Nici moartea nu ne poate desparti !

Pe net…vad o poza, ma uit la profil, raman pe ganduri. Mult timp ma intrebam de ce ma tot gandesc la acea poza? Imi doream tare mult sa-l cunosc in realitate, sa vorbesc cu el, insa imi era teama sa nu stric o relatie, o casnicie. Eu nu aveam pe nimeni, insa la profil trecusem casatorita si la toata lumea asta spune-am. Nu cautam si nu doream aventuri. Era un site unde ne trimiteam comentari prin poze, mesaje
private, ascultam muzica. Intr-una din zile i-am vazut adr de mess pe site am luat si asa il aveam mai aproape de mine. Nu indrazneam sa merg mai departe, uneori ma intreba pe mess ce fac, iar eu ii raspundeam-vorbesc cu sotul sau lucrez, si in acelasi timp imi doream foarte mult sa vorbesc cu el. Poate si timiditatea mea a fost de vina si faptul ca el avea mai multe femei in lista si cum am mai spus nu doream sa stric o relatie. A trecut o buna perioada si Dumnezeu a facut in asa fel incat sa vorbim iarasi pe messenger. Intr-o seara am primit un email de la el unde imi declara iubire, insa stia ca sunt maritata. Am crezut ca zbor in acea secunda, si am recunoscut, i-am spus ca nu este adevarat, nu sunt
maritata si i-am explicat totul. Mi-am dorit sa ne vedem si ne-am vazut. De atunci ne-am vazut de multe ori am stat impreuna si 3 zile, si 5 zille…., insa mereu eu aveam o indoiala in privinta lui. Intre timp, am fost la el acasa, a fost la mine acasa…a vazut ca eu nu ascund nimic si ca il iubesc sincer. Este prima oara cand iubesc si el stie asta. Ne certam din cauza indoielilor mele si acum nu a mai putut rezista si mi-a recunoscut totul, sau inca mai are e spus… Deci nu ma inselam, era adevarat. M-a durut faptul ca eu ii eram iubita si el in acelasi timp dorea ca eu sa devin prietena si cu cealalta, ma durea cand eu simteam
ca nu este asa cum spune el, insa il iubesc foarte mult si atunci m-am gandit sa dau libertate sa poata alege, chiar daca eu stiam ca voi suferi cumplit din aceasta cauza… in caz ca nu voi fi eu cea aleasa…cu toate astea am riscat si am lasat sa aleaga. Am facut bine.
Din pacate nu a renuntat la ea, ci ea la el. Acum sufera si il inteleg pentru ca si eu sufar in acelasi timp. Cand am lasat sa aleaga m-am gandit ca el povestindu-mi de relatiile pe care le mai avusese si cu altele ce l-au facut sa sufere…era normal sa nu aiba incredere in femei. A mers pe doua sau mai multe drumuri, inca nu stiu sigur. Acum ce stiu este ca el mi-a marturisit adevarul despre cealalta…mi-a spus ca doar pe mine ma iubeste…ma intreb totusi daca doar pe mine ma iubeste de ce nu a renuntat el? De ce a renuntat ea si el sufera? Oare chiar ma iubeste ?. Am suferit in aceste zile. De la revelion tot sufar,
acum nu. Acum imi doresc sa-mi spuna daca mai are ceva de spus, sa aibe incredere in mine pentru ca il iubesc si viata fara el pentru mine nu exista. As muri daca s-ar intampla ceva cu el. Azi mi-a spus ca imi va citi mesaje mi-a dat chiar si parola, erau false…ma mintise din nou.
Am scris ce am simtit acolo unde isi are el locul, insa sa inchis site-ul dupa postarile mele,..si ma intorc iarasi si ma intreb, ma iubeste, nu ma iubeste? Stiu ca va citi aceasta poveste adevarata de dragoste, de aceea doresc sa-i transmit pe aceasta cale ca indiferent de ce mai are de spus si nu mi-a spus inca, eu voi astepta sa fie sincer cu mine, il iubesc mult. Sunt mandra de el…am suferit amandoi…dupa cateva zile ne vom gandi la trecut si vom zambi. Mai doresc iubire sa-ti multumesc pentru tot, de cand ne iubim m-ai invatat, sa numai fiu naiva, ai fost alaturi de mine de fiecare data, m-ai invatat foarte multe si inca mai ai sa ma inveti. Te rog nu te simti vinovat cu nimic, sa fim sinceri unul cu altul, sa ne iubim asa cum numai noi stim, sa fim o familie in ciuda tuturor.

One thought on “Nici moartea nu ne poate desparti !

Parerea ta conteaza