Ce este mizeria din ochi care apare în fiecare dimineață?

Cred că fiecare dintre noi când se trezește, primul lucru care-l face – își șterge ochii de mizeria adunată pe timp de noapte. Dar te-ai gândit vreodata ce e mizeria aia și la ce e bună?

Iată răspunsul științific: murdăria de la ochi supranumita urdori, este un amestec de mucus, bacterii, praf și celule moarte, care se adună la un loc pe timpul somnului și e înrudit cu mucusul secretat de celulele din nas sau gură.
Aceste substanțe sunt în ochi toată ziua, dar nu le observi până când nu se strâng toate într-un singur loc, formând o masă unitară. În timpul zilei, ochii sunt bombardați cu particule de praf, polen și alte obiecte străine. Acestea sunt capturate de stratul lichid de la suprafața ochiului iar apoi sunt împinse de pleoape, când clipim.
În timpul somnului însă clipitul se oprește, așa că mucusul și praful se acumulează și se strânge în colțul ochilor, acolo unde le găsim în fiecare dimineață.
Persoanele care suferă de alergii sau au ochii sensibili au urdorile de o consistență mai lichidă. Prezența acestora e absolut normală și nu trebuie să vă îngrijoreze.
Mai rău e dacă aceste urdori lipsesc, în acest caz posibil să aveți sindromul ochiului uscat de la care lacrimile sunt în cantități foarte reduse și pot conduce la probleme cu vederea sau să afecteze sănătatea ochilor în general.

Preot inselat de preoteasa.

Daniela Caraiman, fosta preoteasă din Stăncești, este pe cale să își recupereze fiul de la tatăl care nu a vrut să i-l mai dea înapoi. Poliția a intrat pe fir și l-a contactat pe bărbat, încercând să-l determine să i-l aducă pe copil mamei. Arhiepiscopia nu comentează această speță, fiind vorba despre o problemă de natură personală.
Momente cumplite pentru o tânără de 34 de ani, din Constanța, care încearcă zilele acestea cu disperare să își recapete fiul de la fostul soț, care nu vrea să i-l mai dea înapoi. Situația este cu atât mai alarmantă cu cât tatăl copilului, de care femeia a divorțat acum doi ani, este preot într-o localitate din Buzău.
Daniela Caraiman a ajuns la Buzău în anul 2008, atunci când s-a căsătorit cu un teolog alături de care avea o relație frumoasă. Tânăra profesoară de biologie și-a găsit o catedră aici, iar Dumnezeu le-a rânduit apoi pe toate. Soțul a fost hirotonit, iar din povestea de dragoste a celor doi s-a născut Teodor, unicul fiu, astăzi în vârstă de 6 ani.

Numai că relația lor n-a trecut proba timpului. Prin 2015, după certuri ținute ascunse de ochii enoriașilor, bărbatul și-a bătut soția atât de tare, încât aceasta a ajuns la Urgențe cu fața umflată și cu trupul plin de vânătăi. Un certificat medico-legal și scrisoarea medicală de la UPU atestă cât de tare a încasat-o femeia de la soțul ei.

Apropiații preotului susțin că acesta pur și simplu nu a avut de ales, după mai multe episoade în care și-ar fi prins soția infidelă cu alți bărbați. Certurile și bătăile ar fi continuat, motiv pentru care, în 2015, s-a ajuns la divorț.

Un an mai târziu, în 2016, contractul de stare civilă care îi mai unea pe cei doi a fost anulat. În hotărârea de divorț, instanța a decis ca fiul să îi fie încredințat mamei, în timp ce tatăl nici măcar nu ar fi solicitat program de vizită. Chiar și mutată la Constanța, Daniela a fost de acord ca tatăl să îl vadă pe micuț, tutela fiind comună, dar domiciliul, la mamă:

„I-am dat copilul pe 23 decembrie, cu condiția să îl iau la începutul lunii ianuarie, înainte de începerea școlii. Pe 5 ianuarie am venit degeaba de la Constanța, fiindcă mi-a închis telefonul și nu a mai răspuns. Mi-a spus că va păstra el copilul. I-a smuls telefonul din mână în monentul în care l-am sunat, iar de atunci nu mai pot da de el.”, povestește Daniela.
Ieri, profesoara s-a învoit de la ore și a venit din nou la Buzău. După ce a depus plângere penală la poliție, aspect confirmat de reprezentanții IPJ Buzău, tânăra a reușit să își înduplece fostul soț să vină împreună cu micuțul la sediul DGASPC. Aici, un consilier i-a explicat tatălui gravitatea faptei sale și că se poate alege cu dosar penal pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești.

În prezența reprezentanților DGASPC, cei doi au semnat un acord conform căruia Daniela își primea fiul înapoi. Numai că tatăl s-a folosit de un tertip, a luat copilul și a dispărut.

„A motivat că ia băiatul la Stăncești, să-și ia la revedere de la rude. A fost însă doar un pretext ca iar să dispară și să nu mai răspundă la telefon.”, a mai povestit tânăra.
Aseară, în jurul orei 21:00, Daniela Caraiman se afla într-o parcare din Buzău. Epuizase toate metodele de a-și convinge soțul și aștepta o minune. De la Dumnezeu, de la familia fostului soț sau de la oamenii legii. Cercetările polițiștilor vor dura însă zile, dacă nu săptămâni, timp în care femeia nu își poate vedea fiul.
Dosar penal.
Dacă faptele se adeveresc, preotul din Stăncești va răspunde penal pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, faptă prevăzută de Noul Cod Penal la articolul 379.

