Scările morţii

Lagărul de concentrare Mauthausen este cunoscut prin cruzimea cu care erau trataţi prizonierii, într-o epocă deja marcată de astfel de evenimente.
Să foloseşti termeni precum „şocant” sau „crud” alături de menţiunea unui lagăr de exterminare pare redundant, dar acest caz este excepţie de la regulă. Cruzimea cu care erau trataţi prizonierii este particulară, spus într-un context în care evenimentele şi actele de cruzime ale primei jumătăţi a secolului XX erau la ordinea zilei.
Lagărul de concentrare Mauthausen, situat la 20 de kilometri în estul oraşului Linz din Austria, a fost locul unora dintre cele mai mari lagăre ale Germaniei naziste. Cu lagărul central lângă satul Mauthausen, complexul avea încă aproape 100 de alte locuri secundare situate în Austria şi în sudul Germaniei. Clasificarea era de gradul al II-lea, adică aici erau aduşi cei mai incorigibili inamici politici ai naziştilor.

Scopul era exterminarea acestora prin epuizare prin muncă forţată. SS-ul numea acest lagăr Knochenmuhle, sau „tocătorul de oase”. Se estimează că au murit între 122.766 şi 320.000 de oameni, majoritatea cetăţeni sovietici şi polonezi, începându-şi activitatea în 1 august 1928 şi terminând-o în mai 1945, complexul fiind eliberat de armata Statelor Unite.

Eliberarea lagărului de concentrare de către Divizia 11 Blindate a Statelor Unite la 6 mai 1945. Credit: Wikipedia

De asemenea, lagărul se afla lângă o carieră de granit, unde erau trimişi prizonierii. Munca presupunea ca prizonierii să care blocuri de piatră de până la 50 de kilograme pe 186 de scări, care se numeau „scările morţii”. Deseori, prizonierii epuizaţi se prăbuşeau şi scăpau încărcătura peste prizonierii din spate creând un efect în lanţ devastator – oase rupte şi corpuri zdrobite de greutatea blocurilor de granit.

Prizionieri cărând blocurile de granit. Credit: Wikipedia


Ofiţeri SS urcând „scările morţii”. Aprilie 1941. Credit: Wikipedia

Gărzile SS mai aveau obiceiul de a pune prizonierii să se întreacă, iar cei care ajungeau sus, la marginea râpei, aveau opţiunea de a fi împuşcaţi sau de a împinge prizonierul din faţă în râpă. Se mai ştie, de asemenea, că sinuciderile erau frecvente, mulţi prizonieri, prinzând ocazia să se arunce în gol


Noii prizonieri care veneau în Mauthausen. Credit: Wikipedia


Prizonieri ai carierei de granit. Credit: Wikipedia

Astăzi, „scările morţii” este o atracţie turistică. Scările au fost refăcute pentru ca turiştii să urce uşor pe acestea, dar la acea vreme, erau nefinisate şi alunecoase. Locul este complet amenajat, există un muzeu şi un monument comemorativ dedicat victimelor lagărului.

Intrarea în lagărul de concnentrare Mauthausen astăzi. Credit: www.123rf.com/Stefano Armaroli


Un monument de la Mauthausen care comemorează victimele lagărului. Credit: www.123rf.com/Stefano Armaroli

Christian Bernadac, un membru al rezistenţei franceze care a fost prizonier la Mauthausen şi care a scris apoi o carte numită Cele 186 de trepte, a relatat:

„Cei care astăzi vizitează cariera Mauthausen nu văd acelaşi lucru, pentru că de atunci scările au fost refăcute – o scară reală, cimentată şi regulată. […] Lucrul înseamna transportul unei pietre de o dimensiune şi greutate considerabilă, pe 186 de scări, iar după acestea tot mai exista o distanţă considerabilă de parcurs. […] Şi toate acestea se întâmplau de 8 – 10 ori pe zi. Ritmul era infernal, fără o secundă de pauză”.

Sursa: AmusingPlanet

Călăul de la Treblinka

Kurt Hubert Franz (17 ianuarie 1914 – 4 iulie 1998) a fost ofiţer SS şi unul dintre comandanţii lagărului de concentrare de la Treblinka. A fost unul dintre cei mai mari criminali din timpul Holocaustului.

Născut în Düsseldorf, în anul 1914, Franz a urmat şcoala din oraşul natal între anii 1920 – 1928, ulterior începând să lucreze ca mesager. Înainte de a îşi susţine examenele finale, a fost ucenic pentru meseria de bucătar la un restaurant, apoi la Hotelul Wittelsbacher Hof.

Acesta avea o soră, iar mama sa era catolică. Atunci când tatăl său, care era comerciant, a decedat, mama lui s-a recăsătorit cu un bărbat care se pare că i-a insuflat lui Franz idei naţionaliste, ideile care erau promovate de extrema dreaptă.

 

În anul 1932, s-a înscris în Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani (Partidul Nazist), iar trei ani mai târziu s-a înrolat în armata germană. După ce şi-a terminat perioada de instrucţie militară, a devenit membru al SS şi a fost trimis în lagărul de concentrare Buchenwald, având funcţia de gardian, şi a fost apoi avansat la gradul de Caporal.

După ce a fost recrutat ca membru al Cancelariei lui Hitler în anul 1939, a fost desemnat să participe la programul de eutanasiere a duşmanilor poporului. După ce a fost avansat în funcţia de sergent, pe data de 20 aprilie 1942, a plecat, alături de alţi colegi care făceau parte din acel program, către complexul de lagăre din Lublin, unde a stat până în anul 1942. A ajuns, ulterior, comandant al lagărului de la Treblinka, iar primele sale sarcini au fost cele de a superviza trupele de muncitori, de a descărca transporturile şi de a transporta evreii către camerele de gazare. Cu toate că avea o înfăţişare foarte inocentă, intenţiile sale erau extrem de sinistre. A devenit cel mai de temut comandant de la Treblinka.

