*Oferă Dragostea Atunci Când Poți*

Conform principiului “ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”, nu te lăsa orbită doar de propriul ego. Respectă dorințele celui de lângă tine, oricât de neînsemnate ți s-ar părea. Respectă-i valorile, chiar dacă nu se aliniază întotdeauna cu sistemul tău de valori. Încearcă să vezi lumea din perspectiva partenerului și să accepți că există și alte puncte de vedere. Învață să apreciezi. MULȚUMEȘTE! Arată-i că ceea ce face pentru tine te mulțumește, te face să te simți fericită. Apreciază-ți partenerul și eforturile lui de a clădi o relație armonioasă, oricât de mici și aparent neînsemnate ar fi. Poate nu există o relație universal valabilă a fericirii în cuplu. Cu siguranță nu există, dar sunt câteva amănunte fundamentale pe care dacă le pui în practică îți pot garanta o relație funcțională. Și până la urma, dacă ceva funcționează, înseamnă că merge înspre scopul pentru care a fost creat. Iubiți-vă mult! Nu fugi după iubire căci n-o vei găsi. Oferă iubirea și ea se va întoarce din nou la tine. Aceasta idee sau mai bine spus reflecție nu mi-a dat pace toată ziua. Da cred ca acesta e sâmburele de adevăr care nu vrem să îl luăm în considerație deși când cineva ne sfătuiește ni se pare că știm deja tot ce ne va spune. Suntem convinși de puterea noastră de a putea să schimbăm lucrurile așa cum vrem încât uităm de cel pe care îl obligăm să suporte tot ceea ce vrem. De cele mai multe ori vrem și chiar credem că noi suntem victima celuilalt care nu înțelege dragostea noastră, că noi facem “sacrificii” și nu sunt niciodată apreciate. GREȘIT Atunci când iubești tot ce faci nu este sacrificiu. Atunci când iubești nu trebuie să convingi pe nimeni de nimic. Atunci când iubești totul este firesc. Nu trebuie să cauți iubirea sau să o convingi ci să o primești în schimbul celei pe care eventual ai oferit-o. Când crezi că poți să faci o persoană să te iubească te îmbeți cu apă rece căci într-o zi totul se va nărui și suferința ta va fi mai mare. Deci oferă dragostea și ea te va găsi și atunci vei fi cu adevărat fericit.

*Durerea…*

Durerea este soarta celor vii
Pușkin

Durerea mi-e ca o prietenă bună,
Ea îmi ține sufletul treaz,
Ea mă împarte și mă adună
La bucurie și la necaz!

Ea niciodată nu mă duce-n ispită,
Curată întotdeauna ca un cristal,
Din ea m-a născut maica mea fericită
În căsuța aceea, acolo pe deal…

Nu există bucurie fără durere,
Nici întunericul nu are hotar,
Fără geamătul ei orice tăcere
Și orice credință e în zadar!

Chipul din piatră nu luminează
Când dalta flămândă mușcă din ea,
Din toate durerile nici nu contează
Cât de albastră mi-e durerea din stea

*Suflet – Călătorul Meu Străin*

 

De fiecare dată când locurile cunoscute ne devin străine și firea nu-și găsește locaș în niciun cotlon al vieții, se ridică deasupra noastră, triumfătoare, nefericirea. Și plimbându-se așa, fără de grabă, prin mintea noastră… îi cere duhului să se dezbrace de vise.
Totul doare, devenind amar văzduh fără de răsărit sau de apus. Oglinda se schimonosește alungându-ne, înstrăinându-ne de ziua cea de ieri… și furibund închide ziua de mâine, sperând să ne ucidă clipa. Cu mâini reci , pipăim vergelele de rugină ale timpului, schelălăind regrete, pe care nici nu le pricepem, căci suntem purtați de incomensurabile tristeți sălbăticite de refuzul iubirii: nici floarea nu-i mai floare, nici zarea… zare, nici viața nu este, doar urzeala de vid.
Și omul, fiara neîmblânzită de dor, este supus de vis, și-n evadare vie se-aruncă-n largi văi de haos și minciună – dulce utopie a Pandorei. Atunci, ochiu-nchis pe dinafară deșteaptă largi cărări de sacru vis, descătușare de sine, alungare de eu, când deodată apare în oglindă – eternitatea, cu chip cioplit din mine, din tine, din avatarii noștri , păzitori de suflete. Dar tu, te-mpotrivești, nefericire, și-n snopi de zădărnicie legi sufletele pereche până când marea își umple valurile din cântecul silabic al vocilor noastre…a vocii tale, a vocii avatarurilor, care ne poartă hlamida de sânge a zilelor.
“Buna seara iubite, te aștept ca și când…” se aude în noapte, pe un disc ce sare mereu, perfect simetric, la cuvântul “când”, căci timpul, până și-n melodie, ne este refuzat. Lumina se stinge, nu se aud decât valurile – apa de vis a sufletului- ce ne-mbracă firea, plăcerea brizei devine clară, pielea se răzvrătește-n fiori de credință și sufletul se lasă purtat în visul acela pe care nici măcar nu l-a strigat.
Se zbat nefericirile, dar apa revarsă silabele aruncate-n cuvânt, până la tine, călătorule străin ce știi să-mi îmblânzești cărările.
Nu mor nefericiții de nefericire…

