mari enigme ale Cosmosului


Candva, pe cand oamenii credeau ca Pamantul e plat, aceiasi oameni credeau ca bolta cereasca e cu adevarat o “bolta” – o cupola solida, tintuita cu stele, dincolo de care se gaseste… ma rog, ce-si imaginau ei ca se gaseste a variat in cursul timpului, de la o cultura la alta, si asa s-au nascut religiile, filosofia…Astazi, datorita unor mai nou-aparute stiinte precum astronomia, astrofizica si altele, stim ca “bolta” nu exista: ceea ce se intinde deasupra si dedesubtul Pamantului (despre care, intre timp, am aflat ca e rotund, sau aproape) e Universul – ceva imens, coplesitor, o alternanta de enorme portiuni de vid cu mult mai mici portiuni de materie, solida, gazoasa, lichida ori plasmatica, organizata sub forma unui numar colosal de corpuri ceresti, totul intinzandu-se pana… Pana unde? Nu stim.

Nu stim cu exactitate daca Universul e finit sau infinit, iar ideea unui Univers care nu se termina niciunde ne ravaseste si ne ameteste, pe noi, care, in lumea noastra mica, suntem obisnuiti ca orice lucru sa aiba margini si sfarsit. Si acesta e, poate, cea mai tulburatoare intrebare pe care ne-o punem despre lume.

Dar nu e singura. De cand omul a capatat constiinta, s-a tot intrebat, probabil, ce sunt acele puncte luminoase presarate pe cerul noptii si ce se afla dincolo de ele. Iar raspunsurile au adus dupa ele si mai multe intrebari. Dupa milioane de ani de privit cerul, milenii de religie si secole de cercetari stiintifice, Universul are inca atat de multe taine, incat stradania omeneasca de a le deslusi pare asemeni celei de a numara firele de nisip dintr-un desert sau picaturile de apa din mare.

Dar, dintre multele mistere pe care ni le pune in fata Lumea, iata 10 care, de multa vreme, ne bantuie cel mai tare intelectul si ne rascolesc imaginatia: mistere despre timp, despre spatiu, despre materie, despre fenomene naturale si despre formele de viata (inclusiv omul) care populeaza acest straniu si neinteles Univers.

  1. Inteligenta extraterestra

Intrebarea e una simpla: exista si alte fiinte inteligente in univers, altele decat oamenii si altunde decat pe Pamant? Raspunsul, in schimb, nu-i deloc usor de dat. Precum poanta unui banc (nepotrivit pentru a fi scris integral aici): unii zic ca da, altii zic ca nu.
Mai toata lumea tinde sa creada ca exista forme de viata pe alte corpuri ceresti din Univers, si cum e in firea noastra sa dorim ce-i mai bun si, in antropocentrismul nostru, consideram ca omul e cel mai bun produs din gama formelor de viata de pe Terra, pare firesc sa vrem sa gasim, in primul rand, niste fiinte asemenea noua, macar ca nivel al inteligentei.

Dar sa vedem ce zic niste reprezentanti ai comunitatii stiintifice, savanti seriosi care chiar au reflectat profund asupra problemei.

Carl Sagan: din moment ce exista deja o forma de viata inteligenta (omul), atunci, indiferent cat de rar ar aparea asa ceva in lume, ar trebui totusi sa mai gasim ceva asemanator, avand in vedere cat de urias e Universul.
Francis Drake: se pot calcula sansele de a gasi viata inteligenta pe alta planete, cu ajutorul unei ecuatii (complicate rau); Drake a estimat ca – iarasi, data fiind vastitatea Universului – chiar daca numai o planeta dintr-un miliard ar gazdui o forma de viata dotata cu inteligenta, tot ar putea exista inca 6 miliarde de planete cu asemenea specii.