A rămas cunoscut pentru faptul că făcea ronduri regulate în interiorul lagărului şi, în majoritatea timpului, făcea acest lucru călare pe un cal. Alături de el se afla Barry, câinele său, căruia Franz îi comanda să îi muşte pe prizonieri de fund sau de organele genitale. În funcţie de starea sa, acesta era trimis către orice prizonier care îi atrăgea atenţia. Atunci când câinelui îi era ordonat acest lucru, Franz striga: „Mensch, faß den Hund!” („Omule, înhaţă câinele!”). Pentru el, câinele era, de fapt, omul, iar prizonierul era câinele.

Acest câine avea o statură destul de impresionantă, iar atunci când unul dintre prizonieri era mic de înălţime, îl dobora, îl maltrata şi îl lăsa fără cunoştiinţă. Barry se comporta în acest mod doar când Franz era prezent, în absenţa acestuia fiind un animal blând care nu ar fi rănit niciodată pe nimeni.

Franz a creat versurile unui cântec care celebra lagărul de concentrare Treblinka şi genocidul în sine. Însă, cântecul original a fost scris de către Walter Hirsch, un prizonier, iar melodia a fost produsul unui ofiţer SS de la Buchenwald.

Privim înainte, bravi şi voioşi.  Grupele se îndreaptă către locul unde vor munci. Doar asta contează pentru noi aici, la Treblinka. Este destinul nostru. De aceea am devenit unii şi aceeaşi cu Treblinka. Cunoaştem doar cuvintele comandantului nostru. Cunoaştem doar supunerea şi datoria. Trebuie să servim lagărului, să servim până când un zâmbet ne va apărea din nou pe faţă. Ura!

Sarcinile lui Franz mai erau şi cele de a revizui condiţia prizonierilor şi de a implementa noi pedepse pentru cei care intenţionează să evadeze. De exemplu, atunci când 7 prizonieri au încercat să fugă, i-a împuşcat pe toţi şi a anunţat că în cazul în care o evadare are succes, vor fi ucişi câte 10 prizonieri.

Având şi experienţa boxului, acesta îi ataca pe prizonieri şi îi lovea cu bestialitate. Mai mult, atunci când provoca un evreu pentru o bătălie, îi oferea o mănuşă la fel ca cea pe care o avea el, dar Franz avea ascuns în mănuşă un pistol şi atunci când evreul se apropia de el, era împuşcat.

Pe data de 2 august 1943, acesta a plecat să înoate în râul Bug alături de 4 bărbaţi membrii SS şi de 16 ucrainieni, iar acest eveniment a reprezentat subestimarea securităţii lagărului şi şansele unei revolte au crescut.

Către sfârşitul anului 1943, Franz a fost trimis în nordul Italiei, în Trieste, unde a participat la persecuţiile partizanilor şi ale evreilor până la sfârşitul războiului

Când a fost arestat, în anul 1959, au fost descoperite o serie de poze terifiante ale masacrelor pe care le iniţia, poze care erau numite „Ani minunaţi”

În anul 1965 acesta fost judecat, dar a negat cu desăvârşire acuzaţiile care i s-au adus, susţinând doar că a maltratat un evreu o singură dată. Pe data de 3 septembrie a aceluiaşi an a fost condamnat la închisoare pe viaţă, fiind găsit vinovat de uciderea a 300.000 de oameni. A fost eliberat în anul 1993 pe motivul unor afecţiuni ale sănătăţii. A murit în Wuppertal, în anul 1998.

Sursa: War History Online

GATA cu TEMPERATURILE de primavara

Vremea în weekend va fi în general caldă, cu temperaturi mai mari decât ar fi normal pentru această perioadă. Sâmbătă, de Bobotează, maximele vor fi între 8 şi 14 grade Celsius, iar duminică temperatura va atinge şi 15 grade în Bucureşti. Cerul va fi mai mult înnorat în general, dar vor fi precipitaţii de scurtă durată în nord şi va fi prezentă ceaţa.

Potrivit Administraţiei Naţionale de Meteorologie, sâmbătă, de Bobotează, vremea se va încălzi uşor, astfel că vor fi între 8 şi 14 grade Celsius, mai scăzute în zona montană. Cerul va fi variabil în cea mai are parte a ţării, însă în nord şi nord est vor fi ploi slabe cantitativ şi de scurtă durată. Noaptea, temperaturile vor scădea sub zero grade doar în centrul, în zona intracarpatică şi în nord-estul ţării, însă va predomina ceaţa în special în zonele joase de relief.

DE DUMINICĂ, ÎNCEP NINSORILE!

Duminică, temperaturile vor mai creşte puţin, ajungând la 15 grade în sudul ţării, însă cerul va fi mai mult noros, aducând precipitaţii sub formă de lapoviţă şi ninsoare la munte, unde va fi şi ceaţă. Minimele se vor situa între -1 şi 6 grade.

În Capitală, începând de sâmbătă vremea va fi frumoasă, cu temperaturi maxime de 14 grade. Vântul va sufla slab şi moderat, iar noaptea va aduce o temperatură de un grad. Duminică vor fi în jur de 15 grade, cu cer senin şi vânt slab, iar minima nu va coborî sub zero grade Celsius.

Ce credea Einstein despre Dumnezeu, Univers, ştiinţă şi religie?

Albert Einstein este unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă, dar ce a lăsat în urmă reprezintă mai mult decât cunoaşterea ştiinţifică. Chiar şi astăzi, viziunile lui inspiră oamenii de peste tot în lume. Totuşi, de multe ori, Einstein este înţeles şi interpretat eronat.

