Gandindu-ma la tine…

De vei dori sa mi ‘te-alaturi mie
Pe drumul vietii fara de sfarsit
Si de-ai dori sa-ti spui tu insusi tie
Ca acesta cale e de neoprit
Si de-ai veni fugind la mine
Cand dorul tau va arde-n infinit
Si de-ai avea incredere in tine
Cand sufletul iti e dezamagit

De vei putea zambi in fata umilintei
Cand fete rau voite te vor scuipa razand
Si daca-i sa intelegi mesajul biruintei
Sa treci prin foc si apa, fara a te fi plangand
Si de-ai putea sa mergi pe drumul fericirii
Neiscodind porunca din tainele iubirii
Ferice” tu vei fi acum si todeauna
De vei sluji dreptate , de vei ura minciuna
De-ai oferi spre jertfa ce altii nu gandesc
Si de vei intelege ce mult te mai iubesc
Vei sta in tronul astru ce mosteneste dorul
Si vei cunoaste simtul, cel are numai omul

Lupta pentru a fi cu tine

Ma voi lupta cu viata, cu soarta si destinul
Voi alunga din viata tot ce iti face rau
Cu palosul deasupra voi nimici veninul
Voi fi mereu acelas, voi acelas eu

Voi cauta prin stele, prin ape,pe pamant
Ma voi lupta cu raul ce vrea sa-mi intre-n gand
Calare sus pe viata, pe soarta, pe destin
Voi arunca paharul ce are il el venin

Voi merge sus la Zeus,eternul imparat
Voi colinda pamantul , voi merge-n sus si-n lat
Voi face pact cu timpul sa mi se ‘nchine mie
Sa se opreasca-n loc, atunci cand sunt cu tine

Drumul nostru

Mergand spre drumul nostru
Ce duce-n fericire
Ma voi opri o clipa
Sa-ti multumesc,iubire
Mi-ai oferit tandretea
Destinul si speranta
Mai strans in brate tare
Si te-ai batut cu viata
Ai mers pe drumul aspru
Ai plans, ai suferit
Ai mers pe drumul sacru
Cu sange te-ai jertfit
Mi-ai daruit si luna
Si stelele din cer
Mai pus pe prima treapta
Si m-ai facut sa sper
M-ai ridicat din colbul
Unde zaceam plangand
Mi-ai mangaiat obrajii
M-ai sarutat in gand
Mi-ai alungat durerea
Mi-ai oferit iubirea
M-ai dus pe culmea vietii
Unde e fericirea
Si pentru toate astea
As vrea sa-ti multumesc
Si sa ma lasi iubire
Sa-ti spun ca te iubesc!

Cum esti tu este si omul

Am fost o frunza ratacita
Plimbata in necunoscut de vant
Calca-ta de multimea multa
De trecatorii alergand

Dar intr-o zi o simpla doamna
Ma vede inr-un colt zacand
Sorbind cafeaua dintr-o cana
Se-apleca spre mine spunand:

Candva ai fost plina de viata
Si trecatorii te admirau
Veneau cu toti de dimineata
Si din privire te sorbeau

Culoarea ta, una virgina
Aducatoare de speranta
Sa transformat toata-n rugina
Si nu mai are deloc viata

Ce-i ce te admirau odata
Acum ti-au devenit straini
Si zi de zi tu esti calcata
De trecatorii rai, haini

Iti este greu si o sa-ti fie
Caci lipsa iti duce numai pomul
In care ai stat cu frunze o mie
Dar cum esti tu, este si omul

Si ce daca?

Si ce daca viata se joaca iar cu mine
Caci dupa ce zambesc mi-aduce lacrima
Eu sunt multumimt ca ziua care vine
Mi-aduce iar iubirea ce-o port in mintea mea

Inca de cand ma stiu, viata, mi-ai fost o lupta
Caci ce-a ce ma ursit, a fost o zana rea
Si singur de-am ramas in lumea ce-a pierduta
M-am ridicat de jos zambind in fata ta

Cu pasii tremurand am tot pasit spre tine
Si chiar de mi-a fost teama, pe drumul drept am fost
Am asteptat sa vii, sa te intorci la mine
Si sa ma faci sa cred ca am trait cu rost

Continue reading „Si ce daca?”

Page 38 of 38
1 36 37 38