Eu de ce nu am o familie?

Reprosuri,batai,spitalizare,sunt mereu intalnite dupa casatorie. Majoritatea oamenilor au parte de o familie insa putini sunt cei care stiu sa o pastreze.Printre cei din urma ma aflu si eu. Nu stiu daca eu sunt principalul vinovat,partenera mea sau…asa a fost sa fie?
M-am casatorit inca de la 20 de ani. De fapt la varsta de 17 ani am cunoscut o tipa. Venise din moldova,la unul din fratii ei care locuia cu chirie la mine in bloc. Vroia sa faca scoala profesioanala la Bucuresti si urma sa locuiasca impreuna cu fratele ei.
Am zarito intamplator si cum nu facea parte dintre locatari obisnuiti ai blocului,m-am intrebat: „cine sa fie oare”? Mai tarziu aveam sa aflu ca este sora betivului. Cum care betiv? Tipul de la parter care se imbata zilnic si asculta muzica populara ,cu boxele la maxim.
Intro dimineata cand plecam la servici,am zarito pe banca din fata blocului.Dormea ghemuita de racoarea diminetii. Mi sa facut mila de ea si ma intrebam de ce a ajuns sa doarma acolo? Spre seara,aveam sa aflu de la vecini ca fratele ei sa imbatat,a batuto si a data-o afara din casa. Am ramas cu un gust amar la cele auzite insa miam vazut mai departe de treaba mea.
Nu a trecut mult si intro alta dimineata,iar am zarito pe banca. Nu dormea dar era plansa si pe fata ei se cunosteau urme de violenta. Nu am mai rabdat, Mi-am luat inima in dinti,m-am asezat langa ea si am intrebato ce sa intamplat. Printre lacrimi,m-ia povestit de tortura prin care trece cu fratele ei. Cand se imbatata,devenea extrem de violent.Am incurajat-o si iam intins 100 de lei. Cu greu a acceptat banii si intr-un final mia multumit mult pentru gestul meu.
Am plecat la servici cu acelas gust amar si incercam cu mintea mea ingusta sa inteleg de unde atata violenta. La servici nu am fost bun de nimic pentru ca in mintea mea ,aparea imaginea fetei de pe banca.
Mam decis sa o ajut pentru a o scapa de acest calvar. Ajuns acasa,iam povestit mamei de cele intamplate si am rugat-o sa o lase sa se mute la noi. Prima oara mama sa rastit la mine dar cum o mama ramene tot mama,mia acceptat cererea si dupa 2 zile,aveam un nou membru in familie.
Tipa era foarte fericita. Mancare calda si consitenta,un pat la fel de cald,vorbe frumoase…..era in culmea fericirii.
Nu a trecut mai mjult de 6 luni si a devenit iubita mea iar dupa 2 ani mia devenit sotie. Acum era un membru al casei,cu drepturi depline. Intre timp,mama mea a murit iar tata sa mutat undeva la tara.
Eu am ramas cu sotia intru-un aparatament cu 3 camere.De acum ea lucra si avea propriul ei salariu. Era foarte bucuroasa cand lua banii si in ziua de leafa,primeam o atentie din partea ea.
Eram si eu foarte bucuros sa primesc acele daruri pentru ca o iubeam ca un nebun si orice apreciere din partea ei,era ca un fel de a spune „Te iubesc” .
Credeam ca suntem cuplul perfect insa intro zi aveam sa aflu ca ea mai are o relatie paralela cu cea de acasa. Incercam sa vad unde este golul dintre mine si ea. Nu am gasit nimic insa intro seara cand a venit de la servici foarte fericita,mi-am luat inima in dinti si i-am spus durerea mea. Ma astepta ca eu sa rada si sa-mi spuna ca sunt un prostut insa sa uitat incruntat la mine si mia reprosat ca nu este corect ca eu sa o urmaresc.
Nu pot scrie aici ca-ta suferinta a intrat deodata in sufletul meu. Mi se parea ca toata lumea este impotriva mea si orice persoana care incerca sa ma ajute,devenea dusmanul meu.