Atât ateii, cât şi cei religioşi au încercat să îşi asume „autoritatea” care o reprezintă Albert Einstein, iar acest lucru s-a realizat de cele mai multe ori cu citate scoase din context, de aceea, este absolut necesar ca savantul să fie înţeles în ansamblu, şi nu într-un mod simplist, motivat de cele mai multe ori prin ideologie şi nu prin setea de cunoaşterea prin care s-a remarcat Einstein şi care reiese din fragmentele ce urmează.
O altă problemă care reiese din fragmentele de mai jos stă la baza fizicii de astăzi: lipsa de armonie dintre teoria relativităţii a lui Einstein şi mecanica cuantică. Într-un citat dintr-o scrisoare de ale lui Einstein, adresată lui Max Born, unul dintre părinţii mecanicii cuantice, Einstein declară că „mecanica cuantică oferă multe, dar cu greu ne aduce mai aproape de secretele lui Dumnezeu. Eu, în orice caz, sunt convins că El nu joacă zaruri cu Universul”.

Dezacordul lui Einstein cu mecanica cuantică este bine cunoscut. Teoria sa a relativităţii generale are un cu totul alt mod de a descrie universul, iar reconcilierea acestei teorii cu mecanica cuantică are fi „Sfântul Graal” al fizicii. Factorul esenţial al neînţelegerii constă în faptul că mecanica cuantică implică o natură accidentală a Universului, ca şi cum Dumnezeu s-ar juca cu zarurile, iar rezultatul ar fi independent de orice voinţă. Însă nu în aceşti termeni a pus Einstein problema, ci în faptul că nu concepea ca ceva să nu poate fi explicat printr-o lege care stă la baza procesului, relatează Top Buzz.

Până în această zi, deşi ştim că mecanica cuantică funcţionează, putând fi aplicată în tehnologiile curente precum tranzistorii sau energia nucleară, nimeni nu ştie ce loc are alături de alte domenii ale fizicii. În acest sens, poate exista o lege a Universului încă necunoscută, aşa cum continuă Einstein în scrisoarea sa către Born:

„Crezi într-un Dumnezeu care joacă zaruri, iar eu în lege şi ordine completă care există într-un mod obiectiv, şi care eu, într-o manieră extrem de speculativă, încerc să o înţeleg. Cred cu tărie, dar sper ca cineva va descoperi o cale mai realistă, sau o bază mai tangibilă decât am putut eu”.

În ce credea Einstein

Einstein a fost, în numeroase ocazii, cât se poate de clar în credinţele sale. În Notele Autobiografice ale sale, acesta a scris că credinţele sale religioase şi-au găsit sfârşitul în copilărie, la vârsta de 12 ani.

„Am ajuns – deşi într-o familie cu părinţi complet nereligioşi – la o religiozitate profundă, care, totuşi, s-a terminat subit la vârsta de 12 ani. Prin citirea cărţilor de ştiinţă populare am ajuns la convingerea că poveştile din Biblie nu pot fi adevărate”.

Într-o scrisoare din 1947, a făcut referire la ideea unui Dumnezeu care se îngrijeşte de omenire: „Mi se pare că ideea unui Dumnezeu personal este un concept antropologic pe care nu îl pot lua în serios”. Într-o scrisoare trimisă către Beatrice Frohlich cinci ani mai târziu, a reiterat această ideea: „Ideea unui Dumnezeu personal este destul de străină pentru mine şi pare chiar naivă”.

Totuşi, Einstein nu era ateu. Conform lui Prince Hubertus, Einstein detesta să fie interpretat în acest mod:

„În ceea ce priveşte asemenea armonie a cosmosului pe care eu, cu mintea mea limitată de om, sunt capabil să o recunosc, sunt încă oameni care spun că nu există Dumnezeu. Ceea ce mă supără este că mă citează pe mine pentru a susţine această idee”.

Se considera mai degrabă un agnostic (nu se poate cunoaşte nimic despre natura lui Dumnezeu) şi într-un fel credea într-un Dumnezeu. Credea în Dumnezeul lui Spinoza.

Baruch Spinoza este unul dintre cei mai importanţi filosofil, iar ideile lui cu privire la metafizică sunt dezbătute chiar şi astăzi. Spinoza a susţinut că Dumnezeu nu este o manifestare personală şi nu este o fiinţă, ci mai degrabă o manifestare a tot ce este în armonie. Într-un fel, se poate spune că Dumnezeu e Natura.

Aceasta nu este însă o perspectivă religioasă. În loc să fie o fiinţă conştientă, Dumnezeu este o manifestare a frumuseţii Universului.

„Nu pot concepe un Dumnezeu care îşi recompensează şi îşi pedepseşte creaturile sau care are o voinţă de tipul celei a noastre. Un individ care ar supravieţui morţii fizice este, de asemenea, dincolo de înţelegerea mea şi nici nu vreau altfel; aceste noţiuni sunt pentru temerile şi egoismul absurd al sufletelor slabe. Pentru mine este îndeajuns misterul eternităţii vieţii şi crearea structurii minunate a realităţii, împreună cu efortul de a înţelege o parte, chiar şi foarte mică, a raţiunii care se manifestă pe ea însăşi în natură”.

Ştiinţa este religie?

Pentru Einstein, ştiinţa era mai degrabă ceva spiritual, pentru că ştiinţa ne permite să înţelegem mai bine Universul. Deşi minţile noastre nu sunt capabile să îi înţeleagă toate minunile, o încercare de a face acest lucru din ce în ce mai aproape de Dumnezeu:

„Vedem un Univers aranjat în chip minunat, supunându-se anumitor legi, dar înţelegem aceste legi doar foarte puţin. Minţile noastre limitate nu pot înţelege forţa misterioasă care guvernează constelaţiile. Sunt fascinat de panteismul lui Spinoza. Îi admir contribuţiile la gândirea modernă. Spinoza este cel mai important dintre filosofii moderni, pentru că este primul filosof care vede sufletul şi corpul ca fiind una şi nu două lucruri separate”.

În 1930, Einstein a publicat unul dintre cele mai discutate eseuri ale timpului în The New York Times Magazine, unde a discutat religia sa cosmică. S-a declarat împotriva ideii de rai şi iad, dar de asemenea a discutat despre legătura dintre religie şi ştiinţă. A precizat că „deşi domeniile religiei şi ştiinţei sunt clar separate unul de altul, există legături şi dependenţe reciproce”. Mai interesant este că a susţinut că nu poate fi vorba despre un conflict dintre ştiinţă şi religie. Cele două sunt distincte dar cumva legate.

