😋Frate-miu – Zâmbetul De Seară😉

Frate-miu a fost un copil liniștit, atât că n-avea stare. Ceea ce sociologii sau psihologii ar numi acum copil cu personalitate sau hiperactiv, eu numeam ,,bestie”. Se ruga mama de el încă de când era clasa a V-a să citească ,,Baltagul” în vacanță, pentru că se dădea și ăla la Capacitate. Sub îndelungate șantaje reușea să parcurgă un capitol-două pe vară, și iată-l ajuns în clasa a VIII-a, aproape de ,,Punctul culminant” al operei. Era din ce în ce mai captivat, nu neapărat de roman, ci de performanța de a încheia ,,războiul maternal”. Mamaie era mai mereu pe la poartă, afla dinainte să bată clopotul cine a mai murit, știa ce pensie are fiecare babă de pe stradă, câte găini are fiecare în curte și care cocoș le calcă mai des… Un fel de enciclopedie rurală. Iată-l și pe frate-miu, cel zglobiu, alergând înaintea maică-mii să-i spună: ,,Maaaamăăă! L-a găsit p-ăla mort!!! Și calu’!”. N-a apucat ea să proceseze informația, că intervine mamaia agitată: ,,Pe cine, mă, pe cine???”

🤥Fostul… 😂

🤥 Mă mințea atât de mult fostul, încât atunci când îmi dădea mesaj cu ,,bună dimineața”, mă uitam pe geam să văd dacă a ieșit soarele! 🌞
-Vrei să fii soția mea?
-Daaa, de când aștept momentul ăsta! 😍
-Mai așteaptă! Eram doar curios dacă vrei 😂

😉Pașnică… 😂

Sunt pașnică. Am prins aia, că răutatea vine din prostie și mai știu de ce m-am ferit mereu: Să nu fiu proastă. De-aia am căscat ochii în jurul meu și am căutat să mă învârt pe lângă oameni de la care să am ce învăța ori pe lângă oameni care să vrea, ca și mine, mai mult de la ei. Însă pe cât de mult țin la diplomație, în afară de goana dintre a fi sau a nu fi prost, am crescut, (pentru asta, vă mulțumesc, mamă și tată!) cu o imagine clară asupra ceea ce înseamnă a fi sau a nu fi „om”. Tocmai pentru asta, nu mă interesează dacă ești țigan, gay, indian sau boschetar. Nu mă interesează dacă ești gunoier sau CEO. Respectul meu pentru omul care știe să fie om e același. Constat că a face diferența între rase și statut social devine un exercițiu tot mai greu. De fapt, unii nici nu exersează. Nu e act mai rău decât să te crezi mai deștept decât ești, pentru că, atunci, ataci cu prostia ta în stânga și în dreapta. Ești integrat social, prin statutul de om cu buletin și infectezi. Tu, diferitule, mai albule, heterosexualule sau pricopsitule! Tu poți să-mi compromiți diplomația!
Reacționez astfel, pornind de la un episod recent.
-Am auzit că ești țigancă!
-Așa, ce ar fi cu asta?
-Te întreb…
-Nu sunt! Dar n-aș avea o problemă. Pot să te întreb și eu ceva?
-Da…
-Tu ești prost?
-Poftim?
-E o întrebare firească, la fel ca cea pe care mi-ai adresat-o. Nici nu contează să-mi răspunzi. Știi, sunt lucruri pe care le vezi la cei din jurul tău, sunt evidente. Numai că e important să judeci cât te afectează ce și cum sunt. Nu mă deranjează că ești prost, deși e mai nasol decât să fii țigan.

*Ziua Internațională A Internetului…* 😋

Bună dimineața! Astăzi, e o zi mare… începând din 2004, pe 29 octombrie se sărbătorește Ziua Internațională a Internetului.
Viața fără dragoste e ca un PC fără internet. Eu am trecut prin amândouă! 😋 
Problema cu internetul este că leagă oamenii aflați la distanță, dar îi îndepărtează pe cei ce locuiesc împreună… 😄 
Și un sfat pentru fete: Dacă ți-ai găsit alesul și vrei să știi cum stă cu psihicul, pune-l să folosească un calculator cu o conexiune de internet foarte lentă și vei vedea cine este cu adevărat. 🤥

☕😉🍰😘🍀

*Update…*

Eu chiar arunc ochii să văd cine îmi dă like-uri. Și vă spun drept, cel mai greu like e ăla de la iubit. Iubitul mi-a dat 6 like-uri ca când sunt pe Facebook. Pe celelalte, din primii ani, mi le dădeam eu de pe contul lui, când rămânea iubitul’ logat, iar eu aveam doar 9 like-uri la poza de profil și voiam să rotunjesc la 10. Se prindea și dădea un like, deci rămân cu alea 6… De ce atârnă greu? Iubitul e singura persoană care exclamă cu o frecvență îngrijorătoare: ești cam proastă! Și când am avut câte-o reușită, mă felicita: Bravo, proasto! Dacă fac o glumă, se uită la mine, se strâmbă și din nou: TU ești cam proastă! 😅

Cea mai tare DEMISIE din toate timpurile!

„Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului „Speranta”, navigand cu „Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: „Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!”

