Celei așteptate

Tu ce ma faci sa cânt si sa visez acuma,
Eu vad ca esti departe, si poate n’ai sa vii…
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe – si poate n’ai sa vii…

… Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti –
Si poate nici odata aevea n’ai sa fii…
Dar eu visez – si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez – si visul din nou mai mult s’aprinde,
– Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n’ai sa fii
Ori esti, – dar prea departe, si pururi n’ai sa vii.

Mihail Săulescu

Poveste fara sfarsit (2)

Trebuia sa aleg o facultate pe care sa o urmez. Optiunile erau generoase insa ma atras facultatea de electronica industriala. Nu mi-a fost usor sa aleg aceasta facultate mai ales ca mama ar fi dorit altceva, vroia Teologia insa religia nu ma atras nici atunci si nici acum.
Trebuia sa aleg o facultate care sa ma tine departe de casa, departe de tata. Am ajuns la Iasi si 5 ani am stat in caminul studentesc de acolo. Au fost 5 ani frumosi de care-mi amintesc cu placere mai ales de ziua in care mama impreuna cu tatal meu au venit la mine in vizita. Tata era un alt om, avea o alta gandire. Nu stiu daca doar se prefacea dar stiu ca sa purtat exemplar cu mine. Ma trata ca pe un adult.
Intr- seara am fost cu el la o bere. Nu am acceptat cu placere pentru ca stiam ca alcool-ul il transforma in altceva insa nici nu puteam sa-l refuz. Ne-am asezat la o masa, am comandat doua halbe cu bere si am inceput sa discutam despre facultate, despre viitoarea mea meserie si despre ….noi.
Ma rugat sa-l iert pentru comportamentul care la avut fata de mine. Si el ca si fratele meu mai mare au dat vina pe alcool. Imi era teama de el pentru ca in timp ce isi cerea scuze era cu alcool-ul in fata. De la o bere a mai venit una, apoi alta …pana am luat-o amandoi pe aratura. Ne-am imbatat si apoi am plecat impreuna spre camin. Odata ajunsi acolo amandoi ne-am culcat. Cand m-am trezit aveam capul mai greu ca plumbul. Mama ma certat un pic, apoi ma lasat in voia mea sa zac.
Spre seara au plecat. A fost pentru prima data cand am simtit ca am o familie. Am plans plecarea lor.
Nu a mai durat mult si am terminat facultatea. Am fost repartizat la I.M.G.B ocupand functioa de subinginer. Ma descuram destul de bine teoretic insa practica era straina pentru mine. Stiam pe hartie ce este un tranzistor si ce rol are insa pe placa de baza, acel tranzitor imi punea mintea la treaba.
Nu a trebuit sa-mi bat capul prea mult cu electronica pentru ca sectia unde lucram eu a fost desfiintata. Intr-o dimineata am realizat ca am ramas fara un loc de munca. Firmele private (putine la numar) care faceau angajari vroiau ingineri care sa aiba cunostinte solide in domeniu. Eu abia ce iesisem din facultate. De unde naiba atatea cunostinte?
Eram disperat, nu stiam pe ce drum sa apuc. Facusem degeaba 5 ani de facultate pentru ca nu ma ajutau cu nimic. Tata incerca sa ma ajute insa degeaba, mama la fel. Nimeni nu avea nevoie de un inginer in electronica industriala.
Practic, cateva luni de zile am trait pe banii mamei. Lucra la o sera si castiga foarte putin, 600 lei pe luna si cu toate acestea intodeauna avea 100 lei pentru mine.
Vazand ca bat pasul pe loc, m-am decis sa gasesc orice ar fi de munca. Aveam permisul de conducere in buzunar si asta imi dadea oarecum o speranta. Am pus anunt la ziar si a doua zi ma contacteaza un domn si ma intreaba ce studii si ce experienta am ca sofer. I-am spus adevarul si cred ca asta la facut sa ia decizia de a ma chema la un interviu.