După divorțul inițiat în 2015, Arhiepiscopia a pornit o anchetă bisericească, pentru a stabili dacă preotul a greșit. Soția acestuia și-a asumat însă întreaga vină (curvasareala), motiv pentru care părintele a fost lăsat să profeseze.

Scările morţii

Lagărul de concentrare Mauthausen este cunoscut prin cruzimea cu care erau trataţi prizonierii, într-o epocă deja marcată de astfel de evenimente.
Să foloseşti termeni precum „şocant” sau „crud” alături de menţiunea unui lagăr de exterminare pare redundant, dar acest caz este excepţie de la regulă. Cruzimea cu care erau trataţi prizonierii este particulară, spus într-un context în care evenimentele şi actele de cruzime ale primei jumătăţi a secolului XX erau la ordinea zilei.
Lagărul de concentrare Mauthausen, situat la 20 de kilometri în estul oraşului Linz din Austria, a fost locul unora dintre cele mai mari lagăre ale Germaniei naziste. Cu lagărul central lângă satul Mauthausen, complexul avea încă aproape 100 de alte locuri secundare situate în Austria şi în sudul Germaniei. Clasificarea era de gradul al II-lea, adică aici erau aduşi cei mai incorigibili inamici politici ai naziştilor.

Scopul era exterminarea acestora prin epuizare prin muncă forţată. SS-ul numea acest lagăr Knochenmuhle, sau „tocătorul de oase”. Se estimează că au murit între 122.766 şi 320.000 de oameni, majoritatea cetăţeni sovietici şi polonezi, începându-şi activitatea în 1 august 1928 şi terminând-o în mai 1945, complexul fiind eliberat de armata Statelor Unite.

Eliberarea lagărului de concentrare de către Divizia 11 Blindate a Statelor Unite la 6 mai 1945. Credit: Wikipedia

De asemenea, lagărul se afla lângă o carieră de granit, unde erau trimişi prizonierii. Munca presupunea ca prizonierii să care blocuri de piatră de până la 50 de kilograme pe 186 de scări, care se numeau „scările morţii”. Deseori, prizonierii epuizaţi se prăbuşeau şi scăpau încărcătura peste prizonierii din spate creând un efect în lanţ devastator – oase rupte şi corpuri zdrobite de greutatea blocurilor de granit.

Prizionieri cărând blocurile de granit. Credit: Wikipedia


Ofiţeri SS urcând „scările morţii”. Aprilie 1941. Credit: Wikipedia

Gărzile SS mai aveau obiceiul de a pune prizonierii să se întreacă, iar cei care ajungeau sus, la marginea râpei, aveau opţiunea de a fi împuşcaţi sau de a împinge prizonierul din faţă în râpă. Se mai ştie, de asemenea, că sinuciderile erau frecvente, mulţi prizonieri, prinzând ocazia să se arunce în gol


Noii prizonieri care veneau în Mauthausen. Credit: Wikipedia


Prizonieri ai carierei de granit. Credit: Wikipedia

Astăzi, „scările morţii” este o atracţie turistică. Scările au fost refăcute pentru ca turiştii să urce uşor pe acestea, dar la acea vreme, erau nefinisate şi alunecoase. Locul este complet amenajat, există un muzeu şi un monument comemorativ dedicat victimelor lagărului.

Intrarea în lagărul de concnentrare Mauthausen astăzi. Credit: www.123rf.com/Stefano Armaroli


Un monument de la Mauthausen care comemorează victimele lagărului. Credit: www.123rf.com/Stefano Armaroli

Christian Bernadac, un membru al rezistenţei franceze care a fost prizonier la Mauthausen şi care a scris apoi o carte numită Cele 186 de trepte, a relatat:

„Cei care astăzi vizitează cariera Mauthausen nu văd acelaşi lucru, pentru că de atunci scările au fost refăcute – o scară reală, cimentată şi regulată. […] Lucrul înseamna transportul unei pietre de o dimensiune şi greutate considerabilă, pe 186 de scări, iar după acestea tot mai exista o distanţă considerabilă de parcurs. […] Şi toate acestea se întâmplau de 8 – 10 ori pe zi. Ritmul era infernal, fără o secundă de pauză”.

Sursa: AmusingPlanet

Ce credea Einstein despre Dumnezeu, Univers, ştiinţă şi religie?

Albert Einstein este unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă, dar ce a lăsat în urmă reprezintă mai mult decât cunoaşterea ştiinţifică. Chiar şi astăzi, viziunile lui inspiră oamenii de peste tot în lume. Totuşi, de multe ori, Einstein este înţeles şi interpretat eronat.

Atât ateii, cât şi cei religioşi au încercat să îşi asume „autoritatea” care o reprezintă Albert Einstein, iar acest lucru s-a realizat de cele mai multe ori cu citate scoase din context, de aceea, este absolut necesar ca savantul să fie înţeles în ansamblu, şi nu într-un mod simplist, motivat de cele mai multe ori prin ideologie şi nu prin setea de cunoaşterea prin care s-a remarcat Einstein şi care reiese din fragmentele ce urmează.
O altă problemă care reiese din fragmentele de mai jos stă la baza fizicii de astăzi: lipsa de armonie dintre teoria relativităţii a lui Einstein şi mecanica cuantică. Într-un citat dintr-o scrisoare de ale lui Einstein, adresată lui Max Born, unul dintre părinţii mecanicii cuantice, Einstein declară că „mecanica cuantică oferă multe, dar cu greu ne aduce mai aproape de secretele lui Dumnezeu. Eu, în orice caz, sunt convins că El nu joacă zaruri cu Universul”.

