De ce a murit Stela Popescu, cea mai iubită actriță a românilor?

Actriţa Stela Popescu a murit joi, la vârsta de 82 de ani. Echipajul SMURD care a sosit la fața locului au găsit-o în curtea casei sale, în stop cardio-respirator.

De ce a murit Stela Popescu?
Încă nu se cunoaște cu exactitate de ce a murit Stela Popescu, însă echipajul SMURD care s-a prezentat la fața locului susțin că actirța a suferit un stop-cardiorespirator.

SMURD spune că apelul a fost primit la 15,32, la 112, din partea fiicei. La fața locului a ajuns un echipaj care a putut constat doar decesul. Conform SMURD, Stela Popescu era decedata de ceva vreme.
”Ca urmare a unui apel la numărul de urgență 112, care anunța existența unei persoane de sex feminin cu probleme respiratorii severe, în strada Alexandru Donici, au fost trimise două echipaje SMURD (tip B și C). Din nefericire, persoana era decedată. Nu au fost întreprinse manevre de resuscitare”, precizează SMURD.

*Tu…Jumatatea Mea!*

Iubirea mea, eu am ales un drum pe care vreau sa-l strabat pana la capat si…indiferent unde ma va duce…stiu ca va fi o calatorie minunata. Nu am nevoie de motive, pentru a te iubi, doar stii ca iubirea nu se da pe motive, iar eu daruiesc iubire pentru iubire, nimic mai putin. Din miliardele de stele, am ales sa te iubesc pe tine, de cand suntem impreuna…in inima mea e doar lumina.Si cum iubirea nu e numai roz, am avut momente de ratacire, insa iubirea nu a lasat sa patrunda intunericul in inima. Am vorbit in seara asta de motive, da, gasesc motive sa te iubesc si motive sa nu te iubesc, insa inima, din fericire nu are creier sau ratiune, inima intelege doar lacrimi, zambete, inima gaseste sensuri in atingeri infiorate si priviri arzatoare, inima nu crede in pedeapsa pentru durerea ta. Inima mea din prima zi te-a adoptat, te-a dorit, te cauta, iar in acesta viata esti unicul ei iubit, Iubitul inimi mele. Imi doresc pentru tine numai zambete, si…iti promit ca iti vei gasi rasplata pentru toate eforturile tale, pentru ca nimic nu iti va aduce fericire si implinire pe pamant decat iubirea si devotamentul unei inimi indragostite de tine.

 

De cand te cunosc pe tine viata mea a fost o calatorie prin universul sufletului tau, au fost din ambele parti…sentimente,emotii,trairi, impliniri, iar acum mai avem putin si ne va astepta doar o mica valiza veche si prafuita, iar o voce iti va spune; acum, e timpul sa calatoriti pe jos cea mai lunga calatorie in doi. Vom lua valiza si vom porni pe drumul vieti noastre. Iar acum simt nevoia de a-ti spune ca a coborat un inger pe pamant pentru ami da curaj sa merg spre fericire, iar acel inger, esti tu iubirea mea. Esti singurul inger ce a, avut curajul sa coboare pe pamant ca sa-mi fie alaturi,…! Iubirea mea!, Tu crezi ca exista vise de neatins?..Eu, simt ca am nevoie doar de bratele tale…pentru ca orice vis e acolo atat de sus unde paote ajunge doar doua perechi de ochii. Azi, mi-am pus toata speranta si increderea in tine si am pastrat doar zambetul care sa iti spuna mereu ca te va urma oriunde vei fi, nu mi-e frica, asa e dragostea, un drum batatorit de orbi fericiti tinandu-se de mana care au inteles in cele din urma ca doar ei conteaza…si nimic mai mult. Te iubesc, si miile de cuvinte si de vise cu care as fi in stare sa invalui aceste doua cuvinte nu sunt decat stelele pe care le asez cu-atata drag pe scumpul meu cer din privirea ta. Intinde-mi mana si cheama-ma oriunde, sunt aici sa iubesc, sa plang si sa rad impreuna cu tine, orice se va intampla, la inceputul fiecarui zambet, la capatul fiecarei lacrimi, iti voi fi alaturi pe drum. Uneori visele ne da libertate, ne da aripi sufletului chiar si in cea mai intunecata lume, Au foar si momente dificile, insa intotdeauna a existat si un vis ce m-a inaltat peste greutati. Iubirea mea, in curand v-om alunga toate necazurile, intunericul din jurul nostru…deoarece ne apropiem de un taram unde asa ceva numai exista:, o//da, soarele se ascunde acolo si acela esti tu…caci voi calatori prin inima ta. Mie dor sa ma cuibaresc in bratele tale, distanta e tot mai grea, langa tine ma simt ocrotita, protejata, te iubesc, mi-e dor de tine, vreau sa te strang in brate sa te sufoc, sa te sarut si sa ma ascund la pieptul tau. Te ador!

