In ce lume traim?

Unde sunt timpurile cand omul era om si porcul era porc? Tot mai multi oameni sau transformat in porci, in nesimtiti, materialisti, falsi si perversi.
Nu poti sa m-ai ai incredere nici in ce-l de aproape pentru ca in spatele unui zambet se ascunde o minte vicleana care abia asteapta sa-i intorci spatele pentru a te putea injunghia.
Nu mai exista romantism sau macar un pic de dragoste ci doar interes.Sunt oameni care se indragostesc de situatia ta materiala insa jura cu mana pe icoana ca i-ti iubeste sufletul. Casatoriile nu dureaza decat maxim 6 luni si apoi urmeaza divortul pe motiv, cica, „abia cand am stat impreuna zi si noapte mi-am dat seama ca suntem incompatibili„, si uite asa casnicia se transforma in iad.
Se poate intampla sa te indragostesti, i-ti pui sufletul si viata in mainile acelei persoane si nu va mai dura mult pana te va vinde tot asa cum Iuda la vandut pe Isus, si culmea, vanzatorul sufletului tau este chiar persoana care a jurat ca te iubeste. Doar ce-i patiti stiu cata durere urmeaza, cate nopti albe si cate ganduri negre.
Ma intreb: In ce lumea traim?

Lumea virtuala

Se spune ca atunci cand murim plecam in alta lumea, o lumea pe care nimeni nu o poate confirma insa nici nu exista cineva care sa o conteste. De fapt se mai spune ca lume este tridimensionala, adica traim in acelas timp in 3 lumi paralele. Sincer, nu cred in asa ceva chiar daca marii savanti au confirmat ca asa ar fi, insa totusi sunt convins ca exista o alta lumea, ce-a virtuala unde avem mii de prieteni pe o pagina  dar nu cunoastem nici unul dintre ei. Ne transmitem vise frumoase, odihna placuta, o seara linistita etc insa in realitate ni se rupe in doua de ce se va intampla cu acea persoana in acea seara sau a doua zi. Totusi vrem sa lasam impresia ca ne pasa…

Exista chiar sentimente pentru anumite persoane, ne simtim atrasi de un avatar insa nu avem certitudinea ca in spatele acelei poze atat de atractive chiar este persoana pe care ne-o imaginam, totusi vrem sa stim ca suntem iubiti atat in lumea reala cat si in ce-a vrirtuala desi si toti stim ca ne asumam un anumit grad de risc.

Am o experienta destul de bogata in aceasta lumea de care vorbesc. Pot seduce orice femeie la orice ora (acum ma laud laugh ), pot fi inginer, maistru, interlop sau chiar senator. De fapt pot fi oricine vreau eu ca doar nu este vorba de o lumea reala ci de una imaginara care este construita 99% din minciuni.

Sunt milioane de cazuri in care anumite persoane se credeau importante doar pentru ca in lumea virtuala intodeauna exista cineva care sa-i spuna prin poze, comentarii sau orice altceva , ca-i pasa. Ce-i care cred in asa ceva , mai devreme s-au mai tarziu vor deveni victime.

Esenta acestui articol este alta, si anume ce ne facem cand o persoana pe care o iubim mai mult decat pe noi insine, este mai atrasa de cineva din virtual decat de tine, ce-l din realitate?

 