Einstein era un om complex cu viziuni complexe asupra lumii, care nu sunt întotdeauna uşor de înţeles. Totuşi, ideea conform căreia era creştin, iudeu sau altă religie, nu are fundament. De asemenea, ideea că era ateu este lipsită de fundament, după cum a reieşit în citatele de mai sus.

Efecte dramatice asupra creierului

La începutul acestei luni, György Buzsáki de la Universitatea New York (NYU) a arătat un diapozitiv care a stârnit controverse la Grand Ballroom din New York Midtown Hilton în cadrul reuniunii anuale a Societăţii Neuroştiinţifice Cognitive.


Informaţiile prezentate de Buzsáki includeau imagini dezgustătoare ale unui cadavru uman, cu mai mult de 200 de electrozi introduşi în creier, dar şi rezultatul experimentului său – ce a detectat el prin acei electrozi sau ceea ce nu au reuşit să detecteze.
Buzsáki şi colegul său, Antal Berényi, de la Universitatea din Szeged (Ungaria) au mimat cea mai populară formă de stimulare a creierului. Ei au aplicat curent electric alternativ la exteriorul craniului cadavrului, iar electrozii din interiorul craniului au înregistrat foate puţin. Aproape toate fluxurile de curent au intrat în creier,dar într-o cantitate redusă.
”Într-un studiu mai amănunţit, am descoperit că până la 90% din curent a fost redirecţionat de către pielea care acoperă craniul. Pielea a acţionat ca un „şunt” în acest caz”, a declarat Buzsáki.
Studiul neobişnuit a sporit îndoielile multor participanţi la conferinţă cu privire la mecanismul şi eficacitatea transcraniană în ce privşte stimularea directă curentă (tDCS). Această metodă reprezintă un tratament experimental, neinvaziv, care foloseşte electrozii cu scopul de a oferi curenţi slabi în fruntea unei persoane. Această metodă e aferentă metodei TAC, care utilizează curentul alternativ.
Se cunosc puţine lucruri despre modul în care aceste tehnici ar putea influenţa creierul. Cu toate acestea, numeroase lucrări ştiinţifice au susţinut că aceste tehnici pot stimula starea de spirit, pot atenua durerea cronică şi chiar pot îmbunătiţi capacităţile oamenilor la matematică, fiindcă afectează, în mod direct, activitatea neuronală. Aceste afirmaţii au dus la dezvoltarea unui nou val de gadget-uri, care promit să facă oamenii mai inteligenţi şi mai fericiţi.

A murit regele Mihai

Regele Mihai a murit la domiciliul său din Elveția, a anunțat Casa Regală. Decesul a intervenit marți, la ora 13:00. Regele avea 96 de ani, împliniți la 25 octombrie, și de mai bine de un an și jumătate era grav bolnav.

Regele Mihai ar urma să fie adus în ţară la 13 decembrie, iar funeraliile vor avea loc la 16 decembrie, potrivit unor informaţii vehiculate de presă, care citează surse oficiale.

Trupul neînsuflețit al regelui va fi adus în țară cu o aeronavă a Ministerului Apărării, a confirmat la Digi24 ministrul Mihai Fifor. El a explicat că există un protocol între MApN și Casa Regală a României, iar ministerul se va implica în organizarea funeraliilor, după ce va avea o discuție cu reprezentanții familiei regale.

Regele Mihai va fi dus la Castelul Peleș și va fi depus în Holul de Onoare. Ulterior, va fi transportat la Palatul Regal din Calea Victoriei, unde va rămâne pentru două zile în Sala Tronului.

Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeș, în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală.

Programul exact al funeraliilor va fi anunțat miercuri.

Începând de miercuri, pentru 40 de zile, vor fi deschise cărți de condoleanțe la Castelul Peleș, la Palatul Regal și la Palatul Elisabeta. Condoleanțele pot fi transmise online și la adresa http://familiaregala.ro/mesaje. Toți cei care doresc să depună flori, jerbe sau coroane sunt invitați să o facă începând de miercuri la Palatul Regal din Calea Victoriei, în fața intrării principale.

Regele Mihai I – ultimul monarh din ţările Europei de Est rămas în viață – s-a retras din viaţa publică la începutul lunii martie 2016, când Casa Regală a anunţat că acesta a fost diagnosticat cu carcinom epidermoid metastazant şi leucemie cronică şi a fost supus unei intervenţii chirurgicale la o clinică din Lausanne.

Săptămâna trecută, de Ziua Națională, principesa Margareta a decis anularea călătoriei cu trenul regal de 1 Decembrie, din cauza stării de sănătate a Regelui Mihai. Joi seară, principesa Maria a ajuns la reşedinţa din Elveţia a regelui.

La 6 noiembrie 2017, Casa Regală a anunțat că starea Regelui Mihai s-a agravat și fostul suveran prezenta o slăbiciune accentuată, cu o scădere semnificativă a rezistenței. Ca urmare, Principesa moștenitoare Margareta și Principele Radu au plecat de urgență în Elveția.

Regele Mihai a fost împărtăşit marţi, 7 noiembrie, de un trimis al ÎPS Mitropolitului Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale, mai preciza Casa Regală.

După cinci zile, aceeași Casă Regală transmitea că regele se simte mai bine. Principesa Margareta a declarat că tatăl ei este conștient, vorbește, recunoaște persoanele din jurul său și a întrebat de ce este înconjurat de atât de multă lume. Această ameliorare a stării fostului suveran n-a durat decât câteva zile.

La 16 noiembrie, un reprezentant al Casei Regale anunța că starea Majestății Sale este foarte precară, iar medicii fac eforturi să îl scape de dureri. Şeful Casei Majestăţii Sale, Andrew Popper, a dat detalii la televiunea naţională şi a anunţat că nu poate oferi fotografii cu Majestatea Sa, pentru că imaginile ar leza demnitatea suveranului. Cât despre informaţii de la medici, nici nu poate fi vorba: legislaţia din Elveţia consideră confidenţiale asemenea date, anunţa Ministerul Sănătăţii de acolo, într-un răspuns oficial pentru Digi24.