William Shakespeare – Sonetul XLIII

Cu ochii-nchiși, eu te privesc mai bine,
căci alte lucruri dimprejur nu-i fură;
adorm şi-n vis eu te zăresc pe tine
şi-mi luminezi deodată noaptea sură.
Tu, umbră printre umbre, luminoasă,
ce-ascunde chipul tău privirii mele,
când raze lucitoare-n juru-i lasă,
ca sclipătul îndepărtat de stele?
Ce fericiţi mi-s ochii peste zi,
când ei te văd aşa cum eşti întreagă,
de-n miezul somnului tu poţi răzbi
până şi-n vise cu făptura-ţi dragă!
Când nu te văd, te caut noaptea-n vis,
căci somnu-mi ţine chipul tău închis.

(din suflet pentru sufletul meu)

Crezi ca exista viata dupa ce iesim de aici?

In burtica unei mame, erau doi bebelusi. Unul il intreaba pe celalalt:
– Crezi ca exista viata dupa ce iesim de aici?
Celalalt i-a raspuns:
– Bineinteles! Trebuie sa existe ceva dupa ce iesim de aici. Poate ca suntem in burtica asta doar ca sa ne pregatim pentru ce va urma.
– Prostii! A spus primul. Nu exista viata dupa ce iesim de aici. Ce viata ar putea fi?
– Nu stiu, a raspuns al doilea. Dar va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom merge in picioare si vom manca cu gura. Poate ca vom avea alte simturi decat putem intelege acum.
– Este absurd ce spui! Mersul este imposibil! Si sa mancam cu gura?! Ridicol! Cordonul ombilical ne asigura mancarea si tot ce mai avem nevoie pentru viata! Dar cordonul ombilical este foarte scurt! Asa ca dupa ce iesim din burtica nu mai avem cum sa existam, sa traim! Este logic!
– Eu cred ca exista viata si dupa burtica si ca e ceva diferit decat aici. Poate ca nu vom mai avea nevoie de cordonul ombilical sa traim… A insistat al doilea.
Primul ii raspunde: – Prostii!! Daca exista viata si dincolo de burtica, de ce nimeni nu s-a intors de acolo? Cand iesim din burtica, iti zic eu, viata se termina. Si dupa ce plecam de aici, nu exista decat intuneric, liniste si uitare. Nu duce nicaieri.
– Hmm, nu stiu, spune al doilea. Dar sunt convins ca ne vom intalni creatoarea, pe Mama, si ea va avea grija de noi acolo.
Primul insista: – Mama? Tu chiar crezi in Mama?! E de ras. Daca Mama exista, unde e ea acum?
Al doilea spune: – Ea este peste tot in jurul nostru! Suntem inconjurati de EA. In existenta Ei traim si noi. Fara Ea, lumea noastra din burtica nu ar exista, nu ar putea exista!
Primul spune: – Eu unul nu O vad, asa ca e logic ca Ea nu exista!
Al doilea i-a raspuns: – Cateodata, cand stai in liniste si te concentrezi si asculti cu atentie, poti sa-I simti prezenta si poti sa-I auzi vocea plina de dragoste, venind de sus…

*Când Te Văd Viața E Un Cântec*

Când te văd viața e un cântec
Și tu ești melodia ei
Și-o păsărică-mi șoptește
Că-n jurul meu totu-nflorește
Te uiți la mine și simt că zbor
În jurul meu totu-i un nor
Ești ca un curcubeu
Mereu în sufletul meu
Și zbor pierdută-n iubire
Învelită-n dăruire
Și zbor gândindu-mă la tine
Dorindu-te aproape de mine
Și mă-nconjori cu pasiune
Știu că ești doar pentru mine
Te privesc mă privești
Te iubesc și mă iubești
Înconjurată-n pasiune
Pierdută-n iubire
Învelită-n dăruire
Toate numai pentru tine

*Ochii Tăi*

Ochii tăi m-au învățat să privesc și să caut amurguri în dimineți. Ochii tăi m-au învățat să citesc și să cânt serenadele uitării. Ochii tăi m-au învățat să simt, să mângâi piatra rece, să iubesc zâmbetele dimineții și mângâierea ceții. Ochii tăi mi-au arătat adâncuri neștiute și mi-au liniștit bătăile inimii. Ochii tăi mi-au arătat că sunt frumoasă, mi-au scris pe frunte buze dulci și mi-au arătat ce frumos e să dăruiești iubire. Lasă-mă să-ți mângâi privirea, lasă-mă să-ți zâmbesc, și timpul se va transforma într-o mare de aripi…

