Soția i-a murit în brațe

Soția i-a murit în brațe, distrus de durere, soțul Laurei a băgat un plic în buzunarul doctorului, ce a scris acolo a cutremurat o țară întreagă. Cuvintele lui au ajuns în ziare, iată ce a fost în stare să scrie
Un bărbat și-a pierdut soția și a scris o scrisoare incredibil de dureroasă medicilor.
Laura Levis a murit la 34 de ani după un atac de astm. Soțul femeii, Peter DeMarco, a simțit nevoia de a trimite o scrisoare către cei 15 persoane care au îngrijit-o în spital: atât medici, dat și asistente și femei de serviciu. Renumita publicație New York Times i-au publicat scrisoarea considerând-o una dintre cele mai frumoase moastre de iubire, în toate sensurile.

Printre altele, Peter a fost întrebat cum de poate ține minte atâtea nume, răspunsul a venit repede: ,,Cum credeți că-o voi putea uita vreodată?”
Iată o parte a scrisorii:
,,Cum de reușesc să țin minte toate aceste lucruri?
Cum credeți că pot uita?

Toți împreună și fiecare dintre voi ați tratat-o pe Laura cu atâta profesionalism și atâta amabilitate, deși ea era inconștientă. De fiecare dată când avea nevoie de injecție și o înțepați, vă cereați scuze, deși era clar că ea nu vă aude. Știu că o înveleați de fiecare dată, pentru că fie era răcoare în cameră, fie pentru că vă doreați să doarmă mai bine, dar era clar că ea nu-și putea da seama.

Soția i-a murit în brațe, distrus de durere, soțul Laurei a băgat un plic în buzunarul doctorului, ce a scris acolo a cutremurat o țară întreagă. Cuvintele lui au ajuns în ziare, iată ce a fost în stare să scrie
Un bărbat și-a pierdut soția și a scris o scrisoare incredibil de dureroasă medicilor.

Laura Levis a murit la 34 de ani după un atac de astm. Soțul femeii, Peter DeMarco, a simțit nevoia de a trimite o scrisoare către cei 15 persoane care au îngrijit-o în spital: atât medici, dat și asistente și femei de serviciu. Renumita publicație New York Times i-au publicat scrisoarea considerând-o una dintre cele mai frumoase moastre de iubire, în toate sensurile.

Printre altele, Peter a fost întrebat cum de poate ține minte atâtea nume, răspunsul a venit repede: ,,Cum credeți că-o voi putea uita vreodată?”
Iată o parte a scrisorii:
,,Cum de reușesc să țin minte toate aceste lucruri?
Cum credeți că pot uita?

Toți împreună și fiecare dintre voi ați tratat-o pe Laura cu atâta profesionalism și atâta amabilitate, deși ea era inconștientă. De fiecare dată când avea nevoie de injecție și o înțepați, vă cereați scuze, deși era clar că ea nu vă aude. Știu că o înveleați de fiecare dată, pentru că fie era răcoare în cameră, fie pentru că vă doreați să doarmă mai bine, dar era clar că ea nu-și putea da seama.

Și părinții ei vă mulțumesc. De fiecare dată le reglați scaunul, le aduceați apă, le răspundeați la orice întrebare. Știți ce mi-a spus socrul meu, medic și el? Că v-ați purtat atât de frumos cu el încât părea că este implicat în actul spitalicesc. Nu vă pot spune cât de importante au fost acele clipe pentru el!
Îmi aduc aminte cum ați avut grijă de mine.

Fără forța voastă, ce mă făceam? Stăteam cu capul meu pe mâna ei. Vă vedeam, pe la spate, cum intrați și vă făceați treaba fără să ne deranjați o secundă, ca și cum ați fi fost invizibili… Cum să uit cum mă ajutați să stau cât mai aproape de ea, deși ne separau un infinit de cabluri? De câte ori nu m-ați întrebat dacă am nevoie de mâncare, de apă, de haine, de un duș?
Credeți că pot trece peste momentele când, în loc să plecați acasă, la copiii voștri, la soții voștri, rămâneați cu mine pentru a ne uita, împreună, pe albumul cu fotografiile Laurei, un om pe care nu-l cunoscuserăți? Când am avut nevoie de email, pentru o urgență, mi-ați dau un calculator. A, sau atunci, în noaptea aia, când ați închis ochii și mi-ați dat voi să aduc, în camera aia mică, 50 de persoane, de la rude până la elevii ei? Când mi-ați permis să punem muzică, să dansăm, să ne aducem aminte ce fel de om a fost? Da, ultima noastră noapte, împreună… Ar fi fost posibilă fără voi?