Peste încă trei zile, la 19 noiembrie, Casa Regală facă noi precizări privind starea Regelui. Suveranul se află într-o stare îngrijorătoare de sănătate şi medicii i-au administrat o medicație care să îi ușureze somnul și respirația.  Medicii consideră prea riscantă deplasarea regelui de la reşedinţa privată la spital, fiind unanimi în recomandarea ca tratamentul administrat acestuia să se concentreze acum pe prevenirea suferinţei şi pe păstrarea confortului fizic şi psihologic, a transmis Biroul de Presă al Majestăţii Sale. În document se mai preciza că prezenţa la reşedinţa privată din Elveţia va continua să fie limitată doar la fiicele Majestăţii Sale şi la Mitropolitul Iosif. Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale a fost la reşedinţa din Elveţia în mai multe rânduri şi l-a împărtăşit pe rege.

În opinia jurnalistului Cristian Tudor Popescu, odată cu dispariția lui Mihai I, moare și ideea de regalitate în România. „Ideea de regalitate, conceptul de regalitate în România dispare,  pentru că el nu era întruchipat decât de o singură persoană cu adevărat regală: regele Mihai”, a declarat Cristian Tudor Popescu. 

Citiți și:  CTP: „O adunătură de animale de pradă se încaieră pe cadavrul Regelui Mihai”

Ultimele zile din existența zbuciumată de aproape un secol al ultimului regele al României au fost întinate de un scandal în sânul Casei Regale. Fostul principe Nicolae, exclus în 2015 din linia se succesiune a Casei Regale, a fost protagonistul unui incident – soldat cu agresiuni și o plângere penală (ulterior retrasă) – după ce nu a fost lăsat să intre la domiciul bunicului său pentru a-și lua rămas bun.

Fostul principe a fost blamat chiar de mama lui, Principesa Elena, că a „nesocotit intimitatea, suferinţa şi demnitatea” Regelui Mihai, după ce starea sa de sănătate a acestuia s-a înrăutăţit. Nepotul Regelui ar fi încercat să intre cu forţa în reşedinţa din Aubonne. În replică, fostul principe a spus că e dezamăgit de aceste reacţii, pe care le consideră nejustificate. Nicolae a făcut, la rândul său, acuzații dure la adresa membrilor Casei Regale. Detalii, aici.

Citiți și:  Scandalul de la Casa Regală. Reacții dure în presa străină

Odată cu moartea Regelui Mihai dispare ultimul șef de stat din timpul celui de-al Doilea Război Mondial care se mai afla în viață. În aproape un secol de viaţă, a trecut prin evenimente dramatice, iar unele date din biografia sa au intrat în istoria universală.

Personaj istoric cu un destin tragic, simbol al opoziţiei faţă de comunism, în România Regele Mihai a fost prigonit sau respectat, în funcţie de interesele guvernanţilor postdecembrişti.

Regina Ana, soția lui, a încetat din viaţă la 1 august 2016, la vârsta de 92 de ani, la spitalul din Morges, în Elveţia. Corpul neînsufleţit a fost depus la Castelul Peleş şi apoi regina a fost înmormântată în Catedrala Arhiepiscopală de la Curtea de Argeş, acolo unde va fi înhumat și Regele Mihai.

Delfinul Negru – The Black Dolphin

Închisorile din Rusia sunt faimoase ca fiind unele dintre cele mai dure din lume, dar una este chiar mai grea decât restul. Denumirea sa oficială oficială este “Instituție Federală Guvernamentală – colonie penală № 6, Serviciul Federal al Penitenciarelor Rusia -regiunea Orenburg”, dar este denumită în mod obișnuit ca The Black Dolphin. Aceasta este una dintre cele mai sigure închisori din lume și casa celor mai răi infractori.

Numele său neoficial vine de la statuia din față, făcută de prizonieri. ”Delfinul Negru”, această închisoare de înaltă securitate de la granița Kazahstanului găzduiește criminalii cei mai brutali din Rusia, inclusiv criminali in serie, canibali și teroriști, potrivit unui documentar National Geographic. Gardienii spun ca singura posibilitate de a evada de acolo este aceea de a…muri.
În corpul cel mai securizat al clădirii se află circa 700 de condamnați, păziți de gardieni înarmați cu arme automate, 24 din 24 de ore. Cei 700 de condamnati ar fi ucis in libertate circa 3.500 de oameni. Asta înseamnă că un condamnat de acolo a ucis în medie 5 oameni.
Condamnații de la ”Delfinul Negru” sunt închiși pe viață. Unul dintre condamnati, Vladimir Nikolayev, a fost condamnat pentru canibalism. Acesta si-a mancat o parte din victima, iar restul l-a dat unui prieten al cărei soție l-a servit familiei, gândind că este carne de cangur. Nikolayev este unul dintre cei mai cunoscuti ucigasi din lume.

 

Prizonieri închiși în fortăreața ”Delfinul Negru” sunt ținuti sub supraveghere video de 24 de ore pe zi. Deținuții sunt monitorizate în permanență în celulele lor duble. Fiecare celulă are 2 uși încuiate. O celulă de închisoare într-o celulă de închisoare. Deținuților nu li se permite să se odihnească sau să stea pe paturile lor din momentul în care se trezesc până când este timpul să doarmă din nou.

De fiecare dată când părăsesc celulele, deținuții sunt legați la ochi, încătușați la mâini și forțați să meargă îndoiți din talie. Sunt escortați de cel puțin 3 gardieni și unul cu un câine de pază. Această tehnică este considerată a fi unică la Black Dolphin. Atunci când un prizonier ajunge pentru prima dată aici,este legat la ochi imediat, în scopul de a nu memora sau învăța, detalii despre structura și aspectul închisorii.
Exercițiile, constau din mișcarea ”du-te, vino”, care are loc într-o altă celulă. Nu există nici o curte a închisorii. În timpul exercițiilor, gardienii inspectează celulele închisorii și verificări pentru contrabandă.

