Intrebare !!!

Stau si ma intreb oare ce as fi
Daca ai pleca de tot din viata mea
Oare eu as plange in fiecare zi
S-au as asculta ce spune inima?

Inima imi spune sa lupt pan’ la sfarsit
Sa nu renunt la tine si la iubirea ta
Lacrima imi spune sa plang la infinit
Si poate ca intr-o zi de tot te voi uita

Sufletul imi spune ca are o pereche
Si nu ar mai trai fiind pe jumatate
Imi amintesc acum de o zicala veche
Asculta-ti inima si dai mereu dreptate

Iubeste ce-ai ales si lupta de iti pasa
Caci toate in viata vin doar daca iti doresti
Lacrima si dorul te rog acum le lasa
Si fa-ti o viata dulce asa ca in povesti.

Despre Lusa printesa mea, a noastra

In urma cu cateva luni, mai exact pe data de 15 Martie 2015 spune-am ca am avut o catelusa pe nume Lusa care din nefericire a murit. Nu am scris mare lucru la vremea aceia deoarece eram bulversat, nu puteam sa cred ca printsa mea a plecat, nu acceptam asa ceva desi si medicul care a avut grija de ea ma avertizat ca este cardiaca si sa nu ma astept in viitor la ceva bun. Am insistat in fata medicului sa faca ceva, sa-mi ofere orice reteta care i-ar mai prelungi viata. Mi-a dat pastile umane pentru inima cum ar fi Aspenter, apoi mi-a recomandat sa nu o hranesc decat cu plamani de porc pentru ca acestia nu contin nimic care i-ar afecta inima. Cateva luni de zile doar asta a mancat insa vedeam cu ochii cum imbatraneste, cum se stinge….
Dintii din fata ii cazuse si mesteca doar cu maselele. Nu mai auzea si nu mai vedea decat de aproape. Uneori cand veneam de la servici ea dormea in fotoliu. Tranteam usa intentionat ca sa auda ca am venit acasa insa de cele mai multe ori dormea in continuare. Cand ma apropiam de ea si o mangaiam, deschidea ochii si ii trebuia cateva secunde ca sa isi de-a seama cine sunt. Se bucura, fugea prin casa, sarea in sus de fericire ca m-am intors. Pentru mine era un fel de terapie, ma facea sa ma simt bine, imi alunga toata partea negativa ce o acumulasem in acea zi, ma bucuram impreuna cu ea ca suntem impreuna.
Intr-o dupa-amiaza m-am intors de afara. Lusa statea pe fotoliu si respira foarte greu. Gemea intr-un mod infiorator. M-am dus langa ea, am mangaiat-o si am vorbit cu ea. In felul ei vroia sa se lipeasca de mine insa nu mai putea, nu mai avea puterea sa se miste. Am luat-o in brate, am pus-o pe perna mea si m-am intins langa ea. Incetul cu inceptul a inceput sa-si revina cat de cat. Am adormit langa ea dar nu pentru mult timp. M-am dat jos din pat si cautam o solutie salvatoare dar vorbele medicului ei imi ocupa mintea: „Nu te astepta la ceva bun, este cardiaca si in curand se va intampla inevitabilul. Eu nu sunt Dumnezeu sa-i dau zile. Nici operatia nu o poate salva deoarece corpul ei nu mai este puternic sa reziste la o interventie chirurgicala„.
Cu lacrimi in ochi i-am lasat sufletul in voia Lui Dumnezeu.
Pe la ora 23:00 sa retras intr-un colt, un loc unde nu statea niciodata. Mai tarziu aveam sa-mi dau seama ca nu vroia sa moara in vazul meu.
Am luat-o de acolo si am adus-o cu mine in pat. Respira mai bine dar statea intr-o pozitie fixa.
Cu gandul ca Dumnezeu va face o minune am adormit alaturi de ea.
M-am trezit la 4 dimineata si primul meu gand a fost sa vad ce face Lusa. Era cazuta din pat, statea cu piciorele in sus….murise.
Cu lacrimi in ochi am luat-o in brate, i-am apasat pe piept crezand ca o readuc la viata, am zdruncinato, am tipat la ea dar degeaba, Lusa ma parasise.
Nu pot sa scriu in cuvinte durerea pe care am trait-o atunci si pe care o mai traiesc si acum desi si intre timp am luat un alt catel crezand ca voi trece mai usor peste moartea ei.
Am pus-o in paturica ei, am infasurat-o si am dus-o afara unde am ingropato.
Trec zilnic si privesc acea groapa si tot zilnic imi doresc sa nu fi murit.
Din pacate nu pot sa-i aranjez groapa plina de buruieni deoarece cineva ar sapa acel loc sa vada ce se ascunde sub pamant pe care eu l-as ingriji.
Va scriu cu lacrimi in ochi ca doar eu stiu ce a insemnat acel catel pentru mine, pentru noi.
Cine a trecut prin ce am trecut noi intelege foarte bine ceea ce spun insa cine nu a avut niciodata un catelus probabil ca ma crede bun de Balaceanca.
Printre idiotii care nu ma pot intelege se afla si un asa numit Altul, un obsedat religios, o victima a propriei sale gandiri. Critica orice durere de a noastra si chiar considera ca este un mare pacat sa iti para rau ca a murit un animal.
Domnule Altul, esti mai animal decat orice animal de pe planeta asta. In loc de suflet ai venin si in loc de creier ai tarate.
Religia ta te-a adus intr-o pozitie in care nici sotia ,nici copiii nu mai doresc sa te vada s-au sa mai auda de tine.
Sper sa ajungi cat mai repede in iad, acolo iti este locul.

