La multi ani baiatul meu

Astazi baiatul meu implineste frumoasa varsta de 17 ani.
Sa ai o zi presarata cu zambete si infrumusetata de oameni  care tin la tine! Fie ca toate gandurile bune sa devina realitate, visele sa se materializeze, prietenii adevarati sa ramana mereu aproape, iar dragostea sa fie cea pentru care merita sa traiesti o viata. La Multi Ani!!! heart


La multi ani de Constantin si Elena!

Îţi urez „La mulţi ani”, pentru că porţi acest nume, si fie ca Sfântul Constantin pe care îl reprezinţi, sa-si coboare ochii asupra ta si sa iti daruiasca fericirea dorita si liniştea interioara.
La Multi Ani draga mea!

Visul – Antidotul Resemnării, Să Visam Trăind Sau Să Trăim Visând


Fiecare din noi are vise…fiecare din noi continuă să viseze fără limite zi de zi…
… îmi place sa visez la nebunie, îmi place să mă gândesc la ceea ce se presupune că mă așteaptă în viitor, îmi place să vorbesc despre ceea ce ar trebui să se întâmple…
„Să visezi?”…”Da”…Uneori pentru unii nu există o altă soluție în afară de a visa, nu există o soluție pentru a scăpa de realitatea traumatizantă și relativ chinuitoare, fiind izbiți de zidul ignoranței și al agresivității.
E un antidot s-ar putea zice pe cât se poate de perfect, care te alimentează spiritual pentru a nu-ți pierde speranța, iar tu rostindu-ți mereu cuvintele „Poate mâine va fi mai bine”.
Visul- un moment de liniște sufletească, o magnifică clipă de calm printre nenumăratele zile pline de zbucium și răzvrătire, e momentul în care poți să plângi sau să te bucuri pentru tine, este o minută de fericire, o minută care te ajută sa-ți înfrunți obstacolele și propria viață cu ochii deschiși.
Prin uciderea visului îți distrugi propria existență, din această cauză oamenii nu refuză să viseze. În acest mod ei se pot ascunde de propria spaimă și singurătate, ei se vindecă pentru câteva clipe de adevărata lor patologie „Frica de viață”. Anume cei ce suferă de o astfel de boală se resemnează cu ideea de a se hrăni și de a trăi într-o lume imaginară în care ei dictează mersul evenimentelor, anume în aceasta lume ei simt cum mintea lor, inima, sufletul și spiritul își găsesc liniștea. În viață însă, vine și acel moment în care trebuie să ne decidem „să trăim visând sau să visăm trăind”. La prima vedere chiar pare a fi ceva absurd, dar un lucru e cert, nu putem să ne amăgim și să ne alimentăm o eternitate cu vise, pentru că atunci cum rămâne cu realitatea?
Fiecare dintre noi trebuie să viseze!… dar să o facă cu prudență, să fie prevăzător astfel cum aceasta să nu-i provoace un neajuns intuindu-i prin timp ideea de a renunța la realitate și de a se refugia într-o lume a fabulosului.
O fi visul un antidot al resemnării sau o lume în care fiecare dintre noi este stăpân, dar să nu uităm totuși că cele mai frumoase vise sunt visele pe care le trăiești cu adevărat!