Pentru o închisoare cu 700 de deținuți sunt peste 900 de ofițeri de corecție salariați.
Nu există nici o cantină in Black Dolphin. Prizonieri mânâncă în celulele lor. Detinuții sunt hrăniți doar cu supă și pâine.

Nici un deținut nu a evadat vreodată de la Black Dolphin. Black Dolphin este o destinație finală. Nu poti merge mai departe. Da, din punct de vedere tehnic există o modalitate de a părăsi acest loc, dar numai într-un fel … spre cimitir.

Sursa: businessinsider.com

Prostimea nu trebuie sa aibă acces la astfel de informații.

Va dezvaluim azi o taina ținută cu mari eforturi si multi bani departe de urechile si ochii „prostimii”. Lipsa sării din sange!! Interesant, dar LOGIC

Aceeași problema cu tensiunea arteriala: înainte 130/80 era tensiune de aviator, acum este limita superioara a „normalului”. Sa aibă aceeași justificare?
Va dezvăluim azi o taina ținută cu mari eforturi si multi bani departe de urechile si ochii „prostimii”. „Excesul de sare, zahar si grăsimi, dăunează grav sănătății !”

Asta da avertisment medical! Ce înseamna exces nu ne explica însa nimeni!!!
La prima citire, exces înseamna.prea mult, dar raportat la greutatea fiecăruia !!! Între copilul de 20 de kilograme si adultul de 80 sau 120 de kilograme… e o marjă de eroare foarte mare, ca sa pronunți exces, sau sa recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi. Între omul de la munte… care bea apa puternic magnetizata si aproape pura si cel de la șes sau de la oraș care primește apa cea mai infecta, cel de la munte va „dizolva” si elimina mult mai repede chimicalele!

Nu uitati ca nu suntem la fel, ca nu avem aceeasi grupa sanguina, ca difera si RH-ul – purtatorul de oxigen din sange! Unii au în sânge predominant Cuprul (RH negativ) altii, cei mai multi, au Fierul (RH pozitiv)!

Nu uitați ceea ce multi vor sa ascundă:
– orice reacție a apei cu sarea produce… căldura!!! Iar sarea formează pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de… 11 000 de ori viteza transferului informational catre creier!!! Mai simplu spus, lipsa sării din sânge…prostește!!!

Intuitia îmi spune ca asta este scopul lor real: sa devenim legume! La munca si înapoi acasă, la televizor, unde ni se repeta zilnic prostiile astea: „excesul de sare zahar si grăsimi dăunează grav sanatatii!”

Dar excesul de alcool, tutun si medicamente? De ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect?

De ce nu se fac campanii contra drogurilor ??? Nu este vorba de boala si moarte, mai ales în rândul tinerilor? Ba da! Dar este vorba si de bani, de multi bani, atât de multi încât viata copiilor si a tinerilor…nu mai conteaza!!!

Este vorba de profituri imense, accize si taxe! Si, în fond este bine sa ai multe „legume” în sistem ! Pentru ca legumele îsi plătesc taxele la zi! Amintiti-vă! Ce face medicul prima data când ajungi în spital? Îti schimba regimul alimentar: fără sare!!!! Adică taie legăturile informationale cu creierul, ca sa poata trimite medicamentele peste tot în corp. Amorteste creierul pentru ca altfel, acesta, ar reactiona imediat la chimicalele administrate! Ar declansa alergii!

ZAHĂRUL

Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Nu vorbim de „clasicul” zahar alb, tos, chimizat la maxim!!! Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natură cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine, naturala! Glucoza participa direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) adica a evoluției. Vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentrarea, vin din zaharurile naturale! Si evolutia dv. genetică!

Grasimile ?!
Sa vedem ce spun studiile! Colesterolul ajuta la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale si în ovar!!! Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformarii de catre ficat în acid biliar. Nivele joase ale colesterolului, induse cu ajutorul medicamentelor, duc la aparitia depresiei, comportamentului violent, sinucidere, cresterea riscului de infarct miocardic si, mai ales, o slaba functionare a sistemului imunitar.

În trecut, cineva cu un regim alimentar ce continea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. Asta până când, cei de la OMS, au hotarât sa schimbe normele! Sa le coboare la 200! Urmarea? Au aparut brusc 36 de milioane de „bolnavi”, si 4,3 de miliarde de dolari pe an, câstig; dintr-un foc!.

Între vrajeala stiintifica a unora si intuitia lui stramoseasca, ciobanul român a ales intuitia!… tot cu slanina, pita, ceapa si palinca traieste! Nu face exces si traieste mult si bine… cum ati vrea sa-si creasca altfel oile, sa lupte cu frigul, cu ploile, cu lupii? Si toate astea pâna pe la 60-70 de ani… cu un cojoc mitos de 40 de kilograme pe umeri si bâta în mâna?

Acum, trageti dvs concluziile.

APA. „Ce face apa daca e baută inainte de a mânca si imediat după masă!”

Un articol foarte bun. Nu doar despre apa calda dupa mancare, dar si despre atacul de cord. Chinezii si japonezii beau ceai fierbinte in timpul mesei, nu apă rece. Poate e timpul să adoptam și noi obiceiul lor la masa.
Pentru cei carora le place sa bea apa rece, acest articol li se adreseaza direct.

Este plăcut sa bei un pahar cu apa rece după masa, dar apa rece solidifica hrana uleioasa pe care tocmai ai inghitit-o. Va incetini digestia. Cand aceasta reactioneaza cu acidul, va fi absorbita de intestine mai repede decat mâncarea solidă.Trece in intestine si foarte rapid se transforma in grasime si duce la cancer. Este cel mai bine sa se bea supa fierbinte sau apa calda dupa masă.

