*Non Sens*

Simt prin plămâni, a timpului aer,
Nisipul clepsidrei, cernindu-l ușor,
Simt împletirea, a zilelor caer,
Zile și nopți…ducându-se-n zbor.
Mă -nneacă clipita, zbătută de val,
In seri de prigoană, cu soare plângând,
Cu raze de roşu, stinse-n opal,
Lăsând în urma-i, doar umbre strigând.
De-a beznelor teamă, chemări se aud,
Chemări către – un cer fără soare, negru pustiu,
Chemări ce dau naşteri, la stele-nflorind,
Și-un glob de lumină, zâmbind arămiu.
Și timpul se duce…se duce, se duce,
Tipare prin suflet, amintirile stau,
A zilelor clipe, bătute pe cruce,
Și altora multe …ce sufletu-şi dau.
Da-n cuget vibrează, o zi care vine,
Copil nenăscut din timpul vitreg,
Aduce-va bine şi clipe senine,
Speranță-n lumină, mai prinde un cheag.

Parerea ta conteaza