Mama lui Stefan cel bugetar…

Pe o strada ingusta , intr-un bloc recent
Unde bate vintul si-i pe jos curent ,
Tinara nevasta plinge si suspina
Ca-i oprita apa si nu e lumina.
Si ca la serviciu sotul ei iubit
A plecat la 6 si n-a mai venit.
Orologiul suna noaptea jumatate
Jos in bloc la poarta , oare cine bate?
– Eu sunt mama soacra , sunt facut covrig
Vin de la serviciu si sunt mort de frig!
Tinara nevasta fuge sa-i deschida
Insa din balcon mama soacra-i striga:
– Ora e tarzie , esti un derbedeu
Unde ti-e chenzina , nu-ti sunt soacra eu !
– Nu sunt eu de vina , soarta fuse cruda
Am muncit ca boul pe 50% …
Am venit acasa sa ma incalzesc
Si sa fac o baie , sa ma odihnesc
– Ai venit degeaba , ii raspunse soacra
Fiindca nu-i lumina si-i oprita apa!
Du-te la serviciu si de-o fi sa mori
Vine sindicatul cu-n buchet de flori…

Cele mai bune bancuri despre turişti.

1. Un turist îşi petrecea concediul în Africa, într-o staţiune pe ţărmul Mediteranei. Înainte de a intra în apă, ca să facă o baie, întrebă pe un localnic: – Ia spune-mi, pe aici sunt crocodili? – Nu domnule! În mare? Se poate? Intră tipul în apă şi începu să înoate fericit. La un moment dat văzu nişte aripioare suspecte care se învârteau în jurul lui. Înotă repede spre mal şi iar îl întrebă pe localnic: – Eşti sigur că aici nu sunt crocodili? – Sigur că nu sunt… că se tem de rechini!

2. La nudişti, la plajă, un tip vede lungit pe un cearşaf un bărbat negru, care avea tatuat pe sex numele WANDA. – Şi pe iubita dumneavoastră o cheamă Wanda, ca şi pe a mea? – Nu, să vedeţi, acum am ieşit din apă, care e destul de rece în dimineaţa asta şi sexul meu s-a cam ”restrâns”… în realitate eu am tatuat pe el: „Wellcome to Miami Beach, where you can meet Wanda!”

3. La barul hotelului, unde îşi petreceau vacanţa, trei blonde erau foarte fericite: râdeau în hohote, beau şampanie, dansau. – Pot să vă întreb ce sărbătoriţi?, se interesă barmanul. – Tocmai am terminat un joc de puzzle şi ne-a luat numai 3 luni ca să-l terminăm… – Şi ce-i aşa de extraordinar?! – Pe cutie scria „De la 2 la 4 ani”.

4. Un turist american şi unul rus sunt surprinşi de o avalanşă în Alpi. Au stat ei în zăpadă o zi şi o noapte, aşteptând Salvamontul. Cum stăteau ei îngheţaţi până în măduva oaselor, se auzi un râcâit şi apăru capul unui câine St. Bernard cu tradiţionalul butoiaş cu rom la gât. – Ura, strigă americanul, iată că a sosit cel mai bun prieten al omului! – Şi unde mai pui, se bucură şi rusul, că are cu el şi un câine!

5. Bulă şi Lulă, pe faleză la Constanţa, se uitau în apă unde se zbătea un om care striga: „Help! Help!”… – Ce zice, mă, ăla?, întreabă Lulă. – Zice că „Help!”… – Şi ce-i aia? – Cred că „Ajutor”, pe englezeşte, se pronunţă Bulă. – Ia uite-al dracului, decât să înveţe englezeşte, mai bine învăţa să înoate!

6. – Alinuţa, te-ai distrat bine în vacanţă? – Foarte bine! Am fost cu mama şi cu viitorul meu tată vitreg la mare… – Şi viitorul tău tată vitreg s-a purtat bine cu tine? – În fiecare dimineaţă mă ducea cu barca, departe în larg şi de acolo eu trebuia să înot până la mal… – Şi nu-ţi era greu? – Cel mai greu îmi era până reuşeam să ies din sac!

7. – În acest hotel, domnule, vă veţi simţi ca acasă. – Sper din tot sufletul să nu se întâmple una ca asta: am venit aici ca să mă odihnesc!

8. Turiştii care intrau în W.C-ul unui bar din Paris puteau vedea pe automatul de prezervative următorul anunţ: – Dacă automatul nu funcţionează, vă rugăm să-l căutaţi pe patronul barului. Dacă funcţionează, căutaţi-le pe fetele de la bar!

9. După Războiul din Golf, un turist englez vizita Kuweitul. La marginea unei oaze văzu un şeic pregătindu-se să străbată deşertul, însoţit de cele 10 femei ale sale. – În Coran scrie că bărbatul trebuie să meargă în faţă, iar femeile sale mult în urma lui… Acum de ce merg femeile în faţa şeicului? – Pentru că atunci când a fost scris Coranul, nu se inventaseră minele!

10. Un turist american se laudă faţă de un oltean: – Apăs pe un buton, capota se ridică. Apăs pe altul se coboară şi se ridică ferestrele. De la ăsta se deschide barul. Din cel roşu blochez uşile. – Asta-i fleac!, zise olteanul. Maşina mea e şi mai grozavă. Atunci când trântesc portiera din partea mea, toate celelalte uşi de deschid în acelaşi timp!

Page 1 of 3
1 2 3