Apoi… Apoi ultima noastră zi. Plecaseră toți, așteptam un donator de organe, care nu mai venea. Eram frânt, știam că va pleca. Vă aduceți aminte? Atunci v-am rugat să mă ajutați să înclin scaunul, să pot fi cât mai aproape de ea. Mi-ați zis că aveți o idee mult mai bună, să ies pe hol nițel. Am ieșit! Când am revenit, voi, Donna și Jen, trăseserăși patul în partea dreaptă a camerei, suficient cât să mă pot apropia de Laura. V-am întrebat dacă ne puteți da o oră, o singură oră. Doar noi doi, fără întreruperi. Ați dat din cap aprobator, ați tras draperiile, ați stins lumina. Mi-am lipit corpul de al ei… Era frumoasă. I-am mângăiat părul, i-am mângâiat fața. Mi-a așezat fruntea pe pieptul ei. Aveam senzația că urc și cobor cu fiecare respirație, auzeam bătăile inimii ei în urechea mea. Ultimul nostru moment

Voi ține minte aceasta ultimă oră toată viața. A fost un cadou mai frumos decât toate cadourile din lume. Mulțumesc Donna. Mulțumesc Je. Mulțumesc tuturor!
Cu eternă recunoștință și dragoste,
Peter DeMarco”
Sursa: www.antena3.ro
Articol preluat integral cu acord scris.

Din suflet pentru ce-l mai minunat suflet.

Si vom rămâne în eternitate
La fel de tineri cum suntem acum
Când miezul morții-n turnul tâmplei bate
Plecând pleoape roșii pe gropi adânci, cu scrum?

Vom fi și-n moarte tot ușor de-nfrânt
Și nu vom înțelege nici atunci
Sensul acelui strivitor cuvânt
Rotindu-se-n absurdele porunci?

Tot tineri și frumosi fără-ncetare,
Mereu împleticiti în lungi priviri,
Vom fi jertfiți mereu pe alte-altare
Si neacasă, vesnic nicăiri?

Apleacă-te pe brațul meu când mor,
Lasă-te-nvins de legea lor străveche.
Nouă ni-e dat în schimbul tuturor
Norocul de a fi pereche.

 

Ana Blandiana

Mesaj dur al unui fost preot roman

„Pupatul unor cadavre ciopârţite este una dintre cele mai odioase forme de exprimare a unor aspiraţii umane“

Într-un mesaj postat pe Facebook, un fost preot, cunoscut în mediul online drept Ion Aion, critică bigotismul românilor, care au ajuns să venereze moaşte „cum n-a văzut tot Evul Mediu“. Reacţia acestuia a venit într-un moment în care opinia publică dezbătea intens fenomenul Arsenie Boca, „un simplu carismatic“ în opinia absolventului de Teologie care a lepădat haina preoţească, pentru a scrie cartea „Spovedania unui preot ateu“.


”Fenomenul cu pricina e binevenit, pentru că ne ajută să înţelegem mai uşor trecutul: Dacă acum, în secolul 21, un simplu carismatic precum A. Boca a putut genera un asemenea cult, mort fiind!, fără să facă nimic!, oare cu cât mai mult în urmă cu 1400 sau 2000 de ani, când oamenii nu erau nici pe departe la NIVELUL NOSTRU de educaţie şi de acces la informaţii?”, a scris Ion Aion, autorul cărţii “Spovedania unui preot ateu”.

Fostul preot ne împărtăşeşte şi propria viziune asupra gradului de evoluţie la care a ajuns societatea românească, aspect pe care îl creionează în termeni la fel de duri.

”Dar care e nivelul nostru? Al României în ansamblul ei? E al unei societăţi în care, iată, vrăjitoarele prosperă. În care moaştele sunt venerate cum n-a văzut tot Evul Mediu (iar practica asta, a pupatului unor cadavre ciopârţite, e una dintre cele mai odioase forme de exprimare a unor aspiraţii umane). În care construim cele mai mari catedrale din lume, o altă îndeletnicire din Evul amintit, pe când norvegienii şi alţi primitivi le-au transformat pe ale lor în biblioteci sau muzee”, scrie Ion Aion.

Sub acest pseudonim se află fostul preot Ilie Toader, absolvent de Teologie şi de Limbi clasice, profesor de greacă veche, doctorand în studii literare şi culturale. A slujit la Biserica Banu din Buzău până când a ales să demisioneze ca apoi să îşi mute discursul pe Facebook. Mesajele sale au devenit virale, unii nefiind de acord cu ceea ce postează, alţii fiind de aceeaşi părere.