Enrico Fermi: daca e asa de probabil sa existe fiinte inteligente pe alte planete, cum se face, totusi, ca n-am detectat pana acum nici un semn care sa indice existenta lor? (Or avea motivele lor sa se fereasca de noi…)

Stephen Hawking: ideea existentei extraterestrilor este perfect rationala, insa intalnirea cu ei s-ar putea dovedi devastatoare pentru specia umana, asa ca poate n-ar trebui sa ne straduim atata sa intram in contact cu ei.

Intre timp, vastul program SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) si ufologii amatori cerceteaza de zor cerurile, in speranta de a recepta, candva, mult-asteptatul salut de bun-gasit din partea extraterestrilor.

  1. Antimateria

Teoretic, antimateria exista. Practic, nimeni nu se poate lauda ca a gasit-o in spatiu.

Ceva mai detaliat (dar nu mult): in teorie, unul si acelasi eveniment creeaza, concomitent, atat materie, cat si antimaterie. E un fel de teorie yin-yang aplicata la fizica particulelor: de pilda, unui barion – o particula compusa din trei particule elementare numite quarci – ii corespunde un antibarion, format din trei anti-quarci. (Cele mai cunoscute tipuri de barioni sunt protonii si neutronii, din care sunt alcatuite nucleele atomilor. Parca-parca va mai amintiti ceva, de la fizica din liceu, nu-i asa?)
Se presupune, logic, ca Big Bang, evenimentul cosmic care a dat nastere Universului, ar fi creat in numar egal particule si antiparticule.

Ca Universul e plin de materie si materia e alcatuita din particule, asta vedem. Dar unde e cantitatea aceea egala de antimaterie, care ar trebui sa coexiste cu materia? Mister total: Universul e plin de barioni, dar antibarionii nu sunt nici pe departe cati ar trebui sa fie. Si nu avem o teorie care sa explice asta in mod satisfacator.

  1. Constiinta

Mintea omeneasca… ce miracol! Dincolo de metafora, s-ar putea ca „miracol” sa fie totusi un termen potrivit pentru a caracteriza mintea umana, caci inainte de toate, e ceva inexplicabil. Sau, poate, doar neexplicat inca, pe deplin.

Problema preocupa omenirea de multa vreme si, in ciuda progreselor facute in neurologie, tot nu stim cum e posibil ca dintr-o masa de celule care secreta niste substante chimice si transmit impulsuri electrice sa ia nastere ganduri.

Sa fie vorba doar despre niste raspunsuri conditionate, cum sustin unele teorii ale savantilor behavioristi?

Sa fie un efect secundar al modului in care functioneaza creierul? Pai atunci, se intreaba unii, oare intr-o buna zi nu vor vrea si calculatoarele sau robotii – ajunsi la un anumit grad de inteligenta artificiala – sa fie considerate persoane si sa li se recunoasca niste drepturi?

Dar, de fapt, chiar exista o constiinta umana sau, in simularea in care traim, suntem facuti sa credem ca exista? (Ati constatat ca aici vorbesc adeptii acelei teorii a conspiratiei conform careia viata noastra, viata omenirii, nu-i decat o uriasa simulare, un proiect de realitate virtuala, iar noi nu suntem constienti ca suntem doar personajele unui joc pe computer, la scara planetara.)

Oare constiinta e independenta de „gazda”, supravietuieste ea mortii corpului fizic in al carui creier s-a adapostit pentru o vreme? (In „Primul val”, un serial americano-canadian de fictiune, constiintele unor fiinte extraterestre inteligente – si invadatoare – , numite Gua, erau tinute in niste mici sfere argintii, ce calatoreau spre Terra prin gaurile de vierme – un fel de scurtaturi ale spatiului -, pentru a fi implantate in trupuri special proiectate, cu aspect uman, dar cu puteri speciale, conferite de AND-ul extraterestru adaugat la fabricare. Ce imaginatie au unii!)

Mintea umana, e, deci, un mister maret si ametitor. Mai e mult pana sa ne dam seama ce este, cum ia nastere, cum si daca moare. Asta daca nu inchide cineva simularea si atunci n-o sa ne mai batem capul.

