Top 10 mari enigme ale Cosmosului


Candva, pe cand oamenii credeau ca Pamantul e plat, aceiasi oameni credeau ca bolta cereasca e cu adevarat o “bolta” – o cupola solida, tintuita cu stele, dincolo de care se gaseste… ma rog, ce-si imaginau ei ca se gaseste a variat in cursul timpului, de la o cultura la alta, si asa s-au nascut religiile, filosofia…Astazi, datorita unor mai nou-aparute stiinte precum astronomia, astrofizica si altele, stim ca “bolta” nu exista: ceea ce se intinde deasupra si dedesubtul Pamantului (despre care, intre timp, am aflat ca e rotund, sau aproape) e Universul – ceva imens, coplesitor, o alternanta de enorme portiuni de vid cu mult mai mici portiuni de materie, solida, gazoasa, lichida ori plasmatica, organizata sub forma unui numar colosal de corpuri ceresti, totul intinzandu-se pana… Pana unde? Nu stim.

Nu stim cu exactitate daca Universul e finit sau infinit, iar ideea unui Univers care nu se termina niciunde ne ravaseste si ne ameteste, pe noi, care, in lumea noastra mica, suntem obisnuiti ca orice lucru sa aiba margini si sfarsit. Si acesta e, poate, cea mai tulburatoare intrebare pe care ne-o punem despre lume.

Dar nu e singura. De cand omul a capatat constiinta, s-a tot intrebat, probabil, ce sunt acele puncte luminoase presarate pe cerul noptii si ce se afla dincolo de ele. Iar raspunsurile au adus dupa ele si mai multe intrebari. Dupa milioane de ani de privit cerul, milenii de religie si secole de cercetari stiintifice, Universul are inca atat de multe taine, incat stradania omeneasca de a le deslusi pare asemeni celei de a numara firele de nisip dintr-un desert sau picaturile de apa din mare.

Dar, dintre multele mistere pe care ni le pune in fata Lumea, iata 10 care, de multa vreme, ne bantuie cel mai tare intelectul si ne rascolesc imaginatia: mistere despre timp, despre spatiu, despre materie, despre fenomene naturale si despre formele de viata (inclusiv omul) care populeaza acest straniu si neinteles Univers.

  1. Inteligenta extraterestra

Intrebarea e una simpla: exista si alte fiinte inteligente in univers, altele decat oamenii si altunde decat pe Pamant? Raspunsul, in schimb, nu-i deloc usor de dat. Precum poanta unui banc (nepotrivit pentru a fi scris integral aici): unii zic ca da, altii zic ca nu.
Mai toata lumea tinde sa creada ca exista forme de viata pe alte corpuri ceresti din Univers, si cum e in firea noastra sa dorim ce-i mai bun si, in antropocentrismul nostru, consideram ca omul e cel mai bun produs din gama formelor de viata de pe Terra, pare firesc sa vrem sa gasim, in primul rand, niste fiinte asemenea noua, macar ca nivel al inteligentei.

Dar sa vedem ce zic niste reprezentanti ai comunitatii stiintifice, savanti seriosi care chiar au reflectat profund asupra problemei.

Carl Sagan: din moment ce exista deja o forma de viata inteligenta (omul), atunci, indiferent cat de rar ar aparea asa ceva in lume, ar trebui totusi sa mai gasim ceva asemanator, avand in vedere cat de urias e Universul.
Francis Drake: se pot calcula sansele de a gasi viata inteligenta pe alta planete, cu ajutorul unei ecuatii (complicate rau); Drake a estimat ca – iarasi, data fiind vastitatea Universului – chiar daca numai o planeta dintr-un miliard ar gazdui o forma de viata dotata cu inteligenta, tot ar putea exista inca 6 miliarde de planete cu asemenea specii.

Enrico Fermi: daca e asa de probabil sa existe fiinte inteligente pe alte planete, cum se face, totusi, ca n-am detectat pana acum nici un semn care sa indice existenta lor? (Or avea motivele lor sa se fereasca de noi…)

Stephen Hawking: ideea existentei extraterestrilor este perfect rationala, insa intalnirea cu ei s-ar putea dovedi devastatoare pentru specia umana, asa ca poate n-ar trebui sa ne straduim atata sa intram in contact cu ei.

Intre timp, vastul program SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) si ufologii amatori cerceteaza de zor cerurile, in speranta de a recepta, candva, mult-asteptatul salut de bun-gasit din partea extraterestrilor.