Dezacordul lui Einstein cu mecanica cuantică este bine cunoscut. Teoria sa a relativităţii generale are un cu totul alt mod de a descrie universul, iar reconcilierea acestei teorii cu mecanica cuantică are fi „Sfântul Graal” al fizicii. Factorul esenţial al neînţelegerii constă în faptul că mecanica cuantică implică o natură accidentală a Universului, ca şi cum Dumnezeu s-ar juca cu zarurile, iar rezultatul ar fi independent de orice voinţă. Însă nu în aceşti termeni a pus Einstein problema, ci în faptul că nu concepea ca ceva să nu poate fi explicat printr-o lege care stă la baza procesului, relatează Top Buzz.

Până în această zi, deşi ştim că mecanica cuantică funcţionează, putând fi aplicată în tehnologiile curente precum tranzistorii sau energia nucleară, nimeni nu ştie ce loc are alături de alte domenii ale fizicii. În acest sens, poate exista o lege a Universului încă necunoscută, aşa cum continuă Einstein în scrisoarea sa către Born:

„Crezi într-un Dumnezeu care joacă zaruri, iar eu în lege şi ordine completă care există într-un mod obiectiv, şi care eu, într-o manieră extrem de speculativă, încerc să o înţeleg. Cred cu tărie, dar sper ca cineva va descoperi o cale mai realistă, sau o bază mai tangibilă decât am putut eu”.

În ce credea Einstein

Einstein a fost, în numeroase ocazii, cât se poate de clar în credinţele sale. În Notele Autobiografice ale sale, acesta a scris că credinţele sale religioase şi-au găsit sfârşitul în copilărie, la vârsta de 12 ani.

„Am ajuns – deşi într-o familie cu părinţi complet nereligioşi – la o religiozitate profundă, care, totuşi, s-a terminat subit la vârsta de 12 ani. Prin citirea cărţilor de ştiinţă populare am ajuns la convingerea că poveştile din Biblie nu pot fi adevărate”.

Într-o scrisoare din 1947, a făcut referire la ideea unui Dumnezeu care se îngrijeşte de omenire: „Mi se pare că ideea unui Dumnezeu personal este un concept antropologic pe care nu îl pot lua în serios”. Într-o scrisoare trimisă către Beatrice Frohlich cinci ani mai târziu, a reiterat această ideea: „Ideea unui Dumnezeu personal este destul de străină pentru mine şi pare chiar naivă”.

Totuşi, Einstein nu era ateu. Conform lui Prince Hubertus, Einstein detesta să fie interpretat în acest mod:

„În ceea ce priveşte asemenea armonie a cosmosului pe care eu, cu mintea mea limitată de om, sunt capabil să o recunosc, sunt încă oameni care spun că nu există Dumnezeu. Ceea ce mă supără este că mă citează pe mine pentru a susţine această idee”.

Se considera mai degrabă un agnostic (nu se poate cunoaşte nimic despre natura lui Dumnezeu) şi într-un fel credea într-un Dumnezeu. Credea în Dumnezeul lui Spinoza.

Baruch Spinoza este unul dintre cei mai importanţi filosofil, iar ideile lui cu privire la metafizică sunt dezbătute chiar şi astăzi. Spinoza a susţinut că Dumnezeu nu este o manifestare personală şi nu este o fiinţă, ci mai degrabă o manifestare a tot ce este în armonie. Într-un fel, se poate spune că Dumnezeu e Natura.

Aceasta nu este însă o perspectivă religioasă. În loc să fie o fiinţă conştientă, Dumnezeu este o manifestare a frumuseţii Universului.

„Nu pot concepe un Dumnezeu care îşi recompensează şi îşi pedepseşte creaturile sau care are o voinţă de tipul celei a noastre. Un individ care ar supravieţui morţii fizice este, de asemenea, dincolo de înţelegerea mea şi nici nu vreau altfel; aceste noţiuni sunt pentru temerile şi egoismul absurd al sufletelor slabe. Pentru mine este îndeajuns misterul eternităţii vieţii şi crearea structurii minunate a realităţii, împreună cu efortul de a înţelege o parte, chiar şi foarte mică, a raţiunii care se manifestă pe ea însăşi în natură”.

Ştiinţa este religie?

Pentru Einstein, ştiinţa era mai degrabă ceva spiritual, pentru că ştiinţa ne permite să înţelegem mai bine Universul. Deşi minţile noastre nu sunt capabile să îi înţeleagă toate minunile, o încercare de a face acest lucru din ce în ce mai aproape de Dumnezeu:

„Vedem un Univers aranjat în chip minunat, supunându-se anumitor legi, dar înţelegem aceste legi doar foarte puţin. Minţile noastre limitate nu pot înţelege forţa misterioasă care guvernează constelaţiile. Sunt fascinat de panteismul lui Spinoza. Îi admir contribuţiile la gândirea modernă. Spinoza este cel mai important dintre filosofii moderni, pentru că este primul filosof care vede sufletul şi corpul ca fiind una şi nu două lucruri separate”.