  1. Materia neagra/Energia neagra

Studiem Universul din ce in ce mai profund, cu instrumente tot mai performante, deslusim tot mai bine infatisarile materiei existente in el, dar, dupa cat se pare, ceea ce vedem (sau ne dam seama ca exista, fiindca isi semnaleaza prezenta intr-un fel) reprezinta doar vreo 4% din ceea ce se afla acolo. Restul e… materie neagra.
Nu se vede, nu se simte… dar e acolo, spun savantii. Mai mult, acestei materii negre ii este asociat si un tip special de energie pe care, de asemenea, nu-l putem percepe/inregistra direct. Energie neagra, i s-a spus; un nume potrivit, caci negrul simbolizeaza necunoscutul. Noi, oamenii, fiinte vizuale prin excelenta (vazul e, pentru om, simtul prevalent, 80% din informatia despre lumea din o jur o primim pe cale vizuala) nu putem vedea in intuneric, deci ceea ce e negru, intunecat, ramane pentru noi misterios si ascuns.

  1. Timpul

Incercati sa dati o definitie a timpului fara sa folositi nici un termen care sa se refere la timp! Puteti? Nu-i cazul sa va simtiti jenati, practic, nimeni nu poate. O definitie a timpului e una dintre marile pietre de incercare pentru savantii si filosofii de acum si dintotdeauna.
Timpul, e, oare, o dimensiune (precum dimensiunile spatiului) ? E o insusire a materiei? E o iluzie? E adevarat ca timpul nu exista daca nu-l masoara cineva? Si alte intrebari dintr-astea, spargatoare de capete. Mister total.

  1. Inceputul Universului

Aici avem, e drept, o teorie larg cunoscuta – chiar destul de larg acceptata – cea a Big Bang-ului, o brusca si masiva imprastiere exploziva a intregii materii si energii existente azi in Univers, pornind dintr-un singur punct (in care era condensat totul), imprastiere care continua si azi si e numita expansiunea Universului. Big Bang a generat spatiul, materia si timpul. Asta s-a intamplat, dupa spusele multor specialisti, acum 13,7 miliarde de ani.
Si aici incep nelamuririle: cum e posibil sa apara „ceva” si mai ales ceva asa de mare ca Universul – din „nimic”? Daca Universul cuprinde totul, adica si timpul, cum putem vorbi despre „inainte” de Big Bang si „dupa”? Ce a declansat Big Bang-ul?

Cred ca fiecare savant pozitivist are momente cand ii invidiaza pe adeptii creationismului: aceia nu-si mai bat capul, spun si cred ca Dumnezeu a facut totul si cu asta basta. Macar de-ar fi asa de simplu…

  1. Sfarsitul Universului

Orice lucru care are un inceput trebuie sa aiba si un sfarsit, nu? Asa gandim, noi oamenii, conditionati de durata limitata a vietii noastre si obisnuiti sa impartim timpul (dar ce este Timpul?) in perioade care incep si se termina: atatia ani de gradinita, atatia de scoala, atatia pana la pensie…

Evident, oamenii au ajuns sa-si puna intrebarea cand va disparea Universul si cum se va petrece sfarsitul sau. Intrebarea, insa, nu primeste, in prezent, decat un raspuns cu totul nesatisfacator: nu se stie cand va inceta sa existe Universul. Despre anumite galaxii, sisteme solare sau stele se pot face predictii, dar despre Univers, in totalitatea sa… Modelele de predictie s-au bazat, intotdeauna, pe tendintele trecute si prezente; or, de vreme ce nu stim limpede nici ce intampla in prezent prin tot Universul, cum am putea prevedea ceea se va intampla?
Oricum, ca sa nu ramanem chiar asa, fara nimic, iata cateva teorii privind modul in care se va sfarsi Universul.