*De Ce Sunt Oamenii Triști*

 

„De ce sunt oamenii triști: Sunt prizonieri în povestea lor personală. Toată lumea crede că obiectul vieții acesteia este să urmeze un plan. Nimeni nu se întreabă dacă acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva. Strâng experiențe, amintiri, lucruri, idei ale altora și asta e mai mult decât pot duce. Dar își uită propriile vise.”
Paulo Coelho
Chiar…de ce!…Pentru că uităm să zâmbim și să ne spunem că mâine este o altă zi și poate ne va fi mai bine. Cred că este mai ușor sa ne plângem decât să spunem că suntem fericiți.

*Acum 9 Ani*

Pentru cei care vin doar în vizită și din curiozitate, le doresc nopți fără insomnii și multă înțelepciune !

Cum, în ce măsură, nu puteam să știu ce va fi. Atunci eram prieteni. După un an, ambi ne-am scris poeme, povești, am petrecut zile întregi împreună. Au fost furtuni, încet încet ne-am cunoscut caracterul, trecutul, și am decis să rămânem împreună până la adânci bătrâneți. Nu este un bărbat frumos, avem caractere diferite, contraziceri, și cu toate astea ne iubim. Este un bărbat inteligent, suflet frumos, și bun la toate smile . Știu, nu arată așa din afară,însă,… așa vrea el să pară din exterior. Am asistat la trăirile lui și el la ale mele, am împărțit totul. Spre toamnă ne-am văzut, spre toamnă ne-am căsătorit, spre iarnă a trebuit să merg în altă țară cu serviciul, a fost și el plecat, însă asta nu ne împiedică să fim împreună. Am fost nevoiți să plecăm pentru a ne testa siguranța, încrederea, și dorul Prima noastră întâlnire și multe altele sau rezumat la priviri, cuvinte, emoții și nimic mai mult. După un timp am devenit mai apropiați, buzele sale, mi-au fost primul sărut, mâinile sale, primele pe care le-am atins. Nici atunci nu s-a întâmplat mai mult intre noi, dar acest puțin, avea să-mi țină sufletul aprins în speranța, pentru anii ce aveau să urmeze. M-am cuibărit la pieptul lui, neștiind să-i interpretez bătăile inimii. Când suntem împreună soarele încălzește pământul, trăim frumos și intens fără cuvinte.
De atunci și până în prezent nu am fost despărțiți și nici nu ne v-om despărți indiferent de caracterele noastre copilărești.
Am simțit nevoia să lămuresc și acest aspect al vieți mele deoarece mulți dintre noi amestecăm articolele scrise de către noi cu viața personala. În plus am tot primit mesaje, cum ca aș fi o victimă samd. Dragi mei curioși, nu sunt victimă, sunt iubită și iubesc. Iubesc, dar libertatea de exprimare nu are legătură cu iubirea. Detest minciuna, lipsa celor 7… Cei curioși ar fi trebuit mai întâi de toate să citească: scurt interviu cu mine, blog cu motiv, bun venit vizitatorilor. Este la vedere pe blog, și ar fi înțeles că nu sunt singură.
Acum, tot pentru curioși: – Soțul meu se numește  Petrică  ,  cu asta sper sa fiți lămuriți și să puteți dormi liniștiți de acum încolo.

Mulțumesc tuturor de aici, voi mi-ați dat curaj să scriu, voi mă încurajați, vouă vă datorez tot respectul meu! 

*Non Sens*

Simt prin plămâni, a timpului aer,
Nisipul clepsidrei, cernindu-l ușor,
Simt împletirea, a zilelor caer,
Zile și nopți…ducându-se-n zbor.
Mă -nneacă clipita, zbătută de val,
In seri de prigoană, cu soare plângând,
Cu raze de roşu, stinse-n opal,
Lăsând în urma-i, doar umbre strigând.
De-a beznelor teamă, chemări se aud,
Chemări către – un cer fără soare, negru pustiu,
Chemări ce dau naşteri, la stele-nflorind,
Și-un glob de lumină, zâmbind arămiu.
Și timpul se duce…se duce, se duce,
Tipare prin suflet, amintirile stau,
A zilelor clipe, bătute pe cruce,
Și altora multe …ce sufletu-şi dau.
Da-n cuget vibrează, o zi care vine,
Copil nenăscut din timpul vitreg,
Aduce-va bine şi clipe senine,
Speranță-n lumină, mai prinde un cheag.