În 1930, Einstein a publicat unul dintre cele mai discutate eseuri ale timpului în The New York Times Magazine, unde a discutat religia sa cosmică. S-a declarat împotriva ideii de rai şi iad, dar de asemenea a discutat despre legătura dintre religie şi ştiinţă. A precizat că „deşi domeniile religiei şi ştiinţei sunt clar separate unul de altul, există legături şi dependenţe reciproce”. Mai interesant este că a susţinut că nu poate fi vorba despre un conflict dintre ştiinţă şi religie. Cele două sunt distincte dar cumva legate.

Einstein era un om complex cu viziuni complexe asupra lumii, care nu sunt întotdeauna uşor de înţeles. Totuşi, ideea conform căreia era creştin, iudeu sau altă religie, nu are fundament. De asemenea, ideea că era ateu este lipsită de fundament, după cum a reieşit în citatele de mai sus.

Efecte dramatice asupra creierului

La începutul acestei luni, György Buzsáki de la Universitatea New York (NYU) a arătat un diapozitiv care a stârnit controverse la Grand Ballroom din New York Midtown Hilton în cadrul reuniunii anuale a Societăţii Neuroştiinţifice Cognitive.


Informaţiile prezentate de Buzsáki includeau imagini dezgustătoare ale unui cadavru uman, cu mai mult de 200 de electrozi introduşi în creier, dar şi rezultatul experimentului său – ce a detectat el prin acei electrozi sau ceea ce nu au reuşit să detecteze.
Buzsáki şi colegul său, Antal Berényi, de la Universitatea din Szeged (Ungaria) au mimat cea mai populară formă de stimulare a creierului. Ei au aplicat curent electric alternativ la exteriorul craniului cadavrului, iar electrozii din interiorul craniului au înregistrat foate puţin. Aproape toate fluxurile de curent au intrat în creier,dar într-o cantitate redusă.
”Într-un studiu mai amănunţit, am descoperit că până la 90% din curent a fost redirecţionat de către pielea care acoperă craniul. Pielea a acţionat ca un „şunt” în acest caz”, a declarat Buzsáki.
Studiul neobişnuit a sporit îndoielile multor participanţi la conferinţă cu privire la mecanismul şi eficacitatea transcraniană în ce privşte stimularea directă curentă (tDCS). Această metodă reprezintă un tratament experimental, neinvaziv, care foloseşte electrozii cu scopul de a oferi curenţi slabi în fruntea unei persoane. Această metodă e aferentă metodei TAC, care utilizează curentul alternativ.
Se cunosc puţine lucruri despre modul în care aceste tehnici ar putea influenţa creierul. Cu toate acestea, numeroase lucrări ştiinţifice au susţinut că aceste tehnici pot stimula starea de spirit, pot atenua durerea cronică şi chiar pot îmbunătiţi capacităţile oamenilor la matematică, fiindcă afectează, în mod direct, activitatea neuronală. Aceste afirmaţii au dus la dezvoltarea unui nou val de gadget-uri, care promit să facă oamenii mai inteligenţi şi mai fericiţi.

Delfinul Negru – The Black Dolphin

Închisorile din Rusia sunt faimoase ca fiind unele dintre cele mai dure din lume, dar una este chiar mai grea decât restul. Denumirea sa oficială oficială este “Instituție Federală Guvernamentală – colonie penală № 6, Serviciul Federal al Penitenciarelor Rusia -regiunea Orenburg”, dar este denumită în mod obișnuit ca The Black Dolphin. Aceasta este una dintre cele mai sigure închisori din lume și casa celor mai răi infractori.

Numele său neoficial vine de la statuia din față, făcută de prizonieri. ”Delfinul Negru”, această închisoare de înaltă securitate de la granița Kazahstanului găzduiește criminalii cei mai brutali din Rusia, inclusiv criminali in serie, canibali și teroriști, potrivit unui documentar National Geographic. Gardienii spun ca singura posibilitate de a evada de acolo este aceea de a…muri.
În corpul cel mai securizat al clădirii se află circa 700 de condamnați, păziți de gardieni înarmați cu arme automate, 24 din 24 de ore. Cei 700 de condamnati ar fi ucis in libertate circa 3.500 de oameni. Asta înseamnă că un condamnat de acolo a ucis în medie 5 oameni.
Condamnații de la ”Delfinul Negru” sunt închiși pe viață. Unul dintre condamnati, Vladimir Nikolayev, a fost condamnat pentru canibalism. Acesta si-a mancat o parte din victima, iar restul l-a dat unui prieten al cărei soție l-a servit familiei, gândind că este carne de cangur. Nikolayev este unul dintre cei mai cunoscuti ucigasi din lume.

 

Prizonieri închiși în fortăreața ”Delfinul Negru” sunt ținuti sub supraveghere video de 24 de ore pe zi. Deținuții sunt monitorizate în permanență în celulele lor duble. Fiecare celulă are 2 uși încuiate. O celulă de închisoare într-o celulă de închisoare. Deținuților nu li se permite să se odihnească sau să stea pe paturile lor din momentul în care se trezesc până când este timpul să doarmă din nou.