Simptome comune de atac de cord.

Un punct serios referitor la atacul de cord.
Ar trebui sa stiti ca nu fiecare simptom de atac de cord se manifestă prin „durerea bratului stang”.
Atentie la dureri intense in zona falcilor. S-ar putea sa nu aveti niciodata prima durere in piept in timpul atacului de cord. Nausea (ameteala) si transpiratia intensa sunt tot simptome comune. 60% din cei care au atac de cord in timpul somnului nu se trezesc. Durerea la fălci te poate trezi din somnul adanc. Sa fim atenti. Cu cat stim mai mult, cu atat avem mai multe sanse de supravietuire.

Un cardiolog spune ca fiecare care citeste acest mesaj si-l trimite la 10 oameni poate salva cel putin o viata. Citeste si trimite unui prieten. Ai putea salva o viata. Deci, fii un prieten adevarat si trimite-l tuturor prietenilor tai.

Secretul dezvăluit

Licoarea ce ne-ar scăpa de coşmarul chimioterapiei
Zilnic, în jurul nostru mor striviţi de necruţătoarea boală canceroasă prieteni, rude sau colegi. Cu toţii îşi leagă speranţele de chimioterapie, metodă terapeutică folosită în lumea întreagă, crezând că această metodă îi va ajuta să scape de cumplitul flagel. Este cutremurătoare suferinţa bolnavilor de cancer întâlniţi în secţiile de oncologie!

Am cunoscut atâţia bolnavi de cancer care înfruntă efectele secundare ale acestei terapii, adulată şi dispreţuită în egală măsură… Uneori, după multă suferinţă, rezultatele chimioterapiei au prelungit viaţa unor bolnavi. Alteori, celula canceroasă hrăpăreaţă n-a mai dat nici o şansă bolnavilor.

O alternativă…După ce ani de zile au spus pacienţilor că această terapie (chimioterapia) este singura cale pentru a încerca să se elimine cancerul, medicii de la Clinica John Hopkins din Statele Unite s-au hotărât să prezinte şi o cale alternativă de tratament a cancerului. Într-un studiu, aceşti temerari specialişti, au prezentat efectele negative ale chimioterapiei.

Printre altele, cercetătorii menţionează că tratamentul prin chimioterapie care presupune „otrăvirea” celulelor canceroase cu rată mare de creştere sunt distruse şi alte celule cu creştere rapidă din măduva spinării, tractul gastro-intestinal etc., iar organe importante cum ar fi ficatul, inima, rinichii sau plămânii sunt iremediabil afectate.

Specialiştii renumitei clinici au demostrat că o metodă modernă în
lupta cu această cumplită boală poate fi aceea a înfometării celulei
canceroase. De aceea medicii au prezentat alimentele care trebuie evitate, tocmai pentru a împiedica celula canceroasă să se multiplice.

Dar există un miracol anticancer, păstrat în mare secret.
O sursă de mare încredere, Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu
competenţe în fitoterapie şi nutriţie, ne-a transmis o informaţie care ne-a tăiat respiraţia!
Două ingrediente la îndemâna oricărui bolnav de cancer reprezintă o alternativă sănătoasă la chimioterapie.

Timp de trei ani, în America, s-a experimentat un produs natural,
foarte simplu şi foarte eficient, pe un lot de 70.000 de subiecţi. Rezultatele au fost remarcabile !
O limonadă a fost administrată bolnavilor de cancer: celor care au
făcut chimioterapie, dar şi unui număr semnificativ din lotul martor, care n-a început acest tratament. Rezultatele au fost uluitoare: starea de sănătate a bolnavilor din fiecare grupă s-a îmbunătăţit în mod remarcabil şi boala n-a mai recidivat.

În cazul bolnavilor care se temeau că zilele lor sunt numărate, boala n-a avansat şi nu s-au observat metastaze. Tratamentul este benefic şi ca metodă de prevenţie.

Preparatul poate să ucidă celulele canceroase şi este de 10.000 de ori mai eficient decât chimioterapia.
Lămâia are numeroase proprietăţi terapeutice şi studiile au dovedit că modestul fruct este un remediu împotriva cancerului, remediu verificat în diferite forme de cancer.

După mai bine de 20 de probe de laborator, realizate începând din anii 1970, frotiurile au arătat că extractul de lămâie distruge celulele maligne în 12 tipuri de cancer, inclusiv cel de colon, de plămâni, de sân, de prostată şi de pancreas. În comparaţie cu produsul Adryamicin, un drog chimioterapeutic, folosit în mod uzual, extractul din lămâie cu bicarbonat acţionează de 10.000 de ori mai bine, încetinind creşterea celulelor canceroase, spun specialiştii.
Şi mai uimitor este faptul că limonada aceasta distruge doar celulele maligne, dar nu le afectează pe cele sănătoase.În privinţa bicarbonatului de sodiu, acesta schimbă PH-ul corpului şi se afirmă că este de mare folos în toate formele de cancer.

Mod de preparare:

Extrasul de lămâie cu bicarbonat, alternativa naturală la chimioterapie, se prepară astfel:
– într-un litru de apă, se fierbe timp de un minut, coaja unei lămâi, apoi se lasă la macerat, de seara până dimineaţa.
– în dimineaţa zilei următoare, lichidul se filtrează.
În acest macerat se stoarce sucul lămâii, se adaugă miere (după gust) şi o linguriţă de bicarbonat.
Bolnavii trebuie să consume zilnic un litru de limonadă preparată în acest mod.
De asemenea, leacul miraculos se poate administra preventiv, fiind un tonic pentru întregul organism.
O persoană puternică ştie cum să îşi ordoneze viaţa. Chiar şi cu lacrimi în ochi, tot are puterea să spună zâmbind „e în ordine”.
Nu vă costă nimic să încercați, fiti deschisi la minte si nu vă mai lăsați manipulati; simtiti ce este bun pentru dumneavoastra.
Acest mesaj nu spune sa renuntati la recomandarile medicale; fiecare face ce i se potriveste cel mai bine.