 

Românii nu mai cred în biserica.

Încrederea românilor în Biserică a scăzut sub 50%, a spus sociologul Alin Teodorescu, la Digi24, fiind pentru prima dată de la Revoluție când se întîmplă acest lucru. Pe de altă parte, încrederea în Justiție a crescut peste 50 la sută.
„Încrederea în justiție în România e uimitoare, peste 50%, ceea ce ne-a normalizat. Societatea românească a devenit echivalentul societăților din Occident. Și abia acum în lupta asta din ultimele zece luni, de la alegeri, se vede ce important a fost pachetul de legi pe justiție din 2004. Țineți minte ce luptă a fost să scoatem legile justiției. A determinat seprarea judecătorilor de legislativ. Abia acum se vede cât de important a fost”, a spus Alin Teodorescu, la emisiunea În fața ta, potrivit Digi24.

„Acum 20 de ani, România era o democrație originală. Când întrebai publicul în cine are încredere, spunea: Biserica, mass media și Armata. Lună de lună era așa, era plictisitoare. Acum, Biserica e sub 50% grad de încredere, justiția se apropie de 60%, pompieri și SMURD – 80%. Anumite părți ale statului încep să câștige. Mass media a căzut și ea sub 50%, e o discuție de ani de zile. Din decembrie 89, România a fost caz special, sute de posturi în mai puțin de 10 ani, presa și a fi jurnalist era o demnitate la un moment dat”, a mai precizat sociologul.
Sondajul IMAS este realizat lunar pe un eșantion de 1000 respondenți, prin telefon, iar marja de eroare e de plus minus 3%.

Evenimentul ar trebui să pună pe gânduri pe liderii BOR. Scăderea drastică a încrederii românilor în această Instituție este explicabilă prin prisma evenimentelor din ultima vreme. Nu doar mercantilismul și arghirofilia intolerabile ale unor înalți sau mici prelați a scandalizat societatea civilă, cât mai ales scandalurile sexuale recente. Semnalul trimis societății prin strania gestionare a acestor scandaluri este simplă și poate fi rezumată în două cuvinte: „dubla măsură”: dacă ești înalt ierarh precum Corneliu de la Huși poți avea orice orientare sexuală dorești, ba chiar cocheta și cu pederastia, în cele din urmă rămâi imun și inatacabil în fața legii statului ca și în fața celei bisericești. Te poți retrage în glorie, neatins, nepedepsit, bine mersi să îți papi liniștit averea strânsă din jaful contribuabililor pioși. Dar dacă ești un simplu preot ca Pomohaci vei fi rapid executat, exclus din preoție și stigmatizat. Totul foarte rapid.

Dacă alte instituții, de bine de rău au început un oareșce proces de reformă, mai de ochii lumii europene sau nu, Biserica a rămas singura Instituție de pe plaiurile mioritice care refuză cu obstinație să se reformeze și să înceapă un proces de purificare serioasă. Dar asupra bolilor și păcatelor BOR vom reveni. Pe moment putem constata că trendul scăderii încrederii este firesc. Nu poți avea încredere într-o Instituție care promovează modestia, sărăcia, puritatea, iar angajații ei, prin faptele de zi cu zi ne oferă exemple de orgoliu luciferic, opulență extravagantă și sfidătoare, totul agrementat cu o destrăbălare de toate calibrele, inclusiv de unele care contrazic flagrant demersurile aceleiași instituții în sprijinul familiei și drăgostelii tradiționaliste.

Ce se întâmplă în organism dacă iei antibiotice şi consumi alcool?

Ce se întâmplă dacă iei antibiotice şi consumi alcool? Este o întrebare pe care mulţi şi-o pun, iar răspunsul specialiştilor este unanim.

Consumul de alcool în timpul tratamentului cu antibiotice trebuie evitat, deoarece atât alcoolul cât şi medicamentele sunt metabolizate la nivel hepatic, ducând la suprasolicitarea ficatului. Sunt şi antibiotice care, în combinaţie cu alcoolul, îşi pierd eficacitatea sau formează în organism chiar compuşi toxici, caz în care consumul de alcool este interzis, potrivit CSID.
De asemenea, o altă asociere de evitat este cea a lactatelor cu antibioticele, chiar dacă este o practică des utilizată din convingerea că lactatele (în special produsele lactate obţinute prin fermentaţie, aşa cum sunt iaurtul, chefirul, sana) ajută la menţinerea florei intestinale. În cazul anumitor clase de antibiotice această asociere nu este recomandată, deoarece se formează compuşi care le reduc efectul efectul terapeutic.