De fiecare dată când părăsesc celulele, deținuții sunt legați la ochi, încătușați la mâini și forțați să meargă îndoiți din talie. Sunt escortați de cel puțin 3 gardieni și unul cu un câine de pază. Această tehnică este considerată a fi unică la Black Dolphin. Atunci când un prizonier ajunge pentru prima dată aici,este legat la ochi imediat, în scopul de a nu memora sau învăța, detalii despre structura și aspectul închisorii.
Exercițiile, constau din mișcarea ”du-te, vino”, care are loc într-o altă celulă. Nu există nici o curte a închisorii. În timpul exercițiilor, gardienii inspectează celulele închisorii și verificări pentru contrabandă.

Pentru o închisoare cu 700 de deținuți sunt peste 900 de ofițeri de corecție salariați.
Nu există nici o cantină in Black Dolphin. Prizonieri mânâncă în celulele lor. Detinuții sunt hrăniți doar cu supă și pâine.

Nici un deținut nu a evadat vreodată de la Black Dolphin. Black Dolphin este o destinație finală. Nu poti merge mai departe. Da, din punct de vedere tehnic există o modalitate de a părăsi acest loc, dar numai într-un fel … spre cimitir.

Sursa: businessinsider.com

”Sicriele de fier”

În trecut, poliovirusul era unul dintre cele mai de temut virusuri de pe Pământ, în prezent însă în multe zone ale globului, mulţumită vaccinării, nu mai există cazuri de poliomielită. În lume mai există, însă, multe persoane care au fost afectate de virus şi care se bazează pe ventilatoarele de presiune negative, maşinării vechi de zeci de ani care îi ajută să poată respira. Confecţionarea şi asigurarea maşinărilor a fost sistată încă din 1960.

Paul Alexander, de 70 de ani, este unul dintre supravieţuitorii poliomielitei care se bazează pe utilizarea unui ventilator cu presiune negativă pentru a respira. Mail Online notează că bărbatul îşi petrece aproape întregul timp în dispozitiv, după ce a contractat poliovirusul pe când avea cinci ani, în 1952.
Atunci când maşinăria sa s-a defectat în 2015, bărbatul a suferit o criză. Paul nu a primit sprijinul niciunei companii care fabrica produsul, aşadar a publicat pe Youtube un videoclip în care cerea ajutorul. Brady Richards, director al Environmental Testing Laboratory, a văzut videoclipul şi a decis să-l ajute pe bărbat.
”Am căutat timp de câţiva ani pe cineva care să ştie cum funcţionează acest tip de ventilatoare. Este un miracol că l-am găsit pe Brady,” a declarat Paul.
Ventilatorul care arată precum un sicriu din metal poate fi utilizat atunci când pacientul se întinde în interiorul său. Prin intermediul vidului, oxigenul este transmis mecanic către plămânii pacientului, deoarece sistemul central nervos al acestuia este distrus de către poliomielită.
În ciuda faptului că este paralizat de la gât în jos din cauza virusului, Alexander şi-a împlinit visul de a deveni avocat. ”Atunci când m-am transferat la Universitatea din Texas, profesorii au fost oripilaţi de gândul că îmi voi aduce ventilatorul la clasă, dar nu am făcut acest lucru, l-am pus în dormitor,” a declarat Alexander, care îşi reprezenta clienţii dintr-un scaun la procese.
Deşi simptomele sale s-au agravat în ultimul an, bărbatul a decis să-şi scrie propriul memoriu cu un pix care îi este ataşat dinţilor.

Prostimea nu trebuie sa aibă acces la astfel de informații.

Va dezvaluim azi o taina ținută cu mari eforturi si multi bani departe de urechile si ochii „prostimii”. Lipsa sării din sange!! Interesant, dar LOGIC

Aceeași problema cu tensiunea arteriala: înainte 130/80 era tensiune de aviator, acum este limita superioara a „normalului”. Sa aibă aceeași justificare?
Va dezvăluim azi o taina ținută cu mari eforturi si multi bani departe de urechile si ochii „prostimii”. „Excesul de sare, zahar si grăsimi, dăunează grav sănătății !”

Asta da avertisment medical! Ce înseamna exces nu ne explica însa nimeni!!!
La prima citire, exces înseamna.prea mult, dar raportat la greutatea fiecăruia !!! Între copilul de 20 de kilograme si adultul de 80 sau 120 de kilograme… e o marjă de eroare foarte mare, ca sa pronunți exces, sau sa recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi. Între omul de la munte… care bea apa puternic magnetizata si aproape pura si cel de la șes sau de la oraș care primește apa cea mai infecta, cel de la munte va „dizolva” si elimina mult mai repede chimicalele!

Nu uitati ca nu suntem la fel, ca nu avem aceeasi grupa sanguina, ca difera si RH-ul – purtatorul de oxigen din sange! Unii au în sânge predominant Cuprul (RH negativ) altii, cei mai multi, au Fierul (RH pozitiv)!

Nu uitați ceea ce multi vor sa ascundă:
– orice reacție a apei cu sarea produce… căldura!!! Iar sarea formează pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de… 11 000 de ori viteza transferului informational catre creier!!! Mai simplu spus, lipsa sării din sânge…prostește!!!

Intuitia îmi spune ca asta este scopul lor real: sa devenim legume! La munca si înapoi acasă, la televizor, unde ni se repeta zilnic prostiile astea: „excesul de sare zahar si grăsimi dăunează grav sanatatii!”

Dar excesul de alcool, tutun si medicamente? De ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect?