Expansiunea va continua la nesfarsit, pana cand, din multimea de planete, comete, stele si alte corpuri ceresti nu va mai ramane decat un nor de materie difuza, un masa uniforma de pulbere de stele…

Gravitatia va pune stapanire, in cele din urma, pe intreg Universul, va coplesi totul, facand ca totul sa-si incetineasca rotirea, pana cand Universul va recadea in sine, reducandu-se la un singur punct… de unde, candva, dupa cine stie cat timp (ce-i aia Timp?) ar putea aparea, printr-un nou Big Bang, un nou Univers.

Particulele barionice – care, sa reamintim, sunt particule compuse, deci susceptibile sa se desfaca in elementele componente – s-a putea dezintegra, rand pe rand, iar Universul s-ar stinge incetisor, asemeni unei lumini care paleste, pana cand n-ar mai ramane decat Marele Nimic…

Oribil. Bine ca mai e mult pana atunci.

  1. Universurile multiple

Autorii SF au visat intotdeauna la calatorii in universuri paralele, dar pana acum asemenea voiajuri n-au fost decat imaginare.

In lumina descoperirilor fizicii cuantice, unii dintre savanti intrevad, totusi, posibilitatatea existentei mai multor universuri, fiecare avand o istorie proprie, poate functionand dupa propriile legi ale fizicii, altele decat cele pe care le cunoastem noi. Toate aceste universuri ar exista simultan, interactiunile lor fiind insa limitate.
Teoriile acestea sunt, deocamdata, prea vagi pentru a fi bine intelese, chiar si de catre oamenii din bransa, cat despre aplicarea lor in practica… deocamdata suntem tot la faza imaginatiei. Dar, cum totul incepe cu o idee, cine stie daca, intr-o buna zi, nu vom putea calatori intr-un alt Univers, ca sa gasim acolo ceva ce n-am gasit intr-al nostru?

  1. Forma Universului

Pai, de vreme ce nu-i vedem marginile, cine poate sti ce forma are? Ar putea fi oricum. Insa chestiunea e de mare insemnatate. Printre altele, felul in care se va sfarsi Universul depinde si de forma lui, asa ca ar fi important de stiut cum arata. Dar, daca nu se poate, nu se poate. Deocamdata
Oricum, sa nu va imaginati ca oamenii de stiinta s-au resemnat, pur si simplu, sa ofteze si sa spuna ca n-avem cum sa aflam ce forma are Universul. Exista teorii asupra acestei chestiuni si au fost propuse cateva modele.
Aproximatic plat: un model realizat pe baza unor masuratori precise ale temperaturii radiatiei de fond, de catre WMAP (Wilkinson Microwave Anisotropy Probe – sonda spatiala lansata in 2001) aduce in prim plan ideea unui Univers cu o geometrie plata (curbura spatiului, chiar daca exista, e asa de mica incat poti zice ca e plat); NASA sustine ca, in conformitate cu rezultatele obtinute de WMAP, aceste model e corect cu o marja de eroare de doar 2%.

Aproximativ sferic: mai corect spus, acest model – propus in 2003 – descrie geometria globala a Universului drept un „spatiu dodecaedric Poincaré”. Un dodecaedru este un poliedru cu 12 fete pentagonale plate, iar un spatiu dodecaedric Poincaré – sau sfera Poincaré – ar fi un spatiu de forma dodecaedrica, ale carui fete, in loc sa fie plate, ar fi usor curbate in sus (convexe). Mai simplu spus (desi e cam prea simplu), seamana cu mingea de fotbal, facuta din petice poligonale usor curbate (sub presiunea aerului din interior) care, unite, formeaza un corp sferic.

Palnie: pe baza studiului radiatiei cosmice de fond, numita si fond cosmic de microunde (o radiatie remanenta, foarte veche, datand din stadiile timpurii ale dezvoltarii Universului; e un fel de amintire, de urma, de ecou al Big Bang-ului, ceea ce a mai ramas din radiatia produsa de acel eveniment de proportii cosmice) a fost elaborat asa-numitul model Picard, al unui Univers de forma palniei unei trompete (publicat in 2004).