  1. Antimateria

Teoretic, antimateria exista. Practic, nimeni nu se poate lauda ca a gasit-o in spatiu.

Ceva mai detaliat (dar nu mult): in teorie, unul si acelasi eveniment creeaza, concomitent, atat materie, cat si antimaterie. E un fel de teorie yin-yang aplicata la fizica particulelor: de pilda, unui barion – o particula compusa din trei particule elementare numite quarci – ii corespunde un antibarion, format din trei anti-quarci. (Cele mai cunoscute tipuri de barioni sunt protonii si neutronii, din care sunt alcatuite nucleele atomilor. Parca-parca va mai amintiti ceva, de la fizica din liceu, nu-i asa?)
Se presupune, logic, ca Big Bang, evenimentul cosmic care a dat nastere Universului, ar fi creat in numar egal particule si antiparticule.

Ca Universul e plin de materie si materia e alcatuita din particule, asta vedem. Dar unde e cantitatea aceea egala de antimaterie, care ar trebui sa coexiste cu materia? Mister total: Universul e plin de barioni, dar antibarionii nu sunt nici pe departe cati ar trebui sa fie. Si nu avem o teorie care sa explice asta in mod satisfacator.

  1. Constiinta

Mintea omeneasca… ce miracol! Dincolo de metafora, s-ar putea ca „miracol” sa fie totusi un termen potrivit pentru a caracteriza mintea umana, caci inainte de toate, e ceva inexplicabil. Sau, poate, doar neexplicat inca, pe deplin.

Problema preocupa omenirea de multa vreme si, in ciuda progreselor facute in neurologie, tot nu stim cum e posibil ca dintr-o masa de celule care secreta niste substante chimice si transmit impulsuri electrice sa ia nastere ganduri.

Sa fie vorba doar despre niste raspunsuri conditionate, cum sustin unele teorii ale savantilor behavioristi?

Sa fie un efect secundar al modului in care functioneaza creierul? Pai atunci, se intreaba unii, oare intr-o buna zi nu vor vrea si calculatoarele sau robotii – ajunsi la un anumit grad de inteligenta artificiala – sa fie considerate persoane si sa li se recunoasca niste drepturi?

Dar, de fapt, chiar exista o constiinta umana sau, in simularea in care traim, suntem facuti sa credem ca exista? (Ati constatat ca aici vorbesc adeptii acelei teorii a conspiratiei conform careia viata noastra, viata omenirii, nu-i decat o uriasa simulare, un proiect de realitate virtuala, iar noi nu suntem constienti ca suntem doar personajele unui joc pe computer, la scara planetara.)

Oare constiinta e independenta de „gazda”, supravietuieste ea mortii corpului fizic in al carui creier s-a adapostit pentru o vreme? (In „Primul val”, un serial americano-canadian de fictiune, constiintele unor fiinte extraterestre inteligente – si invadatoare – , numite Gua, erau tinute in niste mici sfere argintii, ce calatoreau spre Terra prin gaurile de vierme – un fel de scurtaturi ale spatiului -, pentru a fi implantate in trupuri special proiectate, cu aspect uman, dar cu puteri speciale, conferite de AND-ul extraterestru adaugat la fabricare. Ce imaginatie au unii!)

Mintea umana, e, deci, un mister maret si ametitor. Mai e mult pana sa ne dam seama ce este, cum ia nastere, cum si daca moare. Asta daca nu inchide cineva simularea si atunci n-o sa ne mai batem capul.

  1. Materia neagra/Energia neagra

Studiem Universul din ce in ce mai profund, cu instrumente tot mai performante, deslusim tot mai bine infatisarile materiei existente in el, dar, dupa cat se pare, ceea ce vedem (sau ne dam seama ca exista, fiindca isi semnaleaza prezenta intr-un fel) reprezinta doar vreo 4% din ceea ce se afla acolo. Restul e… materie neagra.
Nu se vede, nu se simte… dar e acolo, spun savantii. Mai mult, acestei materii negre ii este asociat si un tip special de energie pe care, de asemenea, nu-l putem percepe/inregistra direct. Energie neagra, i s-a spus; un nume potrivit, caci negrul simbolizeaza necunoscutul. Noi, oamenii, fiinte vizuale prin excelenta (vazul e, pentru om, simtul prevalent, 80% din informatia despre lumea din o jur o primim pe cale vizuala) nu putem vedea in intuneric, deci ceea ce e negru, intunecat, ramane pentru noi misterios si ascuns.