De ce nu se fac campanii contra drogurilor ??? Nu este vorba de boala si moarte, mai ales în rândul tinerilor? Ba da! Dar este vorba si de bani, de multi bani, atât de multi încât viata copiilor si a tinerilor…nu mai conteaza!!!

Este vorba de profituri imense, accize si taxe! Si, în fond este bine sa ai multe „legume” în sistem ! Pentru ca legumele îsi plătesc taxele la zi! Amintiti-vă! Ce face medicul prima data când ajungi în spital? Îti schimba regimul alimentar: fără sare!!!! Adică taie legăturile informationale cu creierul, ca sa poata trimite medicamentele peste tot în corp. Amorteste creierul pentru ca altfel, acesta, ar reactiona imediat la chimicalele administrate! Ar declansa alergii!

ZAHĂRUL

Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Nu vorbim de „clasicul” zahar alb, tos, chimizat la maxim!!! Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natură cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine, naturala! Glucoza participa direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) adica a evoluției. Vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentrarea, vin din zaharurile naturale! Si evolutia dv. genetică!

Grasimile ?!
Sa vedem ce spun studiile! Colesterolul ajuta la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale si în ovar!!! Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformarii de catre ficat în acid biliar. Nivele joase ale colesterolului, induse cu ajutorul medicamentelor, duc la aparitia depresiei, comportamentului violent, sinucidere, cresterea riscului de infarct miocardic si, mai ales, o slaba functionare a sistemului imunitar.

În trecut, cineva cu un regim alimentar ce continea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. Asta până când, cei de la OMS, au hotarât sa schimbe normele! Sa le coboare la 200! Urmarea? Au aparut brusc 36 de milioane de „bolnavi”, si 4,3 de miliarde de dolari pe an, câstig; dintr-un foc!.

Între vrajeala stiintifica a unora si intuitia lui stramoseasca, ciobanul român a ales intuitia!… tot cu slanina, pita, ceapa si palinca traieste! Nu face exces si traieste mult si bine… cum ati vrea sa-si creasca altfel oile, sa lupte cu frigul, cu ploile, cu lupii? Si toate astea pâna pe la 60-70 de ani… cu un cojoc mitos de 40 de kilograme pe umeri si bâta în mâna?

Acum, trageti dvs concluziile.

APA. „Ce face apa daca e baută inainte de a mânca si imediat după masă!”

Un articol foarte bun. Nu doar despre apa calda dupa mancare, dar si despre atacul de cord. Chinezii si japonezii beau ceai fierbinte in timpul mesei, nu apă rece. Poate e timpul să adoptam și noi obiceiul lor la masa.
Pentru cei carora le place sa bea apa rece, acest articol li se adreseaza direct.

Este plăcut sa bei un pahar cu apa rece după masa, dar apa rece solidifica hrana uleioasa pe care tocmai ai inghitit-o. Va incetini digestia. Cand aceasta reactioneaza cu acidul, va fi absorbita de intestine mai repede decat mâncarea solidă.Trece in intestine si foarte rapid se transforma in grasime si duce la cancer. Este cel mai bine sa se bea supa fierbinte sau apa calda dupa masă.

Simptome comune de atac de cord.

Un punct serios referitor la atacul de cord.
Ar trebui sa stiti ca nu fiecare simptom de atac de cord se manifestă prin „durerea bratului stang”.
Atentie la dureri intense in zona falcilor. S-ar putea sa nu aveti niciodata prima durere in piept in timpul atacului de cord. Nausea (ameteala) si transpiratia intensa sunt tot simptome comune. 60% din cei care au atac de cord in timpul somnului nu se trezesc. Durerea la fălci te poate trezi din somnul adanc. Sa fim atenti. Cu cat stim mai mult, cu atat avem mai multe sanse de supravietuire.

Un cardiolog spune ca fiecare care citeste acest mesaj si-l trimite la 10 oameni poate salva cel putin o viata. Citeste si trimite unui prieten. Ai putea salva o viata. Deci, fii un prieten adevarat si trimite-l tuturor prietenilor tai.

Secretul dezvăluit

Licoarea ce ne-ar scăpa de coşmarul chimioterapiei
Zilnic, în jurul nostru mor striviţi de necruţătoarea boală canceroasă prieteni, rude sau colegi. Cu toţii îşi leagă speranţele de chimioterapie, metodă terapeutică folosită în lumea întreagă, crezând că această metodă îi va ajuta să scape de cumplitul flagel. Este cutremurătoare suferinţa bolnavilor de cancer întâlniţi în secţiile de oncologie!

Am cunoscut atâţia bolnavi de cancer care înfruntă efectele secundare ale acestei terapii, adulată şi dispreţuită în egală măsură… Uneori, după multă suferinţă, rezultatele chimioterapiei au prelungit viaţa unor bolnavi. Alteori, celula canceroasă hrăpăreaţă n-a mai dat nici o şansă bolnavilor.

O alternativă…După ce ani de zile au spus pacienţilor că această terapie (chimioterapia) este singura cale pentru a încerca să se elimine cancerul, medicii de la Clinica John Hopkins din Statele Unite s-au hotărât să prezinte şi o cale alternativă de tratament a cancerului. Într-un studiu, aceşti temerari specialişti, au prezentat efectele negative ale chimioterapiei.