  1. Teoria Totului

O mare teorie care sa explice TOTUL, sa descrie absolut toate fenomenele fizice cunoscute (si inca necunoscute), sa includa orice fel de interactiune fundamentala care are loc in natura, la orice nivel, sa imbine armonios, fara nici o fisura, fizica clasica, cea relativista (aplicabila la scara foarte mare; in speta, la scara astronomica) si fizica cuantica (ce desrie interactiunile la scara foarte mica, la nivel de particule)… asa ceva e un fel de piatra filosofala a fizicii, echivalentul descoperirii Panaceului, medicamentul-miracol in stare sa vindece ORICE boala, TOATE bolile, de la guturai pana la cancer.

Ei, cum n-avem (inca) Panaceul, asa n-avem nici o Teorie a Totului (TOE – Theory of Everything, in engleza) unanim acceptata, desavarsit confirmata experimental, care sa adune la un loc, in pace si buna intelegere, toate tipurile de interactiuni fundamentale care au loc in natura.
Interactiunile fundamentale, sau fortele interactive, sunt modurile prin care particulele elementare din Univers interactioneaza unele cu altele. O interactiune e numita fundamentala atunci cand nu poate fi descrisa cu ajutorul altor tipuri de interactiuni. (Da, stiu ca e greu. Daca fizica ar fi fost usoara, am fi fost cu totii fizicieni.)

Pana acum, cunoastem patru astfel de interactiuni fundamantale: gravitatia, electromagnetismul, forta nucleara slaba si forta nucleara tare.

De-a lungul vremii, au fost elaborate teorii tot mai cuprinzatoare, ce au adunat doua, apoi trei dintre forte sub umbrele tot mai largi (precum teoria corzilor), explicand, cu ajutorul unor ecuatii tot mai complexe, modul in care materia si energia din Univers se comporta la nivel macro si microcosmic.

Dar nimeni nu le-a putut cladi tuturor celor patru un acoperis comun, unificand teoriile asociate lor intr-o singura, totala, perfecta, de neclintit Teorie a Totului.
„Universul vazut de Stephen Hawking” va avea premiera: sambata, 2 octombrie, la ora 21.00, pe Discovery Channel, urmand ca restul episoadelor sa fie difuzate pe Discovery Science, in fiecare duminica, incepand cu 10 octombrie, de la ora 21.10. „Universul văzut de Stephen Hawking” ne solicită imaginaţia până la limita universului cunoscut. Cel mai celebru om de ştiinţă încă în viaţă explorează splendoarea şi măreţia stelelor şi planetelor, galaxiilor şi supernovelor care modelează şi populează cosmosul. Primul episod, „Povestea tuturor lucrurilor”, relatează cea mai controversată poveste din lume – istoria Universului, începând cu energia uluitoare generată de Big Bang până la sfârşitul omenirii; in vreme ce celelalte episoade exploreaza ipoteza existentei extraterestrilor si controversata teorie a calatoriei in timp.
„Morgan Freeman si spatiul cosmic” va avea premiera luni, 4 octombrie, la ora 21.10, pe Discovey Science. Actor premiat cu Oscar şi pasionat de investigarea spaţiului cosmic, Morgan Freeman este producătorul executiv, prezentatorul şi naratorul acestui serial care explorează cele mai mari mistere ale Universului din perspectiva omului obisnuit. De la cele mai recente realizări ale NASA şi ale unor mari companii private, până la cele mai noi teorii formulate de oameni de ştiinţă şi cercetători, această serie studiază găurile negre, colonizarea planetelor, teoria şirurilor şi multe altele.

Alimente care îți iau durerea de cap cu mâna.