*Cel Mai Minunat Bărbat*

Îmi doresc să-ți pot scrie mai mult, însă tu ști că ești tot timpul în gândul meu. Iubire, ești cel mai minunat bărbat…dragostea mea, la fel de plină de dor…și cu iubirea ce îți port în brațe, vreau să ști iubirea mea că am ajuns să îți iubesc și tăcerea…pentru că iubesc orice la tine. Inima mea acum se zbate în piept și nu are stare, te vreau lângă mine…să îți întâlnesc ochișorii și să-ți sărut gurița și să îți șoptesc într-una cât de mult te iubesc. De multe ori simt că îți dorești să fiu alături de tine…dorești să-mi simți îmbrățișarea și căldura sufletului, iartă-mă iubirea mea că uneori nu sunt lângă tine. Uneori țin minte că îmi venea să plâng datorită izvorului prin care se scurgea bucuria până la tulpina sufletului meu…dar îmi ascundeam fața la pieptul tău puternic…ca tu să nu îmi vezi lacrimile…

*Perfect Întreagă*

Cea mai mare greșeală e că fiecare intră în relație dintr-o anumită nevoie. De afecțiune, dragoste, aprecieri, etc. Și atunci tinzi să iei de la partener tot ce consideri că ți se cuvine, iar dacă nu primești, iubirea ta mare și înflăcărată se transformă în regrete, furie și câteodată ură. Asta nu e iubire draga mea. Dacă spui că îl iubești, poți să o faci oricum. Fie că e lângă tine, sau nu. Chiar dacă e în brațele altei femei sau la mii de kilometri distanță. Dacă ai o inimă deschisă, te simți fericită, plină și iubitoare doar pentru că el există undeva. Și poți să-i trimiți bucatele de iubire și lumina oricum, în orice condiții. Asta nu-ți poate lua nimeni.
Dacă vrei relația de iubire perfectă, sufletul tău pereche…va trebui să o cauți dintr-un preaplin, nu o nevoie. Caută să te cunoști, accepți și iubești așa cum ești, apoi dăruiește bucăți din tine, fără să aștepți nimic în schimb. Atunci vei primi tot. Odată cu iubirea, vine și eliberarea ta.
Lasă fiecare suflet să meargă pe drumul său și acceptă că oamenii intră în viața ta cu scopul de a-ți arăta părți din tine, nu pentru a-ți umple golurile.
De-a lungul vieții ai luat decizii împinsă de două mari emoții. Iubire sau frică.
De fiecare dată când alegi din frică, ai nevoie de confirmări, de oameni care să-ți umple golurile și să-ți îmbrace frustrările în straie de sărbătoare. Însă niciodată nu va fi suficient pentru că ești în neadevăr. Nu există gol. Ești perfect întreagă, însă ți-ai închis inima și te privești cu ochii fricii și te critici pe tine și pe ceilalți…

*Totul Se Întâmplă Pentru Un Motiv*

Zi de zi ni se întâmplă lucruri plăcute și mai puțin plăcute. Mi-a luat mult timp să înțeleg că într-adevăr totul se întâmplă cu un scop. La început nu reușeam să înțeleg și să îmi dau seama care ar fi acel scop, de multe ori mă întrebam de ce mi se întâmplă tocmai mie lucruri ce mă făcea nefericită și îmi spuneam în gândul meu că viața nu e dreaptă cu mine. Nu făceam decât să-mi plâng de milă, încât nu reușeam să îmi dau seama că niciodată nu se întâmplă ceva fără un motiv, fără un scop anume. Uneori au fost lucruri ce sau legat foarte bine și numi venea să cred, atunci mă simțeam norocoasă, însă iar nu înțelegeam pentru că așa trebuia să se întâmple. Am trăit cu impresia că viața nu are control asupra ei, că unii se nasc norocoși, în timp ce alții sunt ocoliți toată viața. Nu este așa, toți avem parte de încercări, norocul nu ocolește pe nimeni, însă depinde de noi să vedem mereu partea bună a lucrurilor și să ne dorim să evoluam în drumul nostru.Universul este guvernat de niște legi, pe care chiar dacă le cunoaștem sau nu, chiar dacă le conștientizăm sau nu, ele lucrează întotdeauna cu cea mai mare precizie. Atunci când vom încerca să înțelegem aceste legi, vom deveni mai evoluați…mai înțelepți.

Page 3 of 38
1 2 3 4 5 38