Este cunoscut faptul că asocierea antibioticelor cu alte medicamente poate modifica eficienţa acestora. În cazul contraceptivelor, unele antibiotice pot produce o scădere a efectului de contracepţie, prin urmare se recomandă utilizarea unor metode contraceptive suplimentare pe durata tratamentului.
Antibioticul nu face diferenţa între bacteriile care au produs infecţia şi cele benefice organismului. Orice tratament cu antibiotice poate produce un dezechilibru al florei intestinale, bucale şi vaginale.

La nivel intestinal pot apărea scaune moi, chiar diaree. Pentru evitarea acestor tulburări este recomandată utilizarea produselor probiotice. Important este ca administrarea acestora să se facă la un interval de cel puţin 2 ore înainte sau după doza de antibiotic, pe toată durata tratamentului cu antibiotic, dar şi după terminarea acestuia.

Perturbarea florei bucale şi vaginale poate duce la apariţia candidozei. În această situaţie este recomandată asocierea unui antimicotic cu acţiune locală sau sistemică.

Tratamentul antiinfecţios produce, de cele mai multe ori, scăderea rezistenţei organismului, de aceea este indicată asocierea de produse care cresc imunitatea.

Comunicarea mediată de tehnologie

Mulţi părinţi sunt îngrijoraţi de cât de mult timp petrec adolescenţii pe telefon, distribuind fotografii cu ei şi implicându-se în alte activităţi online cu prietenii lor. Cu toate acestea, potrivit unui studiu, multe dintre aceste comportamente digitale servesc aceluiaşi scop şi au aceleaşi calităţi fundamentale ca relaţiile faţă în faţă.

Mulţi părinţi sunt îngrijoraţi de cât de mult timp petrec adolescenţii scriind mesaje pe telefon, împărtăşind selfie-uri şi se implicându-se în alte activităţi online cu prietenii lor.
Cu toate acestea, potrivit unei sinteze a cercetărilor recente realizată de Universitatea California, Irvine (UCI), multe dintre aceste comportamente digitale servesc aceluiaşi scop şi cuprind aceleaşi calităţi fundamentale ca relaţiile faţă-în-faţă. „Creşterea interacţiunii dintre colegi în spaţiul cibernetic a dus la creşterea preocupării conform căreia prieteniile adolescenţilor de azi sunt mai puţin serioase şi un substitut inadecvat pentru cele din trecut care presupuneau prezenţa personală”, a declarat Stephanie Reich, profesor asociat UCI şi coautor al studiului. „Multe contacte între adolescenţi sunt mediate prin tehnologie şi pot oferi prietenilor mai multe ocazii suplimentare decât în spaţiile offline de a-şi petreace timpul împreună, de a-şi împărtăşi gândurile şi afişa afecţiunea.” Reich, alături de doctorandul şi autorul principal, Joanna Yau, au identificat şase caracteristici principale ale prieteniilor offline – dezvăluirea de sine, validarea, camaraderia, sprijinul, conflictul şi rezolvarea conflictului – şi au făcut o paralelă cu caracteristicile prieteniilor digitale. Pentru fiecare calitate, ei au remarcat modurile în care interfeţele online corespund sau diferă de comunicarea faţă în faţă. Rezultatele sunt detaliate în numărul din luna mai a Adolescent Research Review, citat de Scicence Daily – LINK.
Avantajele şi dezavantajele mediului cibernetic Reich şi Yau au constatat că schimburile digitale oferă mai multe beneficii în anumite zone şi pot produce riscuri sporite în altele. În plus, contactul online îmbunătăţeşte camaraderia între prieteni prin conversaţii care pot continua pe parcursul zilei şi a nopţii fără a-a deranja pe ceilalţi şi oferă, de asemenea, mai mult timp pentru a-şi controla emoţiile şi pentru a se calma înainte de a concepe şi trimitere un răspuns la o remarcă supărătoare. Pe de altă parte, prieteniile pot fi afectate de bârfe şi zvonuri, care se răspândesc mult mai rapid şi mai departe prin spaţiul cibernetic.
„Comunicarea digitală poate spori complicaţiile comportamentului datorită permanenţei informaţiilor şi a vitezei cu care călătoreşte, dar la bază, prieteniile par să aibă aceleaşi caracteristici cheie”, a spus Reich.
„Majoritatea adolescenţilor interacţionează electronic cel mai adesea cu indivizii pe care îi consideră prieteni offline. Deci, mai degrabă decât reducerea intimităţii în aceste relaţii, comunicarea mediată de tehnologie poate oferi beneficii adiţionale adolescenţilor, deoarece conexiunile apar atât faţă în faţă, cât şi online”, concluzionează cercetătorii.