Usor,usor,am am trecut peste acest pas. In una din zile,ea vine aproape si imi spune sa o iert pentru ceea ce a facut si imi promite ca niciodata nu ma va mai inseala. Am prins curaj si iubirea noastra a inceput sa prinda viata. Acum eram sigur ca dupa experienta trecuta,nimeni si nimic nu ne va mai aduce necazuri in dragostea noastra.
Din pacate sunt un visator si iar sa intamplat sa isi faca un amant,si altul si…altul pana nu am mai rezistat si iam spus ca ori se opreste din aventurile ei,ori divortam. Nu a vrut deloc sa accepte partea cu divortul insa ma asigurat ca va termina relatia cu amantul si totul va fi ok. Am crezut- pentru ca o iubeam foarte mult si din dragostea noastra…sau ma rog a mea,a venit pe lume un copil. Odata cu nasterea lui,i-am multumuit lui Dumnezeu pentru darul primit si de data asta eram ferm convins ca fericirea nu va mai pleca din casa noastra.
Iar maminselat pentru ca nici dupa 1 an,ea avea deja alt amant. Au inceput cerurile,reprosurile,alcoOlul era prieteneul meu cel mai bun pana la divort nu a fost decat un pas. Spre fericirea mea,am reusit sa castig copilul. Am apelat la mai multi avocati care si ei la randul lor au apelat la autoritatea tutelara si chiar daca nu mia placut ca-te minciuni a spus avocatul despre sotia mea,macar a reusit sa-mi dea copilul spre crestere.
Odata ce am aflat rezultatul,mam intors acasa si am inceput sa-mi iau atat rorul de tata ca-t si cel de mama. La inceput a fost mai greu dar cu timpul mam obisnuit. Imi rad-ea sufeltul de fericire cand imi vedeam copilul cum creste sub privirea mea.
Fosta sotie se mutase in celalalt apartament. Am uitat sa va spun ca reusisem sa mai cumparam un aparatament in cei 17 ani de casnicie.
Venea odata pe saptamana sa ia copilul la ea pentru ca asa stabilise legea.
2 ani de zile,am fost si mama si tata. Intre timp,copilul crescuse si puteam deja sa am o conversatie cu el.
Era in luna decembrie. Intro seara copilul imi spune ca si-ar dori tare mult ca sa faca sarbatorile alaturi de ambi parinti. Nu stiam ce sai rspuns insa iam promis ca ma voi gandi la asta.
Am impartasit problema mea unei prietene de pe net, Ma sfatuit sa nu fac gafa asta pentr ca odata venita,nu va mai pleca. Am ras si iam spus ca asa ceva nu se poate.
Am sunat-o pe mama copilului,si iam propus sa vina sa faca sarbatorile alturi de noi. A acceptat cu bucurie. Odata ajusa la noi,ma uitam la copil cum radia de fericire. Eram foarte mandru de mine…
Au trecut sarbatorile si fosta sotie nu vroia sa mai plece. Iam spus ca sa incheat vacanta si de acum trebuie sa plece la casa ei. Ma inteles si a inceput sa isi faca bagajul insa acum a intervenit o alta problema. Copilul incepuse sa planga si sa spuna ca nu vrea sa plece mami a lui. Eram intr-o mare incurcatura. Nu stiam ce sa fac. Nu puteam sai iau copilului dreptul de a avea o mama. Pana la urma iam propus sa mai ramana o perioada. De atunci au trecut cati-va ani si tot la mine sta. Nu ne iubim deloc si mai mult ne scoatem ochii unul altuia. Ea in acesti doi ani,a vandut apartamanetul unde locuia si cu toate astea,nu are nici macar un leu din vanzarea lui. Ma gandesc ca ori a facut apartamentul cadou unuia dintre amanti,ori a fost pacalita de vrun excroc. Acum chiar daca as vrea sa o dau afara,nu mai pot. Unde ar locui?Cum ar judeca copilul meu sa auda ca mama lui nu are unde sa stea,si cu toate astea,eu o dau afara. Mai mult de atat,nu pot avea nici macar o prietena de care sa stie ea,pentru ca imediat ma prezinta copilului ca un tata denaturat. Altfel spus,am pierdut tot controlul si acum se joaca din nou cu viata mea.

Parerea ta conteaza