Crezi ca exista viata dupa ce iesim de aici?

In burtica unei mame, erau doi bebelusi. Unul il intreaba pe celalalt:
– Crezi ca exista viata dupa ce iesim de aici?
Celalalt i-a raspuns:
– Bineinteles! Trebuie sa existe ceva dupa ce iesim de aici. Poate ca suntem in burtica asta doar ca sa ne pregatim pentru ce va urma.
– Prostii! A spus primul. Nu exista viata dupa ce iesim de aici. Ce viata ar putea fi?
– Nu stiu, a raspuns al doilea. Dar va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom merge in picioare si vom manca cu gura. Poate ca vom avea alte simturi decat putem intelege acum.
– Este absurd ce spui! Mersul este imposibil! Si sa mancam cu gura?! Ridicol! Cordonul ombilical ne asigura mancarea si tot ce mai avem nevoie pentru viata! Dar cordonul ombilical este foarte scurt! Asa ca dupa ce iesim din burtica nu mai avem cum sa existam, sa traim! Este logic!
– Eu cred ca exista viata si dupa burtica si ca e ceva diferit decat aici. Poate ca nu vom mai avea nevoie de cordonul ombilical sa traim… A insistat al doilea.
Primul ii raspunde: – Prostii!! Daca exista viata si dincolo de burtica, de ce nimeni nu s-a intors de acolo? Cand iesim din burtica, iti zic eu, viata se termina. Si dupa ce plecam de aici, nu exista decat intuneric, liniste si uitare. Nu duce nicaieri.
– Hmm, nu stiu, spune al doilea. Dar sunt convins ca ne vom intalni creatoarea, pe Mama, si ea va avea grija de noi acolo.
Primul insista: – Mama? Tu chiar crezi in Mama?! E de ras. Daca Mama exista, unde e ea acum?
Al doilea spune: – Ea este peste tot in jurul nostru! Suntem inconjurati de EA. In existenta Ei traim si noi. Fara Ea, lumea noastra din burtica nu ar exista, nu ar putea exista!
Primul spune: – Eu unul nu O vad, asa ca e logic ca Ea nu exista!
Al doilea i-a raspuns: – Cateodata, cand stai in liniste si te concentrezi si asculti cu atentie, poti sa-I simti prezenta si poti sa-I auzi vocea plina de dragoste, venind de sus…

Cat costa un miracol?

O fetita de sase anisori a intrat in camera ei si a scos din ascunzatoarea din dulap un borcan de sticla. Ea a varsat tot maruntisul strans pe podea si l-a numarat cu atentie. A numarat banii de trei ori, pana rezultatul a iesit exact la fel. Nicio sansa sa greseasca.

A pus din nou monedele in borcan, a rasucit cu forta capacul, a luat-o la fuga si s-a oprit fix in fata unei farmacii. Si-a sters mainile umede de fustita si a intrat usor in farmacie. A asteptat cu rabdare ca farmacistul sa ii ofere putina atentie, dar el era prea ocupat in acel moment. Fetita si-a rasucit usor picioarele pentru a face zgomot… Nimic. Si-a dres glasul… nimic. In cele din urma, a scos un banut din borcan si a lovit tejgheaua de sticla. Asta a functionat.

“Ce vrei?” – a intrebat farmacistul pe un ton iritat. “Vorbesc cu fratele meu, nu l-am mai vazut de ani intregi.” – a spus el fara sa astepte un raspuns la intrebarea pusa.

“Ei bine, vreau sa vorbesc cu dumneavoastra despre fratele meu.” – a raspuns si fetita pe un ton iritat….

“Este foarte foarte bolnav.. si vreau sa cumpar un miracol.”

“Scuza-ma.. ce vrei mai exact?”

“Numele lui este Andrei si ceva ii creste in capsor. Mami si tati spun ca doar un miracol il mai poate salva acum. Deci… cat costa un miracol?”

“Noi nu vindem minuni aici, fetita. Imi pare rau, dar nu te pot ajuta.” – a spus pe un ton mai blajin farmacistul.