*De Ce Se Sinucid Oamenii?*

Există o definiție a sinuciderii?…Ei, bine…eu spun ca da, există motivele sinuciderii, însă noi cei ce auzim sau vedem fapte, începem să murmurăm fel de fel de idei fără să contribuim cu ceva. Eu cred că cineva este vinovat dacă o persoană ajunge până la sinucidere și ar trebui să luăm în serios, să ne implicăm și să fim alături celor ce ajung atât de departe. Nu le este deloc ușor dacă au ajuns să ia o astfel de decizie, însă noi putem să ajutăm și să împiedicăm asta, doar că noi nu luăm în serios, nu ajungem la timp și nu vedem din timp ceea ce vedem atunci când răul a fost făcut. Abia atunci ne dam seama, însă e prea târziu, fapta e consumată. Mulți critică pe cei ce se sinucid, însă eu cred că înainte să criticăm și să regretam ar fi bine să ajutăm. Când cineva de lângă noi pare mai abătut, trist, îngândurat…ne spune că se gândește la sinucidere..trebuie să fim foarte atenți la ceea ce le vorbim, să le fim alături…să fim sinceri cu ei și să vedem adevărata lor valoare. Făcând asta o să putem și noi să ne simțim bine, să fim mai buni…cu principi și morală.

*Respir Din Iubirea Ce Ne-o Declarăm Pe Net… 18 – 01- 2013*

E sfârșit de săptămână…mie dor de el…privesc pe geam…e totul trist…la fel ca sufletul meu pentru că nu îmi pot îmbrățișa iubitul. Privesc îngândurată cum picurii de ploaie se scurg pe geamul din hol la fel ca și timpul hoț ce nu vrea încă să mi-l aducă în brațele mele. Sunt tristă…înfrigurarea îmi cuprinde buzele…apoi simt cum coboară într-o senzație rece ce eu o numesc tristețe….o tristețe ce îmi otrăvește inima…îl vreau lângă mine…sau să fiu eu acolo, dar știu…încă nu se poate. Simt că îmi pierd mințile…deschid iarăși și iarăși laptopul…recitesc ultimul lui mesaj. –”iubire dulce îți mulțumesc pentru cuvintele tale dulci…nici nu îți imaginezi cât de fericit sunt atunci când citesc cuvinte de iubire de la tine…iubita mea, te ador ești minunată și abia aștept să-ți sărut ochișorii…să te strâng în brațe. Da, citesc…sunt fericita că mă iubește așa cum îl iubesc și eu, însă sincer vorbind îmi doresc din toată inima să ne unim destinele și să fim un întreg permanent. Știu că și el își dorește la fel de mult ca și mine să fim împreună pentru totdeauna, însa…încă mai avem puțin de răbdat, doar cu asta mă mai încurajez. Am început să mă uit la filme…deoarece mă simt uneori goală fără el și o mie de gânduri nu-mi dă pace. Abia aștept viitorul să vină și să fim un întreg…un viitor din care sper că nu vom mai culege din nou amărăciunea de acum. Depărtarea e ucigătoare și ne dă mereu bătăi de inimă mult mai dese decât normal. Uneori cad în deziluzie și simt că timpul sa oprit în loc…și asta din cauza așteptări, însă mă lupt…luptăm și o să rezistăm așa cum am rezistat până acum.

Cine este Dodo?