Dumnezeu sa aiba grija de sufletul printesei noastre Lusa!

Este în puterea ta,indiferent de cât de greu va fi, vei reuşi.

-Oricine are un inceput, de fapt chiar si tu ai un inceput. Incepe cu inceputul!
Lumea te va pune de la bun inceput intr-un tipar si iti va spune cum sa traiesti. Iesi din cutie!
-Ti-e teama ca nu stii ce se afla dincolo de padure insa te anima curiozitatea? Indrazneste!
-Chiar dacă poţi simţi nesiguranţă, aminteşte-ţi că te animă curiozitatea.Toate călătoriile de 1000 de km încep cu primul pas. Da-i drumul !
-Nu-ţi vine să crezi ce găseşti deja în drumul tău? Nici n-ai început bine. Ai răbdare să vezi ce urmează.Curaj, continua !
-Unele vor fi plăcute. Altele vor fi şanse de a învăţa ceva nou.Viaţa îţi va oferi o mulţime de surprize. Exploreaza necunoscutul !
-Drumul este lung şi plin de mister. Realitatea este mai ciudată decât filmul.Viaţa nu este o potecă pavată cu petale de trandafiri. Ai grija la tepi !
-De multe ori cauţi unde nu trebuie. Ai nevoie de ceva diferit.Ridică ochii, schimbă perspectiva şi priveşte stelele şi soarele. Viseaza !
-Ce vrei cu adevărat să faci în viaţă?Cum vei obţine visele tale?Ai nevoie de o strategie. Planifica-ti succesul !
-Ce mai aştepţi? Obiectivele tale sunt acolo.Mai ai nevoie de un imbold din spate? Tinteste sus, lanseaza-te !
-Ştii că poţi să ajungi oriunde ţi-ai propus.Foloseşte entuziasmul pe post de combustibil. Alearga, acum este momentul !
-Te vei întâlni cu mulţi care vor să te intimideze.Cei care vor să-ţi fure visele sunt la tot pasul. Apara-ti pozitia !
-Care sunt lucrurile de care ai nevoie pentru a ajunge la ţintă?Ascute-ţi bine abilităţile. Urca spre visele tale !
-Alege foarte atent oamenii pe care-i urmezi zi de zi şi în care îţi pui încrederea.Taci din gură. Liderii veritabili ştiu unde merg. Urmeaza-ti mentorii !
-Ai rămas fără companie? Nu mai este nimeni în spate?În drumul tău, vei pierde nişte “prieteni”.Mentorii tăi şi prietenii adevăraţi vor merge împreună cu tine. Lasa trecutul in trecut !
-Pericole? Duşmani? Simţi că nu ai putere şi experienţă să lupţi în continuare? Oare cine are un punct slab? Evalueaza cu atentie !
-Orice problemă conţine şi soluţia rezolvării ei.Păstrează ceea ce contează cu adevărat. Transforma-ti dusmanii in prieteni !
-Atenţie! Unde ai ajuns? Ce ai nevoie să faci în continuare?Totul în viaţă este o problemă de focalizare.Evaluează cu grijă călătoria ta. Concentereaza-te !
-Sunt momente când ai nevoie să schimbi ceva.Caută. Ascultă ce spun cei care au reuşit. Vei găsi în cele din urmă soluţiile. Invata permanent !
-Fugi. Vei ajunge acolo, chiar dacă pare imposibil.Vei atrage în viaţa ta lucrurile pe care te focalizezi în mod constant. Da tot ce poti !
-Când nu-ţi place lumea din jurul tău, uită-te în oglindă,schimbă-te tu,apoi lumea. Oferă un exemplu celor din jur!
-Trage aer în piept şi bucură-te de soare.Uneori ai nevoie să te relaxezi. Joaca-te !
-Ai obosit după drum?Ia timp pentru a te odihni. Dormi !
-Când simţi că te-a răpus viaţa, continuă. Trezeşte-te!Chiar nu mai poţi? Toate obstacolele ţi-au furat energia? Poti !
-Viaţa este simplă.Revino la lucrurile de bază.Deschide ochii, e mai aproape decât crezi. Sunt convins ca poti !