Printre altele, cercetătorii menţionează că tratamentul prin chimioterapie care presupune „otrăvirea” celulelor canceroase cu rată mare de creştere sunt distruse şi alte celule cu creştere rapidă din măduva spinării, tractul gastro-intestinal etc., iar organe importante cum ar fi ficatul, inima, rinichii sau plămânii sunt iremediabil afectate.

Specialiştii renumitei clinici au demostrat că o metodă modernă în
lupta cu această cumplită boală poate fi aceea a înfometării celulei
canceroase. De aceea medicii au prezentat alimentele care trebuie evitate, tocmai pentru a împiedica celula canceroasă să se multiplice.

Dar există un miracol anticancer, păstrat în mare secret.
O sursă de mare încredere, Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu
competenţe în fitoterapie şi nutriţie, ne-a transmis o informaţie care ne-a tăiat respiraţia!
Două ingrediente la îndemâna oricărui bolnav de cancer reprezintă o alternativă sănătoasă la chimioterapie.

Timp de trei ani, în America, s-a experimentat un produs natural,
foarte simplu şi foarte eficient, pe un lot de 70.000 de subiecţi. Rezultatele au fost remarcabile !
O limonadă a fost administrată bolnavilor de cancer: celor care au
făcut chimioterapie, dar şi unui număr semnificativ din lotul martor, care n-a început acest tratament. Rezultatele au fost uluitoare: starea de sănătate a bolnavilor din fiecare grupă s-a îmbunătăţit în mod remarcabil şi boala n-a mai recidivat.

În cazul bolnavilor care se temeau că zilele lor sunt numărate, boala n-a avansat şi nu s-au observat metastaze. Tratamentul este benefic şi ca metodă de prevenţie.

Preparatul poate să ucidă celulele canceroase şi este de 10.000 de ori mai eficient decât chimioterapia.
Lămâia are numeroase proprietăţi terapeutice şi studiile au dovedit că modestul fruct este un remediu împotriva cancerului, remediu verificat în diferite forme de cancer.

După mai bine de 20 de probe de laborator, realizate începând din anii 1970, frotiurile au arătat că extractul de lămâie distruge celulele maligne în 12 tipuri de cancer, inclusiv cel de colon, de plămâni, de sân, de prostată şi de pancreas. În comparaţie cu produsul Adryamicin, un drog chimioterapeutic, folosit în mod uzual, extractul din lămâie cu bicarbonat acţionează de 10.000 de ori mai bine, încetinind creşterea celulelor canceroase, spun specialiştii.
Şi mai uimitor este faptul că limonada aceasta distruge doar celulele maligne, dar nu le afectează pe cele sănătoase.În privinţa bicarbonatului de sodiu, acesta schimbă PH-ul corpului şi se afirmă că este de mare folos în toate formele de cancer.

Mod de preparare:

Extrasul de lămâie cu bicarbonat, alternativa naturală la chimioterapie, se prepară astfel:
– într-un litru de apă, se fierbe timp de un minut, coaja unei lămâi, apoi se lasă la macerat, de seara până dimineaţa.
– în dimineaţa zilei următoare, lichidul se filtrează.
În acest macerat se stoarce sucul lămâii, se adaugă miere (după gust) şi o linguriţă de bicarbonat.
Bolnavii trebuie să consume zilnic un litru de limonadă preparată în acest mod.
De asemenea, leacul miraculos se poate administra preventiv, fiind un tonic pentru întregul organism.
O persoană puternică ştie cum să îşi ordoneze viaţa. Chiar şi cu lacrimi în ochi, tot are puterea să spună zâmbind „e în ordine”.
Nu vă costă nimic să încercați, fiti deschisi la minte si nu vă mai lăsați manipulati; simtiti ce este bun pentru dumneavoastra.
Acest mesaj nu spune sa renuntati la recomandarile medicale; fiecare face ce i se potriveste cel mai bine.

Sursa: ascensiuneaspiritului.blogspot.com

Soția i-a murit în brațe

Soția i-a murit în brațe, distrus de durere, soțul Laurei a băgat un plic în buzunarul doctorului, ce a scris acolo a cutremurat o țară întreagă. Cuvintele lui au ajuns în ziare, iată ce a fost în stare să scrie
Un bărbat și-a pierdut soția și a scris o scrisoare incredibil de dureroasă medicilor.
Laura Levis a murit la 34 de ani după un atac de astm. Soțul femeii, Peter DeMarco, a simțit nevoia de a trimite o scrisoare către cei 15 persoane care au îngrijit-o în spital: atât medici, dat și asistente și femei de serviciu. Renumita publicație New York Times i-au publicat scrisoarea considerând-o una dintre cele mai frumoase moastre de iubire, în toate sensurile.

Printre altele, Peter a fost întrebat cum de poate ține minte atâtea nume, răspunsul a venit repede: ,,Cum credeți că-o voi putea uita vreodată?”
Iată o parte a scrisorii:
,,Cum de reușesc să țin minte toate aceste lucruri?
Cum credeți că pot uita?

Toți împreună și fiecare dintre voi ați tratat-o pe Laura cu atâta profesionalism și atâta amabilitate, deși ea era inconștientă. De fiecare dată când avea nevoie de injecție și o înțepați, vă cereați scuze, deși era clar că ea nu vă aude. Știu că o înveleați de fiecare dată, pentru că fie era răcoare în cameră, fie pentru că vă doreați să doarmă mai bine, dar era clar că ea nu-și putea da seama.