“Uite, am banuti la mine. Pot sa platesc. In cazul in care nu sunt de ajuns, iti voi aduce si restul. Doar spune-mi cat de mult costa.”

Fratele farmacistului era un barbat foarte bine imbracat. S-a aplecat usor catre fetita si a intrebat-o:

“De ce fel de miracol are nevoie fratele tau?”

“Nu stiu…” – a raspuns micuta cu ochii plini de lacrimi. “Stiu doar ca este foarte bolnav si mami spune ca are nevoie de operatie. Dar tati nu isi permite sa o plateasca… asa ca vreau sa folosesc eu banutii mei.”

“Cati bani ai?” – a intrebat barbatul.

“10 lei si 11 bani.” – a raspuns fetita, uitandu-se in pamant. Ii era teama ca nu ajung si nu stia de unde sa ia mai multi.

“Ei bine, ce coincidenta.” – a zambit omul. “10 lei si 11 bani este pretul fix pentru un miracol pentru fratiorii mai mici.”

El a luat banii intr-o mana si cu mana cealalta a prins bratul firav al fetitei… “Du-ma unde locuiesti. Vreau si eu sa il vad pe fratele tau si sa iti cunosc parintii. Sa vedem daca am acest miracol de care ai nevoie.”

Acel barbat bine imbracat era un medic chirurg specializat in neurochirurgie. Operatia a fost facuta fara niciun ban si nu a durat mult pana cand Andrei s-a intors acasa.

Mama si tatal erau foarte fericiti. Intr-o zi, ei vorbeau despre lantul de evenimente prin care tocmai trecusera…

“Aceasta interventie chirurgicala… a fost un adevarat miracol. Ma intreb oare cat a costat?” – a intrebat mama in soapta.

Fetita era dupa usa. In acel moment a zambit… ea stia exact cat costa un miracol: 10 lei si 11 bani… si credinta unui copil.

Cat valoreaza viata mea?

Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat: “Cat valoreaza viata mea?” Dumnezeu i-a dat o piatra si i-a raspuns: “Afla valoarea acestei pietre, insa incearca sa nu o vinzi!”
Omul a luat piatra si a plecat. Pe drumul sau a intalnit un barbat ce vindea portocale, asa ca l-a intrebat pe acesta cat crede ca valoreaza piatra lui.
Vanzatorul a vazut piatra stralucitoare, a analizat-o si a spus: “Imi dai piatra si eu iti dau la schimb 12 portocale.”
Barbatul si-a cerut scuze si a spus ca Dumnezeu i-a cerut sa nu o vanda, asa ca a plecat mai departe.

Dupa putin timp a intalnit un vanzator de legume:
“Cat crezi ca valoreaza aceasta piatra?” – a intrebat barbatul.
Vanzatorul a luat piatra, s-a uitat la ea si a spus: “Iti dau un sac de cartofi la schimb.”
Omul si-a cerut din nou scuze si i-a spus ca nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum. Dupa un timp, a ajuns in fata unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a intrebat pe bijutier cat valoreaza piatra lui.
Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atentie si i-a spus: “Iti dau 50.000 de dolari pentu aceasta piatra.” Cand barbatul a dat din cap, bijutierul a spus: “Bine, bine… iti ofer 500.000, numai da-mi piatra.”
Omul a explicat ca el nu poate vinde piatra si a plecat din nou la drum. Peste putin timp el a dat de un magazin cu pietre pretioase; a mers la vanzator si l-a intrebat care este valoarea pietrei sale.
Vanzatorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea si a analizat-o cu mare atentie.

“De unde ai aceasta piatra nepretuita?” – a intrebat el. “Chiar daca as vinde intreaga lume si toata viata mea, nu as avea banii necesari pentru a cumpara aceasta minunatie.” – a adaugat.
Uimit si confuz, omul a revenit la Dumnezeu si i-a spus ce s-a intamplat.
“Acum, Doamne, spune-mi… cat valoreaza viata mea?”
Dumnezeu i-a spus: “Raspunsurile pe care le-ai primit de la vanzatorul de portocale, vanzatorul de legume, bijutier si vanzatorul de pietre pretioase explica valoarea vietii noastre. Ai putea fi o piatra pretioasa, chiar nepretuita, dar oamenii te vor aprecia in functie de nivelul lor de informatii, de increderea pe care o au in tine, de motivatia lor, de ambitia si riscul pe care si-l asuma in relatia cu tine. Dar nu te teme, cu siguranta vei gasi pe cineva care isi da va seama de adevarata ta valoare.”