  1. Timpul

Incercati sa dati o definitie a timpului fara sa folositi nici un termen care sa se refere la timp! Puteti? Nu-i cazul sa va simtiti jenati, practic, nimeni nu poate. O definitie a timpului e una dintre marile pietre de incercare pentru savantii si filosofii de acum si dintotdeauna.
Timpul, e, oare, o dimensiune (precum dimensiunile spatiului) ? E o insusire a materiei? E o iluzie? E adevarat ca timpul nu exista daca nu-l masoara cineva? Si alte intrebari dintr-astea, spargatoare de capete. Mister total.

  1. Inceputul Universului

Aici avem, e drept, o teorie larg cunoscuta – chiar destul de larg acceptata – cea a Big Bang-ului, o brusca si masiva imprastiere exploziva a intregii materii si energii existente azi in Univers, pornind dintr-un singur punct (in care era condensat totul), imprastiere care continua si azi si e numita expansiunea Universului. Big Bang a generat spatiul, materia si timpul. Asta s-a intamplat, dupa spusele multor specialisti, acum 13,7 miliarde de ani.
Si aici incep nelamuririle: cum e posibil sa apara „ceva” si mai ales ceva asa de mare ca Universul – din „nimic”? Daca Universul cuprinde totul, adica si timpul, cum putem vorbi despre „inainte” de Big Bang si „dupa”? Ce a declansat Big Bang-ul?

Cred ca fiecare savant pozitivist are momente cand ii invidiaza pe adeptii creationismului: aceia nu-si mai bat capul, spun si cred ca Dumnezeu a facut totul si cu asta basta. Macar de-ar fi asa de simplu…

  1. Sfarsitul Universului

Orice lucru care are un inceput trebuie sa aiba si un sfarsit, nu? Asa gandim, noi oamenii, conditionati de durata limitata a vietii noastre si obisnuiti sa impartim timpul (dar ce este Timpul?) in perioade care incep si se termina: atatia ani de gradinita, atatia de scoala, atatia pana la pensie…

Evident, oamenii au ajuns sa-si puna intrebarea cand va disparea Universul si cum se va petrece sfarsitul sau. Intrebarea, insa, nu primeste, in prezent, decat un raspuns cu totul nesatisfacator: nu se stie cand va inceta sa existe Universul. Despre anumite galaxii, sisteme solare sau stele se pot face predictii, dar despre Univers, in totalitatea sa… Modelele de predictie s-au bazat, intotdeauna, pe tendintele trecute si prezente; or, de vreme ce nu stim limpede nici ce intampla in prezent prin tot Universul, cum am putea prevedea ceea se va intampla?
Oricum, ca sa nu ramanem chiar asa, fara nimic, iata cateva teorii privind modul in care se va sfarsi Universul.

Expansiunea va continua la nesfarsit, pana cand, din multimea de planete, comete, stele si alte corpuri ceresti nu va mai ramane decat un nor de materie difuza, un masa uniforma de pulbere de stele…

Gravitatia va pune stapanire, in cele din urma, pe intreg Universul, va coplesi totul, facand ca totul sa-si incetineasca rotirea, pana cand Universul va recadea in sine, reducandu-se la un singur punct… de unde, candva, dupa cine stie cat timp (ce-i aia Timp?) ar putea aparea, printr-un nou Big Bang, un nou Univers.

Particulele barionice – care, sa reamintim, sunt particule compuse, deci susceptibile sa se desfaca in elementele componente – s-a putea dezintegra, rand pe rand, iar Universul s-ar stinge incetisor, asemeni unei lumini care paleste, pana cand n-ar mai ramane decat Marele Nimic…

Oribil. Bine ca mai e mult pana atunci.

  1. Universurile multiple

Autorii SF au visat intotdeauna la calatorii in universuri paralele, dar pana acum asemenea voiajuri n-au fost decat imaginare.

