*Spre Un Nou Început*

Am deschis fereastra
Spre- un vis ;
Către-o noua zi,
Ca un surâs de copil,
Senină,
Plutind printre nori de argint…
Neatinsă de nici o durere, sau plâns.
Am deschis fereastra
Spre zori,
Către-un nou început,
Către-un câmp plin de flori;
Spre ramul de pom
Îmbătat de parfum,
Spre mărul cu rod ,
Așezat lângă drum.
Am deschis, azi, fereastra,
Spre munții înalți .
Privesc înspre vârfuri
Îmbrăcate în alb;
Mă îmbăt de înalt,
De dorința să urc
Spre albastre lumini,
Spre un nou început.

Spune-mi ceva

Spune-mi ceva, doar doua cuvinte
Ce le tanjesc in fiecare ceas
Spune-mi ceva si aduti aminte
Caci luna si cerul pe loc au ramas

Spune-mi ceva de acolo, departe
Iubeste-ma precum as fi langa tine
Asculta-mi dorinta, ascult-o in noapte
Si vino la stele sa stai langa mine

 

*Durerea…*

Durerea este soarta celor vii
Pușkin

Durerea mi-e ca o prietenă bună,
Ea îmi ține sufletul treaz,
Ea mă împarte și mă adună
La bucurie și la necaz!

Ea niciodată nu mă duce-n ispită,
Curată întotdeauna ca un cristal,
Din ea m-a născut maica mea fericită
În căsuța aceea, acolo pe deal…

Nu există bucurie fără durere,
Nici întunericul nu are hotar,
Fără geamătul ei orice tăcere
Și orice credință e în zadar!

Chipul din piatră nu luminează
Când dalta flămândă mușcă din ea,
Din toate durerile nici nu contează
Cât de albastră mi-e durerea din stea

*Când Te Văd Viața E Un Cântec*

Când te văd viața e un cântec
Și tu ești melodia ei
Și-o păsărică-mi șoptește
Că-n jurul meu totu-nflorește
Te uiți la mine și simt că zbor
În jurul meu totu-i un nor
Ești ca un curcubeu
Mereu în sufletul meu
Și zbor pierdută-n iubire
Învelită-n dăruire
Și zbor gândindu-mă la tine
Dorindu-te aproape de mine
Și mă-nconjori cu pasiune
Știu că ești doar pentru mine
Te privesc mă privești
Te iubesc și mă iubești
Înconjurată-n pasiune
Pierdută-n iubire
Învelită-n dăruire
Toate numai pentru tine

*Rătăciți Într-un Vis De Iubire*

Rătăciți în propriul destin,
Cunoscându-ne-n taina simțurilor,
Cu degetele lumina, festin,
Ospătându-ne pe cerul senzațiilor,
Cu buze sorbind seva dragostei,
Rătăciți într-un vis de iubire,
Cu pașii străbătând focul patimii,
Dând vieții trăirea ca știre.
Oferind sărutul ofranda zeilor,
Trupuri unite-n fluide și gând,
Căutând armonia ideilor,


În vene și sânge curgând,
Rătăciți în noi înșine,
Chemându-te pe tine din mine,
Incursiune profundă în sine,
Aflându-mă pe mine din tine.
Rătăciți unul în altul,
Univers adânc al emoției,
Cuprinzând cu trăirea înaltul
O stea pe altarul creației.

Împărțind clipa existentă la doi,
Eternul dăruirii, a vieții esență
În întregul ce-l prindem în noi,
Atingând a plăcerii substanța.

*E seara de visare…*

E seara…pe-alee trandafirii se-nfioară…
În umbra stelelor ce chicotesc ușor,
Pe bănci…doar umbrele rămase pe afară,
Mai stau îmbrățișate-n umbra lor.

O salcie pletoasă…mai picură alean,
Cuvintele rămase…uitate în frunziș…
În scrijelit de clipa…blocata pe-un cadran ,
Al timpului osândă…al nopții ascunziș.

Din vuietul tăcerii, purtat pe braț de vânt
Printre-a florilor petale, în dulcele avânt,
Răzbat chemări în șoapte tăcute de cuvânt,
Chemându-te în taină…aicea pe pământ.

Vino tu iubite din pulberea de stele,
Coboară dintre îngeri…preschimbă al meu gând,
Dintr-o visare… fă adevăr din ele,
Și dă-mi sărutul tainei din ochi-ți surâzând.

Cu buzele ca mura dorul să-mi alini,
Rostind cuvinte tandre, fiori inimii să dai ,
Tu înger….purtător de lumini…
Umbra dintre umbre…de pe al stelei plai.

Și vânt-și înfioară aripile în zbor și nepăsare,
Ducând în depărtare cuvântul meu de dor,
Iar…raza lunii tristă își cântă alinare
În negura din noapte pe gânduri ce nu mor.

*Revolta Gândului…*

Se revoltă-n mine gândul
Pe când florile culegi,
Cum să aşez oare cuvântul
Ca iubirea să-nţelegi?
Să spun şoapte de iubire
Când petale se desfac,
Să te mângâi prin privire,
Doamne, oare ce să fac!
Și-mi cutremură privirea
Lacrimi care încă zac,
Nu-nţeleg ce vrea iubirea,
Doamne, oare ce să fac?
Neîmblânzit îmi e amorul,
Ca și-un nor dezlănțuit,
Și prin fulger trimit dorul
Către chipul tău iubit.

*Vinovată…*

Fior peste clipe, lacrima-ți plouă,
Adâncă uitare, vise și stihii,
Mă desprind în zbor și mă cern în rouă
Printre flori de soare, dulci, liliachii.

Calea-i luminată pe un colț de dor,
Mângâierea lunii caută destine,
Întrebări firave se-alintă și mor
Strânse-n lung sărut aruncat spre tine.

Buze tremurânde alină dureri,
Șoapte scurse-n seară scaldă gând curat,
Înveliți în brațe, ocean de tăceri,
În priviri de stele ne-am înfășurat.

Dansul ne adoarme pe fire de zori,
Umbrele dispar, muzica-i divină,
Înnodați în suflet dăm alte valori
Nopții ce-a trecut, căutându-i vină.

*Unde…*

Unde cerul sărută marea
Pe valuri, din soare, născute,
Iar norul îşi pierde culoarea
În tainice umbre trecute,
Un strop de nisip e poveste
Desprinsă din file de carte,
Acolo, pe țărmuri, mai este
Năluca din visuri deșarte.
Unde vântul cheamă destine
Pe urme de pași paralele
Cu gându-nnodat în rutine,
În dansul bezmetic de iele,
Piciorul se-ngroapă-n speranțe,
Adie și-un zâmbet de seară,
Acolo, pierdută-n nuanțe,

*Versul Mult Dorit*

De dimineață timpul ne răpește…
Cuvântul nopții ce mereu îl ascultăm…
Pe clape de pian seducătoare
În jocul lor noi doi să intrăm,
Îmbrățișați de strălucirea…
Unei idei din universul infinit…
Iubirii noastre dându-i cheia
De a deschide versul mult dorit
Și amândoi luând condeiul când tu,
Când eu, să-l sărutăm pe foaia existenței,
Să ne scriem încă o zi poemele de vis trăite-n somn!


Page 2 of 11
1 2 3 4 11