Povestea curcubeului

Cu mult timp in urma, la inceputul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea ca era cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai importanta, cea mai folositoare, cea mai iubita.

Verdele spuse: “Uitati-va la iarba, frunze si copaci. In mod evident vedeti si voi ca sunt cea mai importanta culoare. Sunt culoarea vietii si a sperantei. Uitati-va in jur si o sa vedeti ca sunt peste tot”.

Albastrul l-a intrerupt si exclama: “Ganditi-va la cer si la mare. Apa sta la baza vietii si fara mine nu ar exista cerul albastru. Fara mine nu ar exista nimic!”

Galbenul rase: “Eu sunt luminos si cald, iar tu esti atat de serios. De fiecare data cand te uiti la o narcisa galbena sau la o floarea-soarelui zambesti. Soarele, luna si stelele sunt galbene, frumusetea mea este atat de evidenta incat oricine ma vede ramane uimit.”

Portocaliul incepu sa se laude: ” Eu sunt culoarea mancarurilor sanatoase ce dau putere. Morcovul, portocala si dovleacul au multe vitamine. Si atunci cand portocaliul umple cerul, la rasarit sau la apus, frumusetea mea este atat de evidenta incat toti cei ce ma vad se opresc sa ma priveasca cu admiratie si uimire.”

Ei bine, rosul incepu sa strige: “Eu sunt conducatorul intregii vieti. Sangele este rosu si sangele inseamna viata. Eu sunt culoarea pasiunii si a iubirii.”

Violetul se ridica in picioare si era foarte inalt. El vorbi dand foarte multa importanta spuselor sale: “Eu sunt culoarea imperiala si a regilor. Oamenii puternici intotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii si a intelepciunii.”

La sfarsit, cu o voce joasa si timida, Indigoul spuse: “Cu greu ma observati, insa desi sunt tacut, fara mine nu ati fi nimic. Aveti nevoie de mine pentru echilibru si contrast si pentru liniste interioara.”

Argumentarile au continuat, fiecare culoare in parte laudandu-se, ridicandu-se in slavi si certandu-se. Fiecare in parte considera ca este perfectiunea intruchipata. In timp ce se certau din ce in ce mai tare, un fulger puternic lumina cerul. Incepu sa tune si sa ploua cu galeata. Culorile tremurara de frica si se stransera in brate pentru a se linisti si proteja una pe alta.

Apoi ploaia incepu sa vorbeasca: “Voi, culorilor, sunteti atat de nesabuite. Va certati care este cea mai buna, fiecare incercand sa fie deasupra celorlate. Nu intelegeti ca fiecare in parte ati fost facute cu un scop special, fiecare este unica si diferita? Luati-va de maini si urmati-ma!”
Facand ce le spuse ploaia, culorile se apropiara si se luara de maini. “De acum incolo”, zise ploaia, “cand ploua, fiecare dintre voi se va intinde de-a lungul cerului intr-un superb semicerc colorat. Curcubeul va fi un semn al pacii si al sperantei.”

Astfel, oameni buni, de fiecare data cand ploaia curata pamantul, cautati un curcubeu pe intinsul cerului.
Cand apare, tineti minte ca fiecare dintre voi este special.
Lasati culorile curcubeului sa va reaminteasca sa va apreciati pe voi insiva si pe cei din jur!
„Nimeni nu pierde pe nimeni, pentru că nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda.”