In lumina descoperirilor fizicii cuantice, unii dintre savanti intrevad, totusi, posibilitatatea existentei mai multor universuri, fiecare avand o istorie proprie, poate functionand dupa propriile legi ale fizicii, altele decat cele pe care le cunoastem noi. Toate aceste universuri ar exista simultan, interactiunile lor fiind insa limitate.
Teoriile acestea sunt, deocamdata, prea vagi pentru a fi bine intelese, chiar si de catre oamenii din bransa, cat despre aplicarea lor in practica… deocamdata suntem tot la faza imaginatiei. Dar, cum totul incepe cu o idee, cine stie daca, intr-o buna zi, nu vom putea calatori intr-un alt Univers, ca sa gasim acolo ceva ce n-am gasit intr-al nostru?

  1. Forma Universului

Pai, de vreme ce nu-i vedem marginile, cine poate sti ce forma are? Ar putea fi oricum. Insa chestiunea e de mare insemnatate. Printre altele, felul in care se va sfarsi Universul depinde si de forma lui, asa ca ar fi important de stiut cum arata. Dar, daca nu se poate, nu se poate. Deocamdata
Oricum, sa nu va imaginati ca oamenii de stiinta s-au resemnat, pur si simplu, sa ofteze si sa spuna ca n-avem cum sa aflam ce forma are Universul. Exista teorii asupra acestei chestiuni si au fost propuse cateva modele.
Aproximatic plat: un model realizat pe baza unor masuratori precise ale temperaturii radiatiei de fond, de catre WMAP (Wilkinson Microwave Anisotropy Probe – sonda spatiala lansata in 2001) aduce in prim plan ideea unui Univers cu o geometrie plata (curbura spatiului, chiar daca exista, e asa de mica incat poti zice ca e plat); NASA sustine ca, in conformitate cu rezultatele obtinute de WMAP, aceste model e corect cu o marja de eroare de doar 2%.

Aproximativ sferic: mai corect spus, acest model – propus in 2003 – descrie geometria globala a Universului drept un „spatiu dodecaedric Poincaré”. Un dodecaedru este un poliedru cu 12 fete pentagonale plate, iar un spatiu dodecaedric Poincaré – sau sfera Poincaré – ar fi un spatiu de forma dodecaedrica, ale carui fete, in loc sa fie plate, ar fi usor curbate in sus (convexe). Mai simplu spus (desi e cam prea simplu), seamana cu mingea de fotbal, facuta din petice poligonale usor curbate (sub presiunea aerului din interior) care, unite, formeaza un corp sferic.

Palnie: pe baza studiului radiatiei cosmice de fond, numita si fond cosmic de microunde (o radiatie remanenta, foarte veche, datand din stadiile timpurii ale dezvoltarii Universului; e un fel de amintire, de urma, de ecou al Big Bang-ului, ceea ce a mai ramas din radiatia produsa de acel eveniment de proportii cosmice) a fost elaborat asa-numitul model Picard, al unui Univers de forma palniei unei trompete (publicat in 2004).

  1. Teoria Totului

O mare teorie care sa explice TOTUL, sa descrie absolut toate fenomenele fizice cunoscute (si inca necunoscute), sa includa orice fel de interactiune fundamentala care are loc in natura, la orice nivel, sa imbine armonios, fara nici o fisura, fizica clasica, cea relativista (aplicabila la scara foarte mare; in speta, la scara astronomica) si fizica cuantica (ce desrie interactiunile la scara foarte mica, la nivel de particule)… asa ceva e un fel de piatra filosofala a fizicii, echivalentul descoperirii Panaceului, medicamentul-miracol in stare sa vindece ORICE boala, TOATE bolile, de la guturai pana la cancer.

Ei, cum n-avem (inca) Panaceul, asa n-avem nici o Teorie a Totului (TOE – Theory of Everything, in engleza) unanim acceptata, desavarsit confirmata experimental, care sa adune la un loc, in pace si buna intelegere, toate tipurile de interactiuni fundamentale care au loc in natura.
Interactiunile fundamentale, sau fortele interactive, sunt modurile prin care particulele elementare din Univers interactioneaza unele cu altele. O interactiune e numita fundamentala atunci cand nu poate fi descrisa cu ajutorul altor tipuri de interactiuni. (Da, stiu ca e greu. Daca fizica ar fi fost usoara, am fi fost cu totii fizicieni.)

Pana acum, cunoastem patru astfel de interactiuni fundamantale: gravitatia, electromagnetismul, forta nucleara slaba si forta nucleara tare.

De-a lungul vremii, au fost elaborate teorii tot mai cuprinzatoare, ce au adunat doua, apoi trei dintre forte sub umbrele tot mai largi (precum teoria corzilor), explicand, cu ajutorul unor ecuatii tot mai complexe, modul in care materia si energia din Univers se comporta la nivel macro si microcosmic.