A doua zi, imbracat la 4 ace eram in fata usii si asteptam sa fiu invitat pentru interviu. Dupa 30 de minute sunt chemat in birou. Domnul care ma intervieva avea o privire vicleana si banuitoare. Imi punea intrebari pe un ton aspru, unul militaresc. Raspundeam in fraze cat mai scurte. Dupa 15 minute imi spune sa-i las numarul de telefon si ma va suna dansul daca voi fi selectat pentru angajare.
Dupa doua zile ma suna si imi spune pe o voce calma ca de maine pot veni la servici. Am sarit in sus de bucurie. A doua zi dimineata la ora 7 eram la aceias usa unde dadusem acel interrviu. Apare patronul, aceias persoana care ma intervievat cu doua zile in urma, ma examineaza si apoi imi da cheile de la masina si imi spune sa-l astept in fata institutiei. M-am conformat ca un adevarat soldat. Peste 10 minte apare si el. Ne urcam in masina si imi spune ca primul nostru drum va fi la Constanta. Nu ma asteptam la asa ceva. Nu aveam nimic de mancare la mine si nici nu anuntasem acasa ca voi intarzia. Am tacut si….go planet la Constanta.
Odata ajunsi acolo imi dau seama ca patronul meu era de fapt un om politic. Am parcat in fata unui restaurant. Am vrut sa astept in masina insa dansul mi-a spus sa poftesc la una din mesele din restaurant, alta decat ce-a unde va sta el.
Am intrat si am ramas ca la dentist. La o masa mare erau ion Ratiu, Radu Campenau…ma rog, politicieni de clasa la acea vreme. M-am asezat timid la ce-a mai indepartata masa si am privit imbratisarile si zambetele lor profesionale.
Ospatarul ma intrebat ce vreau sa mananc insa cum eu aveam bani putini in buzunar , l-am refuzat motivand ca nu imi este foame. A zambit si mi-a spus sa stau linistit ca nu trebuie sa platesc nimic din buzunarul meu pentru ca vor plati cei din partid. Fericit am comandat o ciorba de legume si o friptura mare. Dupa ce am mancat am iesit afara la o tigara. Patronul meu iese si el afara dupa mine si imi spune sa plec la Bucuresti sa o aduc pe sotia dansului in Constanta.
Imi da bani de motorina si ceva sa am si eu de drum. Ceva-ul ala erau atat de multi bani incat am ramas blocat. Practic erau un pumn de bani, probabil salariul meu pe vreo 6 luni de zile.
Am tacut, am bagat banii in buzunar si am plecat la Bucuresti. Sotia dansului ma astepta in fata blocului. Credeam ca voi avea si eu parte de o pauza insa de unde?
Inapoi spre Constanta o intreb cu ce se ocupa sefu? Ce salariu voi avea si care va fi programul meu de lucru? Dansa imi raspunde tacticos la fiecare intrebare: Seful este senator in guvernul Romaniei, salariul meu va fi de 3000 lei (enorm de mult la acea vreme) , iar programul meu de lucru nu exista pentru ca trebuie sa fiu disponibil 24/24.
Oarecum derutat ii spun ca seful mi-a dat o multime de bani ca sa fie asa de drum. Asa am inteles ca acei bani sunt de fapt un bonus care va veni ori de cate ori va fi nevoie.
Am avut o viata stresata la acest senator insa in acelas timp duceam o viata lipsita de griji. Aveam masina acasa ori de cate ori terminam treaba cu sefu’, puteam sa plec oriunde cu masina fara sa stau cu teama ca poate ma prinde. In afara de asta aveam atat de multi bani incat incepusem sa uit cand este ziua de salariu.
Ghinionul a facut sa vina alte alegeri. Partidul din care facea parte sefu’ meu nu a primit suficiente voturi si astfel functia dansului a fost preluata de altcineva. Dupa 8 ani ma vad iarasi pe drumuri.