O tipa Naiva

Sau cunoscut pe internet,apoi dupa putin timp sau cunoscut si in realitate. A fost dragoste la prima vedere. Se iubeau mult. Mai mult decat va puteti imagina. Acum,nu stiu daca mai pot spune ca se iubesc la fel de mult. De fapt el sigur o mai iubeste insa ea,este tot mai dezamagita de reactia iubitului ei,si indirect ia spus ca nu o mai intereseaza persoana lui. Sufera si nu poate intelege ca totul sa dus de rapa. Din prea multa dragoste,a ranito. El a sperat sa isi gasesasca linistea sufleteasca alatri de ea insa acum este tot mai convins ca visul sau,nu va deveni niciodata realitate. Nu stiu…nu am cuvinte sa scriu dezamagirea si pustietatea din sufletul lui. O iubeste extraordinar de mult insa realizeaza ca doar cu atat se va alege.
Ea,o tipa superba dar foarte naiva. Crede in tot si pana nu este palmuita,nu se lasa. Inca mai crede ca oamenii sunt decenti.Inca mai crede in cuvintele „Mie nu mi se poate intampla asa ceva.”. Pot spune ca el a facut un pic de scoala de „reeducare” cu ea. Ia aratat de multe ori ca lumea este perversa. Nu stiu cat a inteles dar stiu ca scopul lui de a o aduce la realitate,a fost inteles gresit. Acum amandoi sufera.
As vrea sa spun ca este cea mai frumoasa femeie din lume. Are un corp superb si o minte stralucita insa din pacate,nu stie sa o foloseasca in scopuri
personale. Crede in tot si toate… El,o fire geloasa care traieste sub sloganul „Ce este al meu,nu impart cu nimeni”. O iubeste mult,foarte mult insa stie ca dragostea lui a ranito. Regreta dar ce poate sa mai faca? Timpul o sa fie judecatorul lor. Imi doresc sa nu plece din viata lui.Imi doresc sai vada si calitatile. As vrea sa fie totul ok intre ei. Inca se mai iubesc.

Sunt genul de om care sufera. Odata indragostit de cineva,imi trebuiesc ani multi ca sa imi revin. As vrea sa nu sufar dar inca nu am gasit antidotul. O iubesc tare mult si viata fara ea,nu poate merge mai departe. Stiu ca o sa ma criticati insa critica voastra nu o va lua din inima mea. O iubesc,intelegeti?
O iubesc pur si simplu si prefer sa mor decat sa fiu fara ea. Mia dat curaj,ma ajutat,ma facut sa ma simt barbat. Nu veti intelege niciodata cat de mult inseamna aceasta femeie pentru mine.

Egoismul

Nu odata se intampla ca atunci cand ne indragostim sa fim atat de sigur ca iubirea va functiona incat uitam lucrurile cele mai elementare. Uitam ca partenerul nu este proprietatea noastra, uitam ca nu exista un ceritificat de garantie care sa ne asigure o relatie de lunga durata, uitam sa fim constienti ca intr-un fel s-au altul celalalt si-a pus viata si viitorul in mainile noastre, uitam de noi!

Unde este greseala? De ce se intampla asa? De ce nu avem destula putere sa oferim celuilalt ceea ce isi doreste fara sa fie nevoie sa ne spuna acest lucru?

Cred ca egoismul din noi este pricipalul vinovat. Intodeauna acuzam pe celalalt dar niciodata pe noi. Intodeauna spunem ca nu suntem intelesi dar nu ne-am intrebat niciodata daca noi am inteles pe celalalt.

Cineva-candva spune-a ca pentru a fi sigur pe o relatie ca o poti controla trebuie sa ai ceva experinta din trecut, adica sa mai fi avut si alte relatii. Ok, poate ca asa este, nu stiu , insa de ce este nevoie de un trecut pentru a putea fi tu? Oare iubirea prezenta se acumuleaza cu ce-a din trecut? O relatie pierduta nu ramane o parte din istoria vietii noastre? De ce nu poate exista o singura iubire?

De ce doi oameni care se iubesc au nevoie de termeni si conditii chiar daca nu au vorbit niciodata despre asta insa ambii stiu ca celalalt trebuie oarecum sa faca fata cerintelor partenerului?

Eu cred ca in toate intrebarile de mai sus exista si un raspuns. Nu se iubesc cu adevarat ci au doar o tenta de a spune „Te iubesc”, doua cuvinte spuse mecanic dar care in interiorul lor ii face sa creada ca iubesc si sunt iubiti.

In realitate cuvintele ar trebui rostite prin fapte. Un singur gest fie el cat de mic este suficient pentru celalalt sa inteleaga ca partenerul i-a spus ca il iubeste fara sa rosteasca aceste doua cuvinte.

Am auzit odata pe cineva spunand: Mai intai trebuie sa ma iubesc pe mine si apoi pe altcineva.

M-am tot gandit de unde si pana unde intai iubirea de sine ai apoi daca mai ramane ceva oferim si partenerului?

Page 6 of 6
1 4 5 6