Dar nimeni nu le-a putut cladi tuturor celor patru un acoperis comun, unificand teoriile asociate lor intr-o singura, totala, perfecta, de neclintit Teorie a Totului.
„Universul vazut de Stephen Hawking” va avea premiera: sambata, 2 octombrie, la ora 21.00, pe Discovery Channel, urmand ca restul episoadelor sa fie difuzate pe Discovery Science, in fiecare duminica, incepand cu 10 octombrie, de la ora 21.10. „Universul văzut de Stephen Hawking” ne solicită imaginaţia până la limita universului cunoscut. Cel mai celebru om de ştiinţă încă în viaţă explorează splendoarea şi măreţia stelelor şi planetelor, galaxiilor şi supernovelor care modelează şi populează cosmosul. Primul episod, „Povestea tuturor lucrurilor”, relatează cea mai controversată poveste din lume – istoria Universului, începând cu energia uluitoare generată de Big Bang până la sfârşitul omenirii; in vreme ce celelalte episoade exploreaza ipoteza existentei extraterestrilor si controversata teorie a calatoriei in timp.
„Morgan Freeman si spatiul cosmic” va avea premiera luni, 4 octombrie, la ora 21.10, pe Discovey Science. Actor premiat cu Oscar şi pasionat de investigarea spaţiului cosmic, Morgan Freeman este producătorul executiv, prezentatorul şi naratorul acestui serial care explorează cele mai mari mistere ale Universului din perspectiva omului obisnuit. De la cele mai recente realizări ale NASA şi ale unor mari companii private, până la cele mai noi teorii formulate de oameni de ştiinţă şi cercetători, această serie studiază găurile negre, colonizarea planetelor, teoria şirurilor şi multe altele.

Alimente care îți iau durerea de cap cu mâna.


Atunci când te doare capul, ai face orice să scapi de această senzație neplăcută. De cele mai multe ori, asta înseamnă să iei o pastilă, fără să te gândești la efectele adverse pe care le-ar putea avea. Dacă încerci să reduci numărul de pastile pe care le iei, sau, cel puțin, să le limitezi consumul doar pentru cazurile grave, atunci, trebuie să știi că ajutorul tău în cazul durerilor de cap poate veni de la raionul de legume și fructe al oricărui supermarket.

Iată ce alimente trebuie să consumi imediat pentru a scăpa de durerea de cap:

  1. Pepene roșu: De multe ori, durerile de cap apar ca o consecință a deshidratării, așa că s-ar putea să ai nevoie pur și simplu de un fruct apos, așa cum este pepenele, cu atât mai mult cu cât acesta conține și potasiu și magneziu, despre beneficiile cărora am amintit un pic mai sus.

  2. Banane: Deliciosul fruct conține și potasiu, și magneziu, pentru a-ți veni în ajutor în caz de nevoie. Magneziul are efecte calmante care te pot ajuta foarte mult atunci când ai o durere de cap.

  3. Cartofi: După o noapte în oraș, te poți gândi că tot ce îți trebuie pentru a te simți bine este o porție de cartofi prăjiți, dar trebuie să uiți de așa ceva și să alegi, mai degrabă, cartofi copți. S-a dovedit că alimentele bogate în potasiu alină durerile de cap, iar un cartof mediu copt în coajă oferă până la 600 mg de potasiu.

  4. Ananas: Și un ananas proaspăt poate face minuni când vine vorba de dureri de cap. A fost demonstrat în repetate rânduri că enzimele naturale pe care le conține sunt o formă naturală de a scăpa de dureri. În plus, conține și proprietăți anti-inflamatorii care sunt deosebit de eficiente în tratarea durerilor de cap.

  5. Castravete: La fel ca în cazul pepenelui, și castravetele conține în mare parte apă, astfel că este recomandat în cazul deshidratării. Mai exact, 95% din structura castravetelui este reprezentată de apă, astfel că te va hidrata și te va energiza, luându-ți durerea de cap cu mâna.

5 semne care indica faptul ca esti prost


Pentru că “atunci când ești prost, tu nu știi, e greu doar pentru cei din jur”, am să las aici cele mai comune cinci semne care pot aprinde un beculeț de alarmă.
Desigur, nu vor folosi la nimic, pentru că proștii nu se vor regăsi în ele, dar măcar le-am strâns la un loc.