7 alimente care te fac să mănânci şi mai mult

 

Iată câteva alimente care îţi deschid şi mai tare apetitul:

Pâinea integrală de grâu

Are un conţinut bogat de fibre, dar este, de asemenea lipsită de grăsimi nesăţioase şi proteine. Pentru a-ţi ţine de foame, combină pâine cu unt de arahide, ouă sau avocado. Caloriile din aceste produse oferă grăsimi, proteine şi fibre şi vei reuşi să păcăleşti foamea pentru un timp mai lung. Nu exagera, însă, cu untul de arahide, două linguri la o gustare este de ajuns!

Sucul de fructe

Fructele oferă o mulţime de vitamine, minerale şi fibre, dar au aproape zero proteine sau grăsimi. Fără acestea, ai putea avea sentimentul că nu ai mâncat nimic. Sucul de fructe nu oferă organismului atât de multe beneficii ca în cazul în care ai mânca fructele proaspete.

Smoothie-urile verzi

Aceste piureuri lungi sunt o altă capcană a fructelor sau legumelor. Ele pot fi sărace în calorii şi bogate în zaharuri, dar lipsite de proteine şi grăsimi. Acest lucru poate determina să ţi se facă foarte repede foame după consumul lor. Dacă vrei să fie mai săţioase, combină-le cu avocado sau unt de arahide

Albuşurile de ouă

Deşi ouăle au un conţinut de proteine care ar trebui să te facă să te simţi sătul, albuşul de ou este foarte sărac în calorii şi practic fără grăsimi.

Asta înseamnă că vei termina de mâncat şi vei fi nesatisfăcut, ceea ce ar trebui să te determine să consumi ouăle întregi, cum ar fi sub formă de omletă. Gălbenuşul conţine substanţe nutritive sănătoase, împreună cu unele proteine şi grăsimi sănătoase.

Lactatele degresate

În timp ce iaurtul şi laptele fără grăsimi au mai puţine calorii, ele pot fi, de asemenea, deloc săţioase. Încearcă iaurtul grecesc, pentru că are un conţinut bogat de proteine şi nu ţi se va face foame prea curând.

Murăturile

Varza acră sau castraveţii muraţi sunt cunoscute pentru proprietăţile lor probiotice, dar sunt, de asemenea, foarte sărate. Astfel şi se va face sete şi, ca urmare, te vei simţi înfometat după ce le consumi. Păstrează consumul lor sub control şi bea multă apă care ajută în lupta contra foamei.

Biscuiţii din cereale integrale

La fel ca şi pâine integrală, acest aliment oferă o doză de fibre benefică sănătăţii, dar vei primi mai mulţi carbohidraţi, şi nu proteine sau grăsimi. De aceea, nu îţi vei potoli foamea dacă ai astfel de gustări, ci din contră o vei înteţi. Unge-i cu unt de arahide, consumă-i cu somon afumat şi ricotta sau cu humus şi avocado şi îţi vei calma foamea.

Taci si inghite

Iti lasa gura apa! Mancarea asta se numeste „Taci si inghite!” si este noua fita la restaurantele din tara! Uite cum se prepara.


Ingrediente:

-200 gr. de smantana

-100 gr. de slaninuta proaspata

-1/2 de litru de lapte

-1/2 de litru de apă

-4 oua

-250 gr. de malai

-50 gr. de unt

-200 gr. de cascaval (optional)

-6 bucati de carnati afumati

-200 gr. de telemea sau branza de burduf, dupa gust

Mod de preparare:

Laptele si apa se pun pe foc si se adauga sare. Cand amestecul incepe sa fiarba amestecam bine timp de cateva minute, presarand incontinuu malaiul.

Dupa ce mamaliga este gata se poate adauga smantana. Intr-un vas separat prajim carnatii feliati si slaninuta timp de 5-6 minute. Punem jumatate de mamaliga intr-un vas, peste care adaugam un strat mai gros de telemea rasa, carnatii si slaninuta.