Soția i-a murit în brațe, distrus de durere, soțul Laurei a băgat un plic în buzunarul doctorului, ce a scris acolo a cutremurat o țară întreagă. Cuvintele lui au ajuns în ziare, iată ce a fost în stare să scrie
Un bărbat și-a pierdut soția și a scris o scrisoare incredibil de dureroasă medicilor.

Laura Levis a murit la 34 de ani după un atac de astm. Soțul femeii, Peter DeMarco, a simțit nevoia de a trimite o scrisoare către cei 15 persoane care au îngrijit-o în spital: atât medici, dat și asistente și femei de serviciu. Renumita publicație New York Times i-au publicat scrisoarea considerând-o una dintre cele mai frumoase moastre de iubire, în toate sensurile.

Printre altele, Peter a fost întrebat cum de poate ține minte atâtea nume, răspunsul a venit repede: ,,Cum credeți că-o voi putea uita vreodată?”
Iată o parte a scrisorii:
,,Cum de reușesc să țin minte toate aceste lucruri?
Cum credeți că pot uita?

Toți împreună și fiecare dintre voi ați tratat-o pe Laura cu atâta profesionalism și atâta amabilitate, deși ea era inconștientă. De fiecare dată când avea nevoie de injecție și o înțepați, vă cereați scuze, deși era clar că ea nu vă aude. Știu că o înveleați de fiecare dată, pentru că fie era răcoare în cameră, fie pentru că vă doreați să doarmă mai bine, dar era clar că ea nu-și putea da seama.

Și părinții ei vă mulțumesc. De fiecare dată le reglați scaunul, le aduceați apă, le răspundeați la orice întrebare. Știți ce mi-a spus socrul meu, medic și el? Că v-ați purtat atât de frumos cu el încât părea că este implicat în actul spitalicesc. Nu vă pot spune cât de importante au fost acele clipe pentru el!
Îmi aduc aminte cum ați avut grijă de mine.

Fără forța voastă, ce mă făceam? Stăteam cu capul meu pe mâna ei. Vă vedeam, pe la spate, cum intrați și vă făceați treaba fără să ne deranjați o secundă, ca și cum ați fi fost invizibili… Cum să uit cum mă ajutați să stau cât mai aproape de ea, deși ne separau un infinit de cabluri? De câte ori nu m-ați întrebat dacă am nevoie de mâncare, de apă, de haine, de un duș?
Credeți că pot trece peste momentele când, în loc să plecați acasă, la copiii voștri, la soții voștri, rămâneați cu mine pentru a ne uita, împreună, pe albumul cu fotografiile Laurei, un om pe care nu-l cunoscuserăți? Când am avut nevoie de email, pentru o urgență, mi-ați dau un calculator. A, sau atunci, în noaptea aia, când ați închis ochii și mi-ați dat voi să aduc, în camera aia mică, 50 de persoane, de la rude până la elevii ei? Când mi-ați permis să punem muzică, să dansăm, să ne aducem aminte ce fel de om a fost? Da, ultima noastră noapte, împreună… Ar fi fost posibilă fără voi?

Apoi… Apoi ultima noastră zi. Plecaseră toți, așteptam un donator de organe, care nu mai venea. Eram frânt, știam că va pleca. Vă aduceți aminte? Atunci v-am rugat să mă ajutați să înclin scaunul, să pot fi cât mai aproape de ea. Mi-ați zis că aveți o idee mult mai bună, să ies pe hol nițel. Am ieșit! Când am revenit, voi, Donna și Jen, trăseserăși patul în partea dreaptă a camerei, suficient cât să mă pot apropia de Laura. V-am întrebat dacă ne puteți da o oră, o singură oră. Doar noi doi, fără întreruperi. Ați dat din cap aprobator, ați tras draperiile, ați stins lumina. Mi-am lipit corpul de al ei… Era frumoasă. I-am mângăiat părul, i-am mângâiat fața. Mi-a așezat fruntea pe pieptul ei. Aveam senzația că urc și cobor cu fiecare respirație, auzeam bătăile inimii ei în urechea mea. Ultimul nostru moment

Voi ține minte aceasta ultimă oră toată viața. A fost un cadou mai frumos decât toate cadourile din lume. Mulțumesc Donna. Mulțumesc Je. Mulțumesc tuturor!
Cu eternă recunoștință și dragoste,
Peter DeMarco”
Sursa: www.antena3.ro
Articol preluat integral cu acord scris.

Din suflet pentru ce-l mai minunat suflet.

Si vom rămâne în eternitate
La fel de tineri cum suntem acum
Când miezul morții-n turnul tâmplei bate
Plecând pleoape roșii pe gropi adânci, cu scrum?

Vom fi și-n moarte tot ușor de-nfrânt
Și nu vom înțelege nici atunci
Sensul acelui strivitor cuvânt
Rotindu-se-n absurdele porunci?

Tot tineri și frumosi fără-ncetare,
Mereu împleticiti în lungi priviri,
Vom fi jertfiți mereu pe alte-altare
Si neacasă, vesnic nicăiri?

Apleacă-te pe brațul meu când mor,
Lasă-te-nvins de legea lor străveche.
Nouă ni-e dat în schimbul tuturor
Norocul de a fi pereche.

 

Ana Blandiana

Page 1 of 12
1 2 3 12