Va urma

Poveste fara sfarsit

Stinge lumina si vino mai aproape…
Nasterea este primul pas spre moarte, si moartea este primul pas spre o alta viata? Nu stiu, habar nu am!
Fiecare om are o poveste ramasa in suflet pe care o pastreaza acolo cu atata ardoare incat ar vrea sa pasesca in lumea cealalta impreuna cu acea poveste.
Intamplarea a facut sa nu-mi cunosc niciodata tatal natural.
Cand eram mai mic nu intelegeam de ce tatal meu ma transforma in sac de box. Eram 5 frati insa doar eu eram acela care il suparam intodeauna desi si nu ma miscam niciodata din coltul meu. Uneori eram batut fara niciun motiv , fie el cat de mic. Pur si simplu ma lua la bataie fara sa-mi spuna nimic. Taceam si eu, si mama mea si fratii mei. Cand bea era un om violent insa doar cu mine si uneori cu mama cand incerca sa-mi tina apararea.
Cand ramaneam doar eu cu mama, ma chema la ea, ma strangea la pieptul ei printre suspine imi spune-a sa mai astept un pic sa ma fac mai mare si apoi cu ajutorul lui Dumnezeu poate o sa-mi gasesc un drum in viata, altul care sa nu-l includa si pe tata. Se ruga in fiecare dimineata la Dumnezeu sa aiba grija de mine pentru ca ea nu are atata putere incat sa ma poata apara.
Unul din fratii mei, mult mai mare de ani decat mine, casatorit in alt oras, ma ma invita in weekend sa vin sa stau la el. Nu-mi spunea de ce insa banuiesc ca mama il ruga sa ma cheme ca sa ma scape de bataile regulate ale tatalui.
Cand eram cu fratele meu il intrebam ce are tata cu mine de ma uraste atat de mult? Zambea si dadea vina pe alcool desi si stia adevaratul motiv. Era singura persoana care stia adevarul, un adevar care mi la spus mult, dar mult mai tarziu decat ar fi trebuit.
Dupa ce am terminat 10 clase, mama ma rugat sa nu continui liceul ci sa merg la o scoala profesionala din alt judet. Stiam de ce imi cere asta. Vroia sa fiu departe de tata si astfel sa ma scape de bataile lui. M-am inscris la scoala profesionala auto din Curtea de Arges. O scoala cu regim de internat unde petagogul te batea s-au te tundea zero doar asa ca putea sa faca asta fara sa de-a socoteala nimanui.
Desi si acea scoala era ca o inchisoare, eu simteam libertatea fata de viata de acasa. Puteam sa merg Sambata si Duminica in oras fara sa stau cu stresul ca atunci cand ajung acasa o sa fiu batut. Imi facusem prieteni noi cu care radeam impreuna, mancam si chiar ne faceam planuri de revedere dupa ce terminam acea scoala profesionala.
Dupa doua luni de scoala datorita notelor pe care le luam la mecanica si la circulatie rutiera, am fost numit sef de clasa. In aceasta pozitie aveai unele obligatii dar si unele avantaje. Am sa va spun doar cateva avantaje.
Aveam cheile de la clasa si dupa ce pleca dirigintele puteam sa stau singur acolo, in clasa, oricat de mult doream.
Nu participam la curatenia din dormitor, baie sau de pe holuri ci doar verificam si dadeam raportul doamnei Director care verifica curatenia in fiecare dimineata.
Puteam sa dau bilete de voie celor care vroiau sa plece acasa de vineri dupa amiaza pana luni dimineata. Aceasta optiunea imi aducea ceva venituri nemeritate cum ar fi: Hrana, o sticla de bautura si uneori 10-20 de lei. Aveam voie sa dau maxim 5 bilete de voie pe saptamana. In clasa eram 42 de persoane. Imaginati-va ca fiecare vroia sa plece acasa (in afara de mine).
Dupa 8 luni de scoala profesionala aveam doar 10 pe linie. De fapt erau doar doua materii: Mecanica auto si Circulatie rutiera. Drept recompensa , doamna Director mi-a afisat fotografia pe holul cancelariei unde probabil este si acum. Avea dansa un obicei sa afise o poza cu ce-l mai bun elev al anului respectiv.
Eram mandru de mine si as fi vrut sa fie si mama de fata, sa o fac sa fie fericita ca ma are insa ea saraca nu avea stare de sanatate necesara sa poata ajunge la mine.
Pana la urma am terminat scoala profesionala auto si asa am fost declarat muncitor calificat Mecanic-Conducator auto categoriile B.C.E
Ajuns acasa, mama era foarte fericita si mandra de mine. Spunea de realizarea mea tuturor celor cu care se intalnea. Ma uitam la chipul ei si constatam ca chiar era fericita ca sunt copilul ei.
Tata in loc de felicitari mi-a sus ca a dat Dumnezeu permis de conducere la toti prostii. Am inghitit in sec si am tacut de teama sa nu isi descarce nervii pe mine.
Am stat acasa vreo 30 de zile apoi m-am dus sa ma angajez la autobaza care a platit scolarizarea mea. Odata ajuns acolo, sunt repartizat la coloana 5, o coloana de basculangii care erau detasati la Cernavoda. M-am suit in masina si am plecat la munca. Dupa vreo 3 luni de zile de santier, praf si multa mizerie, ma retrag la autobaza si spun directorului ca as vrea sa imi de-a sansa sa imi continui scoala si astfel sa nu ma puna sa platesc scolarizarea care nu era mai mica de 18500 lei. O avere pe acele timpuri. Domnul director mi-a spus ca are puteri limitate si doar partidul ma poate scuti de aceste taxe in cazul in care vreau sa plec.
M-am dus la secretarul general de partid al autobazei si i-am povestit situatia mea. Mi-a promis ca ma ajuta daca imi depun adeziuna de membru de partid si optez pentru scoala de subofiteri din cadrul Militiei.
Asta inseamna sa plec la Campina si sa mai pierd doi ani din viata urmand aceasta scoala. Nu asta vroiam ci sa merg mai departe. Imi fac curaj si merg chiar la partid. Acolo le spun ca vreau sa termin 12 clase si apoi sa urmez o facultate. Am avut norocul sa fiu audiat de un domn care mi-a inteles intentiile.
Am mai lucrat 2 ani in cadrul autobazei, timp in care urmam si seralul. Dupa ce m-am vazut cu diploma de bacalaureat in mana, m-am gandit mult ce drum sa aleg in viata.