Completam cu al doilea strat de mamaliga, in care facem niste adancituri cu lingura. In acele adancituri spargem cate un ou, peste care presaram cascaval ras. Un ultim pas: vasul se baga la cuptor pana cand oul este facut si cascavalul se topeste.

Pofta buna!

Inima, odor de dor

  • Mie nu mi-e dor de tine,
    Cum se spune în popor:
    Am un dor!… Ce dor îmi vine!…
    Mie nu… Eu nu am dor.

  • Ce bătăi ţi-aş da eu ţie,
    Inimă-Cap ce nu ştii
    Că dor nu poate să-ţi fie,
    Ci dor poţi numai să fii!

Autor: Marius Robu

Ambasadorul Norvegiei ne face idioti pe fata

Am citit cea mai dură,tranșantă, nemiloasă dojană meritată transmisă poporului meu de un ambasador străin. Un fel de mă, măi românilor, sunteți întregi la minte? O spune nu un neica nimeni, ci ditamai ambasadorul Norvegiei la București. Omul ăsta, diplomat venit dintr-o țară în care nu prea crește nici grâul, nici pătlăgica, nici floarea soarelui, nici leușteanul, nu pricepe cum o țară cu un asemenea pământ, toată traversată de gârle și izvoare și izvorașe, capabilă să hrănească fără probleme, cu îndestulare, 80 de milioane de oameni, nu-i în stare să hrănească o populație de cinci ori mai mică. E un uriaș paradox, zice ambasadorul, exprimându-și astfel perplexitatea. E, citesc eu pe dedesubtul răgnetului dojenitor, o idioțenie.

Cum să imporți tu, România, cireșe din Africa de Sud, usturoi din China, fasole din Etiopia, praz din Egipt, mere din Polonia, lăptuci din Brazilia? Cum să cumperi struguri când ai podgorii care produc cele mai diverse soiuri de masă și de vin încât să umpli toate mesele princiare ale lumii? Cum să cumperi măi România, nu ți-e rușine, struguri de masă din soiul Italia veniți chiar din Italia când și nesăpată o vie de la Drăgășani sau Pietroasele sau Valea Călugărească sau Odobești îți poate da struguri de masă la fel de buni, dacă nu mai buni decât cei cumpărați din Cizmă și stropiți abundant cu pesticide?


Se miră ambasadorul Norvegiei, azi, într-o conferință publică și o sută de politicieni și oameni de afaceri și de gură casă prezenți în sală îi dau tâmp dreptate și apoi pleacă acasă liniștiți. Alo, domnule Guvern, ai vreo soluție să nu mai cumpărăm praz din Egipt fiindcă se ridică Nea Mărin din mormânt, fiindcă-i insulți nu doar Băileștii, ci și opera umoristică? Alo, nea ministrule agricol, ai vreo idee cum să nu mai cumpărăm vagoane de usturoi din China, fertilizat cu căcat uman, fiindcă chinezii nu aruncă nimic și găsesc utilitate și productului ieșit din găoază, și să folosim usturoiul nostru, îngrășat cu gunoi de grajd, fiindcă la noi crește un usturoi mai bun și mai usturoi ca usturoiul lor, cu condiția să-l pui în pământ?

Ne spune, nu un neica nimeni, ci un diplomat care nu-și pierde cumpătul cu una cu două, uluit – din iubire pentru noi fiindcă altă motivație n-ar avea – că suntem, ca să nu zică idioți, paradoxali. Da, nea norvegianule! Suntem un paradox european. Și dacă mai cauți nițel mai găsești și alte paradoxuri. Îți mai zic eu unul. Acum un sfert de veac exportam mobilă în toată lumea. Pădurile noastre erau vândute ca viori și paturi și scrinuri sculptate. Nemții cumpărau, era singura șmecherie îngăduită, în lădițe de lemn, musai în lădițe de lemn, legume și fructe românești. Îi interesau în primul rând lădițele. Azi vindem, în lumea arabă mai întâi, apoi în lumea europeană și-n toate lumile, exclusiv bușteni. Lemn brut. Cumpărăm de-ale gurii. Cumpărăm grâu în țara grânelor și cumpărăm cireșe. Când, mă întreb, vom cumpăra dude? Din Guinea Bissau sau din Tanganica? Și zarzăre. Încă nu importăm zarzăre. Să cumpărăm și zarzăre. Da, domnule norvegian, ai slobozit un strigăt pe care-l recepționez ca pe o dovadă de dragoste. Transmite dragostea asta care să ne trezească, chiar dacă te ferești să ne numești idioți, ci doar paradoxali.

Page 1 of 12
1 2 3 12