Supararea

”Cândva, un călugar era mereu irascibil. Se supăra foarte repede, aproape din orice. Deşi se ruga neîncetat la Dumnezeu să îl scape de supărare, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia pe unul dintre fraţi. La un moment a îndrăznit să-I spună lui Dumnezeu:

“Doamne, nu Te-am rugat eu să mă scapi de supărare? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii aşa des?”. Dumnezeu i-a răspuns:

“Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării fără materie primă? Nu Mi-ai spus tu să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva, ca să ai ocazie să nu te superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-un bazin fără apă? Tot aşa este şi cu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe reacţiile tale”.

Călugărul s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: “Mă supăr doar când vreau eu”. Şi aşa a scăpat călugărul de supărare. ”

Adresa de E-mail

Marele gigant Microsoft posteaza un anunt prin care angajeaza un barbat de servici pentru toaleta barbatilor din companie.

La data programata se strang in fata sediului sute de pretendenti care ravneau pentru acel loc de munca. Printre ei se afla si un barbat de la tara.  Dupa cateva ore de asteptare in sfarsit ii vine randul pentru interviu. Intra in biroul angajatorului si este poftit sa ocupe un loc. Acesta se aseaza pe un scaun si angajatorul incepe cu intrebarile:

-A-ti mai lucrat in acest domeniu?

-Nu, nu am mai lucrat insa cred ca ma pot adapta foarte bine daca imi ve-ti oferi o sansa.

-Ok, lasa-ti o adresa de e-mail si o sa va anuntam noi in cazul in care o sa fiti selectat.

Omul foarte incurcat spune cu jumatate de gura ca nu are o adresa de e-mail.

-Cum??? Nu ai o adresa de e-mail? Domnule daca nu ai mail nu existi. Te rog sa iesi afara!

Foarte suparat omul se pregateste sa faca cale intoarsa spre casa. Pe drumul sau trece printr-o piata unde un comerciant vindea capsuni. Baga mana in buzunar si gaseste 3 lei. Se gandeste daca sa cumpere sau nu cateva capsuni si intr-un final decide sa cumpere doar de 2 lei. Cumpara 3 capsuni si tinandule in mana isi reia drumul spre casa. Nu apuca sa manance decat una cand o doamna foarte bine imbracata care trecea pe langa el ii spune:

-Domnule, te rog frumos, as vrea si eu o capsuna. Sunt gravida si poftesc.

Omul se uita la ea, se uita la cele doua capsuni si apoi decide sa-i de-a si ei una. Doamna o mananca si apoi baga mana in portofel, scoate niste bani si ii intinse omului ca semn de multumire pentru gestul sau.

Dupa ce aceasta pleaca, omul incepe sa numere banii. Erau fix 20 lei. Bucuros isi continua iarasi drumul spre casa si deja calcula ce sa-si cumpere pentru masa de pranz, cand deodata ii vine o idee.

Se intoarce inapoi in piata, cumpara capsuni de 20 de lei si apoi le vinde. Din banii obtinuti cumpara iarasi capsuni, le vinde si pe acestea. Profitul era de 2 ori mai mare decat investitia. Cumpara, vinde, iarasi cumpara, iarasi vinde pana ajunge un cunoscut om de afaceri la nivel mondial. Avea deja sediu pentru firma, parc auto, sute de angajati si un cont in banca care avea mai mult de noua zerouri. Omul chiar avea un succes de invidiat.

Intrebarea mea pentru voi dragi cititori este urmatoarea: Ce ar fi fost omul aceasta in ziua de astazi daca avea o adresa de e-mail?