Sursa: ascensiuneaspiritului.blogspot.com

Mesaj dur al unui fost preot roman

„Pupatul unor cadavre ciopârţite este una dintre cele mai odioase forme de exprimare a unor aspiraţii umane“

Într-un mesaj postat pe Facebook, un fost preot, cunoscut în mediul online drept Ion Aion, critică bigotismul românilor, care au ajuns să venereze moaşte „cum n-a văzut tot Evul Mediu“. Reacţia acestuia a venit într-un moment în care opinia publică dezbătea intens fenomenul Arsenie Boca, „un simplu carismatic“ în opinia absolventului de Teologie care a lepădat haina preoţească, pentru a scrie cartea „Spovedania unui preot ateu“.


”Fenomenul cu pricina e binevenit, pentru că ne ajută să înţelegem mai uşor trecutul: Dacă acum, în secolul 21, un simplu carismatic precum A. Boca a putut genera un asemenea cult, mort fiind!, fără să facă nimic!, oare cu cât mai mult în urmă cu 1400 sau 2000 de ani, când oamenii nu erau nici pe departe la NIVELUL NOSTRU de educaţie şi de acces la informaţii?”, a scris Ion Aion, autorul cărţii “Spovedania unui preot ateu”.

Fostul preot ne împărtăşeşte şi propria viziune asupra gradului de evoluţie la care a ajuns societatea românească, aspect pe care îl creionează în termeni la fel de duri.

”Dar care e nivelul nostru? Al României în ansamblul ei? E al unei societăţi în care, iată, vrăjitoarele prosperă. În care moaştele sunt venerate cum n-a văzut tot Evul Mediu (iar practica asta, a pupatului unor cadavre ciopârţite, e una dintre cele mai odioase forme de exprimare a unor aspiraţii umane). În care construim cele mai mari catedrale din lume, o altă îndeletnicire din Evul amintit, pe când norvegienii şi alţi primitivi le-au transformat pe ale lor în biblioteci sau muzee”, scrie Ion Aion.

Sub acest pseudonim se află fostul preot Ilie Toader, absolvent de Teologie şi de Limbi clasice, profesor de greacă veche, doctorand în studii literare şi culturale. A slujit la Biserica Banu din Buzău până când a ales să demisioneze ca apoi să îşi mute discursul pe Facebook. Mesajele sale au devenit virale, unii nefiind de acord cu ceea ce postează, alţii fiind de aceeaşi părere.

 

Românii nu mai cred în biserica.

Încrederea românilor în Biserică a scăzut sub 50%, a spus sociologul Alin Teodorescu, la Digi24, fiind pentru prima dată de la Revoluție când se întîmplă acest lucru. Pe de altă parte, încrederea în Justiție a crescut peste 50 la sută.
„Încrederea în justiție în România e uimitoare, peste 50%, ceea ce ne-a normalizat. Societatea românească a devenit echivalentul societăților din Occident. Și abia acum în lupta asta din ultimele zece luni, de la alegeri, se vede ce important a fost pachetul de legi pe justiție din 2004. Țineți minte ce luptă a fost să scoatem legile justiției. A determinat seprarea judecătorilor de legislativ. Abia acum se vede cât de important a fost”, a spus Alin Teodorescu, la emisiunea În fața ta, potrivit Digi24.

„Acum 20 de ani, România era o democrație originală. Când întrebai publicul în cine are încredere, spunea: Biserica, mass media și Armata. Lună de lună era așa, era plictisitoare. Acum, Biserica e sub 50% grad de încredere, justiția se apropie de 60%, pompieri și SMURD – 80%. Anumite părți ale statului încep să câștige. Mass media a căzut și ea sub 50%, e o discuție de ani de zile. Din decembrie 89, România a fost caz special, sute de posturi în mai puțin de 10 ani, presa și a fi jurnalist era o demnitate la un moment dat”, a mai precizat sociologul.
Sondajul IMAS este realizat lunar pe un eșantion de 1000 respondenți, prin telefon, iar marja de eroare e de plus minus 3%.

Evenimentul ar trebui să pună pe gânduri pe liderii BOR. Scăderea drastică a încrederii românilor în această Instituție este explicabilă prin prisma evenimentelor din ultima vreme. Nu doar mercantilismul și arghirofilia intolerabile ale unor înalți sau mici prelați a scandalizat societatea civilă, cât mai ales scandalurile sexuale recente. Semnalul trimis societății prin strania gestionare a acestor scandaluri este simplă și poate fi rezumată în două cuvinte: „dubla măsură”: dacă ești înalt ierarh precum Corneliu de la Huși poți avea orice orientare sexuală dorești, ba chiar cocheta și cu pederastia, în cele din urmă rămâi imun și inatacabil în fața legii statului ca și în fața celei bisericești. Te poți retrage în glorie, neatins, nepedepsit, bine mersi să îți papi liniștit averea strânsă din jaful contribuabililor pioși. Dar dacă ești un simplu preot ca Pomohaci vei fi rapid executat, exclus din preoție și stigmatizat. Totul foarte rapid.

Dacă alte instituții, de bine de rău au început un oareșce proces de reformă, mai de ochii lumii europene sau nu, Biserica a rămas singura Instituție de pe plaiurile mioritice care refuză cu obstinație să se reformeze și să înceapă un proces de purificare serioasă. Dar asupra bolilor și păcatelor BOR vom reveni. Pe moment putem constata că trendul scăderii încrederii este firesc. Nu poți avea încredere într-o Instituție care promovează modestia, sărăcia, puritatea, iar angajații ei, prin faptele de zi cu zi ne oferă exemple de orgoliu luciferic, opulență extravagantă și sfidătoare, totul agrementat cu o destrăbălare de toate calibrele, inclusiv de unele care contrazic flagrant demersurile aceleiași instituții în sprijinul familiei și drăgostelii tradiționaliste.

Page 5 of 15
1 2 3 4 5 6 7 8 9 15