Atunci când te doare capul, ai face orice să scapi de această senzație neplăcută. De cele mai multe ori, asta înseamnă să iei o pastilă, fără să te gândești la efectele adverse pe care le-ar putea avea. Dacă încerci să reduci numărul de pastile pe care le iei, sau, cel puțin, să le limitezi consumul doar pentru cazurile grave, atunci, trebuie să știi că ajutorul tău în cazul durerilor de cap poate veni de la raionul de legume și fructe al oricărui supermarket.

Iată ce alimente trebuie să consumi imediat pentru a scăpa de durerea de cap:

  1. Pepene roșu: De multe ori, durerile de cap apar ca o consecință a deshidratării, așa că s-ar putea să ai nevoie pur și simplu de un fruct apos, așa cum este pepenele, cu atât mai mult cu cât acesta conține și potasiu și magneziu, despre beneficiile cărora am amintit un pic mai sus.

  2. Banane: Deliciosul fruct conține și potasiu, și magneziu, pentru a-ți veni în ajutor în caz de nevoie. Magneziul are efecte calmante care te pot ajuta foarte mult atunci când ai o durere de cap.

  3. Cartofi: După o noapte în oraș, te poți gândi că tot ce îți trebuie pentru a te simți bine este o porție de cartofi prăjiți, dar trebuie să uiți de așa ceva și să alegi, mai degrabă, cartofi copți. S-a dovedit că alimentele bogate în potasiu alină durerile de cap, iar un cartof mediu copt în coajă oferă până la 600 mg de potasiu.

  4. Ananas: Și un ananas proaspăt poate face minuni când vine vorba de dureri de cap. A fost demonstrat în repetate rânduri că enzimele naturale pe care le conține sunt o formă naturală de a scăpa de dureri. În plus, conține și proprietăți anti-inflamatorii care sunt deosebit de eficiente în tratarea durerilor de cap.

  5. Castravete: La fel ca în cazul pepenelui, și castravetele conține în mare parte apă, astfel că este recomandat în cazul deshidratării. Mai exact, 95% din structura castravetelui este reprezentată de apă, astfel că te va hidrata și te va energiza, luându-ți durerea de cap cu mâna.

Ce se întâmplă cu femeile care fac dragoste cu mai mulţi parteneri?

Societatea s-a schimbat atât de mult încat nu mai putem spune toate femeile, dar ne putem referi în schimb la unele femei. De ce există femei care îşi împart viaţa cu mai mulţi parteneri? Ţine ea, cu adevărat, la unul dintre ei? Poate avea asta legătură cu goana după afirmare sau cu slaba pregătire într-un domeniu sau altul. După întâlnirea cu psihologul Radu Leca, acest tablou pare cu totul altul.

„O femeie care are mai multe relaţii nu iubeşte pe nimeni dintre cei cu care se întâlneşte, dar oricând poate minţi că o face. Este atât de uşor. Nu putem privi corect femeia cu mai multi parteneri decât dacă opinia noastră beneficiază de filtrul patologic. Un subiect ce are mai multe relaţii intime în paralel sau simultan, cu parteneri diferiţi, este bolnav. Punct”, susţine psihologul Radu Leca pentru CSID.

Psihologic, femeia cu mai multi parteneri poate afirma că una dintre relaţiile ei multiple reprezintă echilibrul ei interior, iar restul partenerilor au rol de distracţie, dar realitatea este alta. „Adevărul este următorul: pentru 7-10 secunde de plăcere, provocată de euforia neuromusculară, femeia crede că iubeşte sau că este îndrăgostită. Mulţumirea pe care o simte, post orgasm, ar fi firească daca ar avea un singur partener intim stabil’”, adaugă specialistul.

Ce anume îi lipseşte unei femei ce are mai multe relaţii simultane? „Dragostea. Atenţia. Familia. Stima de sine. O cunoştinţă mi-a spus, în urmă cu 10 ani: simt că sunt apreciată intens dacă mă duc cu mai mulţi bărbaţi într-o singură zi. Subliniez: într-o singură zi. Adevărul era următorul: îşi începuse viaţa intima printr-un viol în grup. Dominată de falsul sentiment al vinovăţiei, avea contact chiar şi cu cinci bărbaţi zilnic”, precizează psihologul Radu Leca.