-Pentru tine, nu mai există obstacole de netrecut.Tu eşti liderul. Arată-le tuturor ce putere fenomenală ai. Aici este recmpensa ta !
-Prietenii adevăraţi nu renunţă unul la celalalt. Aşteaptă-i să vină cu tine.Oferă din puterea şi energia ta celorlalţi, atunci când ei îţi cer. Ofera sprijin !
-În călătoria ta, menţine mintea clară pentru a şti mereu ce vrei, de fapt.Adu-ţi aminte ce e cu adevărat important pentru tine în viaţă. Iubeste !
-Dă-ţi voie să fii aşa cum vrei.Acordă-ţi timp să miroşi florile. Savureaza !
-Succesul tău nu înseamnă nimic dacă eşti singur.Joacă în echipă. Aşa veţi fi puternici. Impreuna !
-Învaţă, apoi aplică lecţiile!În viaţă totul se rezumă la cât de bine te ţii pe picioare şi cât de repede te ridici de jos. Pastreaza-ti echilibrul !
-Cum se vede lumea de sus? Reuşita este cea mai dulce primăvară. Celebreaza succesul !
-Când ai ajuns la succes, un singur lucru îţi mai rămâne de făcut.Învaţă-i pe cei din jurul tău să ajungă unde ai ajuns tu. Lasa succes in urma ta !
Este în puterea ta,indiferent de cât de greu va fi, vei reuşi.

Viata e ca o cafea buna

Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.
Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu vas mare plin cu cafea si o multime de cesti. Unele erau din portelan fin, altele din sticla, plastic, unele aratand normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu insertii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca.

Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis : Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina lasand cestile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.

Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.

Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata. Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.

Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua.

Savurati cafeaua, nu cestile! cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiricit oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa.

Cine suntem noi?

Ea, este sufletul meu pereche, este persoana care ma condamnat la viata.
Ne-am cunoscut prin anul 2009 , perioada in care imi mergea destul de greu. Imi pierdusem increderea in oameni, in prieteni si in general in femei.
Cand treci printr-o deceptie este greu sa mai prinzi incredere in cineva insa ea, femeia visurilor mele, mi-a demonstrat ca nu toata lumea este la fel.
Ma acceptat in viata ei neconditionat, ma ridicat de jos si mi-a daruit tot ce avea mai bun, dragostea ei.
Desi si sunt o persona destul de incapatanata si destul de greu de „dresat”, pana la urma am inteles ce trebuie facut.
De atunci si pana acum au fost atat suisuri cat si coborasuri. Sunt persoane care inca incearca sa ne faca rau, inca inventeaza minciuni doar pentru ca viata lor este una ratata si nu accepta ca altcineva sa fie fericit.
Impreuna cu iubita mea am depasit tot ce ne-a stat in cale, am transformat tristetea in fericire si impreuna am format un NOI. Am devenit imuni la tot ce inseamna rau.
As vrea prin acest articol sa-i spun ca o iubesc mai mult decat orice pe lumea, ii multumesc pentru tot ce a facut, pentru ca ma condamnat la viata si pentru ca mi-a oferit ceea ce nu credeam ca exista, iubirea!