Un rege si patru sotii

Era odată un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra soţie, pe care o îmbrăca cu straie din cele mai scumpe şi o trata cu cele mai fine delicatese. Îi dădea tot ce
era mai bun.
De asemenea, o iubea şi pe cea de-a treia soţie şi ea era cea cu care se mândrea cel mai mult în faţa regatelor vecine. Totuşi, regele trăia cu teama că această sotie îl va lăsa într-o zi pentru un altul.
Regele o iubea şi pe cea de-a două soţie. Ea era confidenta lui şi era întotdeauna drăguţă, înţelegătoare şi răbdătoare cu el. De câte ori regele avea o problemă, putea avea încredere în ea că îl va ajuta să treacă peste momentele grele.
Prima soţie a regelui era foarte loială şi îşi adusese o mare contribuţie în menţinerea regatului. Totuşi, regele nu o iubea pe prima soţie. Deşi ea il iubea cu adevărat, el de abia o observa!
Într-o zi, regele simţi că sfărşitul îi este aproape. Se gândi la viaţa lui plina şi îşi spuse: “Acum am 4 soţii cu mine, dar când voi muri, voi fi singur.”
O întrebă pe cea de-a patra nevastă: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am dăruit cele mai frumose haine şi ti-am arătat cea mai mare grija. Acum, eu am să mor, vrei să vii cu mine şi să-mi ţii companie?” “Nici vorbă!” replica cea de-a patra soţie, şi plecă fără un alt cuvânt.
Răspunsul ei străpunse inima regelui ca un cuţit.
Regele o întrebă şi pe cea de-a treia soţie: “Te-am iubit toată viaţa mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine şi să-mi ţii companie?”
“Nu!” veni răspunsul celei de-a treia soţii. “Viaţa e prea bună! Când vei muri, mă voi recăsători!” Inima regelui se strânse de durere.
Apoi o întrebă şi pe cea de-a două soţie: “Întotdeauna am găsit la tine înţelegere şi ajutor şi mereu ai fost acolo pentru mine. Când voi muri, vrei să vii cu mine şi să-mi ţii companie?”
“Îmi pare rău, nu te pot ajuta de data aceasta!” replică cea de-a doua soţie. “Te pot doar înmormânta şi veni la mormântul tău.” Regele fu devastat şi de acest răspuns.
Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita împrejur şi văzu că cea care rostise aceste cuvinte era prima soţie. Era atât de slabă, pentru că suferise mult din cauza foamei şi a neglijării sale.
Adânc îndurerat, regele spuse: “Trebuia să fi avut mult mai multă grija de tine când am avut ocazia!”
În realitate, noi toţi avem 4 soţii în viaţa noastră:
Cea de-a patra soţie este TRUPUL nostru. Indiferent cât timp şi efort investim în a-l face să arate bine, el ne va lăsa când murim.
Cea de-a treia soţie este AVEREA noastră. Când murim, merge la alţii.
Cea de-a doua soţie este FAMILIA ŞI PRIETENII. Indiferent cât de apropiaţi ne-au fost în timpul vieţii, ei nu pot decât să vină la mormântul nostru
după ce nu mai suntem.
Prima soţie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat în goana după averi, bunăstare şi putere. Totuşi, SUFLETUL este singurul care ne va urma
oriunde vom merge.

E adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu

Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trecea.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă. În aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie.
Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el…
Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde:
“E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi.
Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată …nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal.
Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”
Morala: Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce este mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au. Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni, ci să ştii să dansezi în ploaie !!

Trebuie sa fii foarte sus

O cioara statea pe o craca si nu facea nimic toata ziulica. Un iepuras, vazind-o, o intreaba:
– As putea sa stau si eu si sa nu fac nimic toata ziua?
– Bineinteles, de ce nu? ii raspunse cioara. Astfel ca iepurasul statea pe pamant sub cioara si nu facea nimic.Deodata, apare o vulpe si-l mananca pe iepuras.
MORALA: Ca sa poti sa stai si sa nu faci nimic toata ziua, trebuie sa fii foarte sus.

Mă supăr doar când vreau eu

”Cândva, un călugar era mereu irascibil. Se supăra foarte repede, aproape din orice. Deşi se ruga neîncetat la Dumnezeu să îl scape de supărare, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia pe unul dintre fraţi. La un moment a îndrăznit să-I spună lui Dumnezeu:

“Doamne, nu Te-am rugat eu să mă scapi de supărare? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii aşa des?”. Dumnezeu i-a răspuns:

“Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării fără materie primă? Nu Mi-ai spus tu să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva, ca să ai ocazie să nu te superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-un bazin fără apă? Tot aşa este şi cu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe reacţiile tale”.

Călugărul s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: “Mă supăr doar când vreau eu”. Şi aşa a scăpat călugărul de supărare. ”

Page 1 of 2
1 2