Exact! Cine este Dodo?
Dodo este catelul meu si tine la mine mai ceva decat la el, de fapt la ea pentru ca este o ea.
Istoria lui Dodo este una scurta dar plina de tristete, insa sa incep cu inceputul.
Pe data de 15 Martie 2015, a fost zi de doliu in sufletul meu, al nostru. Toata povestea o puteti citi aici.
Catelul pe care il primisem cadou de la Ileana, si care a facut parte timp de 4 ani din familie, acum urma sa ne paraseasca. Inevitabilul sa produs, stop cardiac!
Doar eu stiu cat am plans de dorul si cat de greu imi vine si in ziua de astazi cand privesc poze cu ea.
Eram gata, gata sa ajung la psihiatrie, chiar o luasem rau pe aratura pentru ca nu puteam sa accept dispartia ei din viata mea (era tot o fetita). Pana la urma m-am decis sa caut alt catel pentru ca in sinea mea mi-am spus ca doar asa pot sa mai uit de Lusa (numele acesta la primit in urma botezului efectuat de Ileana).
Prima data am cautat pe la prieteni insa unde am gasit avea catei de talie mare. Eu vroiam tot rasa mica, asa ca am inceput sa dau search pe net.
Pe olx o vad o poza cu Dodo. Era trista, legata de un gard. Era atat de slaba incat ii puteam numara coastele. Ma cuprins o mila si mi-am spus in sinea mea ca decat sa caut un catel dolofan, bine ingrijit , mai bine imi fac o pomana si iau spre adoptie un catel amarat.
Am contactat stapanul si a doua zi ne-am intalnit. Cand am vazut-o pe Dodo in realitate ma cuprins mila si mai tare. Era mai slaba decat in poze si mai amarata decat amarsteanu. La gat avea o rana din care ii picura sange, probabil de la legatura pe care o avea in jurul gatului. Imi venea sa-i iau la bataie stapanii insa m-am abtinut. Pregatisem 50 de lei sa le dau asa ca pomana cum este obiceiul insa le-am dat doar 1 leu beee , nu meritau nici pe acela.
In timpul cand incercam sa vad daca Dodo ma accepta, stapanii ma abureau cu texte de genul:
-Vaii, dar Dodo a mancat la noi doar specialitati de la kaufland, a fost vaccinata, deparazitata, are microcip si pasaport (am uitat sa va spun ca textele astea mi le spune-au inainte sa le dau acel leu. Probabil sperau sa le platesc eu tot ce ar fi facut ei pentru Dodo).
-A-ti adus si carnetul de sanatate?
-Vaii, am uitat draga sa luam carnetul lui Dodo, spuse el catre sotie.
-Nu-i nimic spun eu, in urma cipului o sa iau de la medic o copie a carnetului de sanatate. Stiam ca ma minte si de aceia , am bagat-o pe Dodo in masina si …Go planet.
Odata ajuns cu ea acasa, i-am facut baie, apoi i-am ingrijit rana de la gat care odata cu timpul sa vindecat. Era foarte speriata, foarte fricoasa. Doar daca faceam o in casa o miscare brusca, se facea mica si incepea sa scherlaie (am spus bine scherlaie? Nu stiu). Mi-a trebuit ceva timp sa o reeduc dar a meritat efortul.
Ma uitam zilnic la ea cum se ingrasa. Incepuse sa faca burta si eu credeam ca de la mancare cand colo…avea pui in burtica.
Intr-o dimineata pe la ora 5:00 a fatat 4 puisori mai frumosi decat orice pe lumea asta.
Am spus in sinea mea „Na Petre, ai vrut catel , uite ca Dumnezeu ti-a dat cate unul pentru fiecare rugaciune”.
Am pastrat puii pana cand au inceput sa manance singuri apoi m-am dus in targul din Vitan si i-am donat iubitorilor de animale.
Dodo a fost in depresie cateva zile. Isi cauta puii chiar si sub covor desi si ar fi fost imposibil sa se ascunda intr-un asemenea loc, insa pana la urma ia trecut.
M-am duc cu ea la medic sa ma conving ca este cipata dar si sa-i fac deparazitarea trimestriala. Cand am ajuns acolo, canci, nu avea niciun cip si normal ca nu era inregistrata niciunde.
Am bagat mana in buzunar si m-am apucat de treaba: Cip + injectia anuala + deparazitare + carnet de sanatate + ulei de somon ca sa nu-i mai cada parul=320 lei. Destul de mult insa a intrat si ea in randul lumii, pardon, in randul cateilor de apartament.

Sa atasat foarte tare de mine. Daca lipsesc de acasa doar cinci minute, pentru ea este ca si cum as fi lipsit toata ziua. Sare pe mine, se gudura, ma linge pe fata, pe maine…imi multumeste ca m-am intors.
Cand am zile triste ma simte. Vine langa mine, se uita-n ochii mei apoi incepe sa fuga prin casa, se ridica in doua picioare si se invarte in cerc, face orice ii trece prin cap ca sa ma faca sa zambesc.
Este extrem de curata si extrem de inteligenta insa ma enerveaza ca nu vrea sa dorma cu mine. beee
-Dar ce rasa este , intreaba EU-ul din mine?
Cred ca provine din familia Jack Russell Terrier, insa probabil este corcita, nu stiu sigur dar nici nu conteaza pentru mine.
Important este ca o iubesc si ma iubeste, doar asta conteaza.

Page 1 of 4
1 2 3 4