A mea

Cum treci acum si apa e-n ruine,
și-ti este bine si îmi este bine,
as vrea sa-ti spun, iubito, ca în tine
e vie vrerea ambelor destine.

Te voi iubi cu mila si mirare
cu întrebare si cu disperare,
cu gelozie si cu larma mare,
c-un fel de fardelege care doare.

Si jur pe tine si pe apa toata
care ne tine barca înclinata
ca vei ramane – dincolo de numar
si dincolo de forme, masti si vorbe –
a mea, de-a pururi, ca un brat în umar

Adrian Păunescu

Putem sa renuntam la cineva drag noua?

Viata este o tarfa si daca nu o „arzi” tu pe ea, te „arde” ea pe tine.
M-am intrebat de foarte multe ori de ce naiba ne nastem daca trebuie sa murim? De ce Cupidon arunca cu sagetile asa la intamplare fara sa-i pese de consecinte, fara sa-l intereseze daca persoana de care ne indragostim este potrivita ori ba?
Oare cati oameni sau indragostit, au crezut ca in sfarsit sufletul lor pereche a aparut in viata sa si nimic nu poate sa-l mai desparte de aceasta? Cred ca fiecare om de pe planeta asta a gandit asa cand sa indragostit de cineva. Nimeni nu are de unde sa stie ca acea dragoste este de fapt inceputul suferintei si mama iluziilor.
Acele cupluri se indragostesc, isi fac planuri de viitor si apoi intervine ceva ce ii desparte s-au ce-l putin ii tine departe unul de altul macar o perioada. Doar cine a patit asa ceva stie cat de greu este, cate nopti sau transformat in zi lumina, cate lacrimi s-au varsat si cate ganduri negre sau inradacinat in minte.
De ce nu putem sa renuntam la celalalt? Pentru ca il iubim, logic, insa de ce il mai iubim daca aceasta a plecat de langa noi? Pentru ca nu iubim in functie de faptele celuilalt ci iubim pentru ca un ticalos precum Cupidon sa jucat cu sagetile sale magice, ne-a dat o zi de fericire si un an de cosmaruri.
Ok, lasand la o parte gluma mea usoara si nesarata, stau si ma intreb  de ce ne este atat de greu sa renuntam la persoana pe care o iubim? De ce inima judeca in locul mintii?
Cred ca raspunul este urmatorul:
Cineva care ne-a creat (nu ma refer deloc la partea religioasa), ne-a construit in asa fel incat mai mult sa suferim decat sa ne fie bine, sa trecem printr-o zi buna si alte zece rele.
Sa fim nevoiti uneori sa ingenunchem pentru o clipa de fericire, sa ne autoumilim in numele dragostei sau al linistii interioare.
Daca ne uitam un pic in spatele istoriei, vom constata ca ura a facut parte din omenire inca de la Adam si Eva (o ticaloasa care cica ar fi muscat dintr-un mar interzis de Dumnezeu si asta ar fi motivul pentru care si in ziua de astazi exista „raul”.). Au fost o multime de razboaie unde de cele mai multe ori mureau oameni nevinovati. Unele razboaie aveau loc pentru ocuparea unor teritorii insa altele sau produs pur si simplu pentru ca un conducator ravnea la sotia altuia si astfel linistea dintre sot si sotie a fost pusa pe butuci de un pretendent fara scrupule care a fost in stare sa omoare copii si batrani pentru ca acea femeie sa vina la el de teama daca de buna voie refuza.
Ma gandesc ce simtea sotul acelei femei cand se gandea ca poate in acea clipa un rival de al sau transpira in pat cu nevasta-sa? Nici nu vreau sa ma gandesc ins ama intreb: poate sa renunte la ea? Nu, nu poate ptr ca idiotul inca o iubeste, inca sufera si inca o vrea inapoi.
Exemple-le pot fi spuse pana maine dimineata s-au maine seara insa ma opresc aici intrebandu-ma: Putem sa renuntam la cineva drag noua?

Page 2 of 4
1 2 3 4