1.Dacă te uiți în oglindă și ai impresia că ești perfect/ă, există cele mai mari șanse să fii prost/proastă.

  1. Dacă nu ai suficient simț al umorului încât sa te poți auto-ironiza, sunt extrem de mari șansele să fii la fel de prost/proastă.

  2. Dacă orice glumă la adresa ta ți se pare un atac inadmisibil la augusta-ți făptură, șansele să fii prost sunt în procent covârșitor.

  3. Dacă simți cu toată ființa ta că ai întotdeauna dreptate și nimic nu reușește să te convingă că poți sa te înșeli, cu regret îți spun că ajungem la aceeași concluzie: ești prost/proastă.

  4. Dacă ai impresia că ești de neînlocuit și că poziția centrului Universului se schimbă după locurile pe care le binecuvântezi tu cu prezența, well… cred că e clar deja.

Cam astea sunt cele mai evidente cinci. Dacă le constatați la cineva din jur, bine ar fi să dați bir cu fugiții. Nu de alta, dar prostia nu se vindecă.

Ce se întâmplă cu femeile care fac dragoste cu mai mulţi parteneri?

Societatea s-a schimbat atât de mult încat nu mai putem spune toate femeile, dar ne putem referi în schimb la unele femei. De ce există femei care îşi împart viaţa cu mai mulţi parteneri? Ţine ea, cu adevărat, la unul dintre ei? Poate avea asta legătură cu goana după afirmare sau cu slaba pregătire într-un domeniu sau altul. După întâlnirea cu psihologul Radu Leca, acest tablou pare cu totul altul.

„O femeie care are mai multe relaţii nu iubeşte pe nimeni dintre cei cu care se întâlneşte, dar oricând poate minţi că o face. Este atât de uşor. Nu putem privi corect femeia cu mai multi parteneri decât dacă opinia noastră beneficiază de filtrul patologic. Un subiect ce are mai multe relaţii intime în paralel sau simultan, cu parteneri diferiţi, este bolnav. Punct”, susţine psihologul Radu Leca pentru CSID.

Psihologic, femeia cu mai multi parteneri poate afirma că una dintre relaţiile ei multiple reprezintă echilibrul ei interior, iar restul partenerilor au rol de distracţie, dar realitatea este alta. „Adevărul este următorul: pentru 7-10 secunde de plăcere, provocată de euforia neuromusculară, femeia crede că iubeşte sau că este îndrăgostită. Mulţumirea pe care o simte, post orgasm, ar fi firească daca ar avea un singur partener intim stabil’”, adaugă specialistul.

Ce anume îi lipseşte unei femei ce are mai multe relaţii simultane? „Dragostea. Atenţia. Familia. Stima de sine. O cunoştinţă mi-a spus, în urmă cu 10 ani: simt că sunt apreciată intens dacă mă duc cu mai mulţi bărbaţi într-o singură zi. Subliniez: într-o singură zi. Adevărul era următorul: îşi începuse viaţa intima printr-un viol în grup. Dominată de falsul sentiment al vinovăţiei, avea contact chiar şi cu cinci bărbaţi zilnic”, precizează psihologul Radu Leca.

Un specialist dezvăluie ce să nu faci niciodată în pat. Greşeala pe care o fac toate cuplurile

Megan Fleming, psiholog din New York, nu înţelege de ce partenerii insistă să creadă că actul intim ar trebui să fie un act spontan, fiindcă în realitate se întâmplă de cele mai multe ori când partenerii sunt relaxaţi şi odihniţi.

Astfel, expertii recomandă cuplurilor o serie de trucuri de bază care asigură o viaţă intima activă pe termen lung:

  1. Experimentaţi, experimentaţi, experimentaţi

„Când încercaţi ceva nou, relaxaţi-vă şi fiţi prezenţi în momentul respectiv. Încercaţi şi încercaţi din nou, pentru a vedea cum vă simţiţi. Petreceţi mai mult timp experimentând senzaţii plăcute şi încercând să vă cunoaşteţi mai bine nevoile”, spune Megan Fleming.

  1. Faceţi cu rândul când vine vorba de preluarea iniţiativei

„Adesea, unul dintre parteneri pare să vrea mai mult amor decât celălalt, iar asta poate duce la un soi de vinovăţie legată de această dorinţă. În schimb, dacă partenerii fac cu rândul când vine vorba de iniţierea actului, se poate ajunge la echilibrarea vieţii intime”, explică Moushumi Ghose.