*Gânduri…*


Când iubim totul e perfect, e sublim, e fascinant…e atrăgător și ne ține legați prin sentimente, uneori de neânţeles. Puterea iubirii este mare și duală, aș zice. Pe de-o parte te face fericit, îţi dă energie, te face să visezi, te ajută să vezi frumosul în toate, îţi dă elanul necesar să urci acest munte numit IUBIRE și te face orb la toate asperitățile întâlnite în cale.
Ca orice munte , însă , iubirea are și coborâș, când
cețurile încep să se împrăștie, când elanul scade, peisajul se lasă văzut mai bine, sentimentele se limpezesc, începi să vezi ce n-ai văzut la urcuș, inima nu mai bate atât de puternic, ai timp să vezi toate amănuntele care ți-au scăpat atunci când te grăbeai să ajungi pe culme. Când omul se află în momentele hotărâtoare ale vieții, nu-l mai conduce rațiunea ;ea arată doar alternativele. Direcția finală o dă inima. Doar inima dă ghieș la urcuș și tot ea plânge la coborâș…și asta e valabil pentru ambii parteneri. Totul e să nu ne pierdem speranța și cât putem
să vedem frumosul în cei de lângă noi, deoarece în fiecare găsim ceva mister, ceva interesant, ceva de apreciat, ceva ce merită iubit. Sigur că omul e o ființă greu de mulțumit, o ființă ce caută mereu perfecțiunea. Nu o va găsi
niciodată, dar asta nu-l împiedecă s-o caute.
Și mereu, un dram foarte mic de speranță este suficient
pentru reapariția IUBIRII. Totul e să nu-ți pierzi SPERANȚA…

*El…Pentru Totdeauna*


El…un nume frumos…simplu, însă îi place să fie alintat…are ochi căprui cu care știe să se uite gingaș…încât te topești atunci când te privește. E matur, însă pare un copil atunci când purtăm dialoguri și dezvoltă un cuvânt pe toate înțelesurile posibile ce nu multora le trece prin cap în acel moment.
OO, Zâmbetul…are un Zâmbet de neuitat, și când ne întâlnim umple camera de lumină cu el. E un dulce…un suflet cald și minunat…însa are îndoieli, desface firul în multe fără să fie nevoie și asta îi face rău. Dacă mă uit atent la el…Văd regrete…nemulțumiri și gânduri nerostite…văd teamă, zbucium și neîncredere pe sine. Se supără repede…și nu trebuie să-l superi…pentru că atunci când îl superi…suferă enorm…îi moare clipa…

*Declarați*

Declarații de dragoste au fost multe; cuvinte care ar sensibiliza și cea mai împietrită inima. Însă cea mai frumoasă declarație a făcut-o fără să vrea, fără cuvinte, atunci când l-am văzut uitându-se la mine.
Pentru mine lumina din ochii lui a fost mai frumoasă decât orice lucru pe care îl văzusem până atunci, iar dragostea care se revărsa asupra mea era copleșitoare.

 

*La Pieptul Tău*

Aș vrea sa fiu o simplă reflectare a ta în oglindă ca atunci când privești adânc în ea, să mă cufund și eu în ochii tăi, ca atunci când zâmbești să zâmbesc și eu împreună cu tine și când plângi să plâng și eu alături de tine, să stai în fața mea, să râzi, să te bucuri, să crezi, să speri, să iubești…
Dar aș vrea ca atunci când tu te încrunți eu să zâmbesc, când tu mă acuzi, eu să te laud și când simți că …oglinda trebuie spartă, eu să accept acest lucru cu aceeași naturalețe cu care m-ai săruta.

Captivă În Spatele Oglinzii*


În liniștea din noapte, cu somnul… agitat, broboane mari pe frunte, respir, dar sacadat un vis mă chinuiește din lumea mea mă ia, mă trece prin oglindă, mă duce unde vrea. La mii de ani distanță în lumi necunoscute oglinda vorbitoare îmi dă ispite multe, ea îmi arată raiul bărbaților frumoși și îmi închide drumul de-ntoarcere acasă.Mă simt captivă în spatele oglinzii,că pierd în lumea mea, miracolul iubirii, iubirea ce o port pentru un prinț al meu, mă face să-mi doresc, să mă întorc la el.Dar drumul mi-e blocat,oglinda-mi râde-n față că sunt aici închisă, sunt prizonieră pe viață, doar glasul cel duios al dragostei de-aud, va sparge-n mii de cioburi un vis ce-mi este crud.Îți mulțumesc iubite,că m-ai trezit din somn, un vis ce încet încet, se transforma în demon, doar vocea ta suava, îmi spune te iubesc, doar lângă tine viața, aș vrea să mă trezesc.

Page 2 of 6
1 2 3 4 6