Va urma

*Ochii Tăi*

Ochii tăi m-au învățat să privesc și să caut amurguri în dimineți. Ochii tăi m-au învățat să citesc și să cânt serenadele uitării. Ochii tăi m-au învățat să simt, să mângâi piatra rece, să iubesc zâmbetele dimineții și mângâierea ceții. Ochii tăi mi-au arătat adâncuri neștiute și mi-au liniștit bătăile inimii. Ochii tăi mi-au arătat că sunt frumoasă, mi-au scris pe frunte buze dulci și mi-au arătat ce frumos e să dăruiești iubire. Lasă-mă să-ți mângâi privirea, lasă-mă să-ți zâmbesc, și timpul se va transforma într-o mare de aripi…

*Cel Mai Minunat Bărbat*

Îmi doresc să-ți pot scrie mai mult, însă tu ști că ești tot timpul în gândul meu. Iubire, ești cel mai minunat bărbat…dragostea mea, la fel de plină de dor…și cu iubirea ce îți port în brațe, vreau să ști iubirea mea că am ajuns să îți iubesc și tăcerea…pentru că iubesc orice la tine. Inima mea acum se zbate în piept și nu are stare, te vreau lângă mine…să îți întâlnesc ochișorii și să-ți sărut gurița și să îți șoptesc într-una cât de mult te iubesc. De multe ori simt că îți dorești să fiu alături de tine…dorești să-mi simți îmbrățișarea și căldura sufletului, iartă-mă iubirea mea că uneori nu sunt lângă tine. Uneori țin minte că îmi venea să plâng datorită izvorului prin care se scurgea bucuria până la tulpina sufletului meu…dar îmi ascundeam fața la pieptul tău puternic…ca tu să nu îmi vezi lacrimile…