Un specialist dezvăluie ce să nu faci niciodată în pat. Greşeala pe care o fac toate cuplurile

Megan Fleming, psiholog din New York, nu înţelege de ce partenerii insistă să creadă că actul intim ar trebui să fie un act spontan, fiindcă în realitate se întâmplă de cele mai multe ori când partenerii sunt relaxaţi şi odihniţi.

Astfel, expertii recomandă cuplurilor o serie de trucuri de bază care asigură o viaţă intima activă pe termen lung:

  1. Experimentaţi, experimentaţi, experimentaţi

„Când încercaţi ceva nou, relaxaţi-vă şi fiţi prezenţi în momentul respectiv. Încercaţi şi încercaţi din nou, pentru a vedea cum vă simţiţi. Petreceţi mai mult timp experimentând senzaţii plăcute şi încercând să vă cunoaşteţi mai bine nevoile”, spune Megan Fleming.

  1. Faceţi cu rândul când vine vorba de preluarea iniţiativei

„Adesea, unul dintre parteneri pare să vrea mai mult amor decât celălalt, iar asta poate duce la un soi de vinovăţie legată de această dorinţă. În schimb, dacă partenerii fac cu rândul când vine vorba de iniţierea actului, se poate ajunge la echilibrarea vieţii intime”, explică Moushumi Ghose.

  1. Mergeţi la culcare în acelaşi timp

„Ritualul de a sta alături de partener în pat seara, înainte de culcare, întăreşte relaţia. Sunt şanse mai mari să faceţi dragoste dacă purtaţi discuţii intime în timp ce încercaţi să adormiţi”, subliniază psihoterapeutul Laurel Steinberg.

  1. Nu priviţi amorul ca pe o altă îndatorire

„Mi-aş dori ca partenerii să aloce timp pentru a încetini ritmul, pentru a se odihni şi a-şi reîncărca bateriile, astfel încât să fie pe aceeaşi lungime de undă din punct de vedere fizic şi emoţional, pentru a se putea bucura cu adevărat de activitatea intima. Constat că multe cupluri sunt suprasolicitate şi stresate şi văd actul intim ca pe încă o sarcină ce trebuie îndeplinită pentru a fi productiv. În mod ideal, amorul ar trebui să ofere cuplurilor un spaţiu pentru relaxare şi plăcere, dar asta necesită timp pentru deconectare în avans”, atenţionează Sari Cooper.

  1. Nu priviţi filmele pentru adulţi drept inamicul vieţii intime

„Când pornografia este o problemă în cuplu, de regulă nu filmele pentru adulţi sunt problema, ci secretomania care o înconjoară. Scoateţi pornografia din debara şi întroduceţi-o în dormitor. Uitându-vă împreună la filme pentru adulţi puteţi declanşa starea de excitaţie necesară pentru trezirea dorinţei intime. Abordaţi pornografia aşa cum faceţi cu un program obişnuit de televiziune şi treceţi prin mai multe tipuri de filme, pentru a-l găsi pe cel care vă satisface pe amândoi. Nu trebuie să îţi placă tot ce îi place lui şi viceversa. Trebuie găsită o cale de mijloc”, argumentează Ian Kerner.

Photoshop Portable 13.1.2 Multilingual

Mai multi vizitatori a acestui blog m-au intrebat daca am in calculator Photoshop Portable 13.1.2 Multilingual. Acestia spun ca sa gasit o perioada pe net dar de ceva timp pur si simplu nu se mai gaseste.
Norocul a facut sa am acesta versiune de Photoshop pe unul din Cd-urile mele.
Pentru download este suficient sa apasati click pe butonul de mai jos.