  1. Mergeţi la culcare în acelaşi timp

„Ritualul de a sta alături de partener în pat seara, înainte de culcare, întăreşte relaţia. Sunt şanse mai mari să faceţi dragoste dacă purtaţi discuţii intime în timp ce încercaţi să adormiţi”, subliniază psihoterapeutul Laurel Steinberg.

  1. Nu priviţi amorul ca pe o altă îndatorire

„Mi-aş dori ca partenerii să aloce timp pentru a încetini ritmul, pentru a se odihni şi a-şi reîncărca bateriile, astfel încât să fie pe aceeaşi lungime de undă din punct de vedere fizic şi emoţional, pentru a se putea bucura cu adevărat de activitatea intima. Constat că multe cupluri sunt suprasolicitate şi stresate şi văd actul intim ca pe încă o sarcină ce trebuie îndeplinită pentru a fi productiv. În mod ideal, amorul ar trebui să ofere cuplurilor un spaţiu pentru relaxare şi plăcere, dar asta necesită timp pentru deconectare în avans”, atenţionează Sari Cooper.

  1. Nu priviţi filmele pentru adulţi drept inamicul vieţii intime

„Când pornografia este o problemă în cuplu, de regulă nu filmele pentru adulţi sunt problema, ci secretomania care o înconjoară. Scoateţi pornografia din debara şi întroduceţi-o în dormitor. Uitându-vă împreună la filme pentru adulţi puteţi declanşa starea de excitaţie necesară pentru trezirea dorinţei intime. Abordaţi pornografia aşa cum faceţi cu un program obişnuit de televiziune şi treceţi prin mai multe tipuri de filme, pentru a-l găsi pe cel care vă satisface pe amândoi. Nu trebuie să îţi placă tot ce îi place lui şi viceversa. Trebuie găsită o cale de mijloc”, argumentează Ian Kerner.

Ma iarta drag copil

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil
Sunt un bătrân bolnav, cu sufletul umil
Uit atât de multe, sunt speriat de viață
Dar vreau ca să te știu, cu zâmbetul pe față.
Te-am legănat pe brațe, când te durea ceva
Doar eu cu mama ta, nimeni altcineva.
Azi brațul meu bătrân, îmi tremură întruna
Și timpul m-a uscat, băiatul meu, ca pruna.
Când tu erai copil, și ne-ntrebai mereu…
La toate-ți răspundeam, nu ne era prea greu.
Cu mintea mea uitucă, pun întrebări prea multe
Dar sunt nevinovate, nu vor să te insulte.
Nu mă certa copile, de vărs supa pe mine
Când tu erai copil, eu nu țipam la tine.
Așa e legea firii, omu’ spre bătrânețe…
Precum copilul mic, din nou ‘tre să învețe.
Îndură-te de mine, deși îți sunt povară
Bătrânețea, știi? Atât mi-e de amară!
Mai stau un timp cu tine, dar la un asfințit
Se va găta amarul, mi-e viața pe sfârșit!
Eu voi pleca copile, să fiu cu a ta mamă
O tot aud mereu, pe nume cum mă cheamă!
N-am să-ți mai fiu povară, mă iartă de ți-am fost
În inimă la tine, căutat-am adăpost!

Marinela Florina Jurca

Ești păcălit la apă, curent electric și cablu?

Ești păcălit la apă, curent electric și cablu? Nu te mai duce în instanță, ci învață cum să-i păcălești și tu. Iată amănunte despre trucurile ce le poți face la apometre, contoare electrice și cablurile TV!
In ultimul timp, tot mai multi oameni se plang de serviciile societatilor ce asigura apa curenta la robinete, livrarea curentului electric la domiciliu sau semnalul TV prin cablu. De cat sa iti irosesti timpul, nervii si banii pe procese interminabile, mai bine ai invata cum sa “suntezi” contoarele acestor adevarati “hoti legali” ce baga mana tot mai adanc in buzunarele cetatenilor fara sa pateasca mai nimic din partea legii. In materialul ce urmeaza vom arata cateva metode de a pacali ba apometrul sau contorul electric fie el cel mai modern cu putinta.
Atentionam ca urmatoarele sfaturi sunt adunate din mai multe surse si nu ne obliga pe noi la nicio raspundere legala daca ceva nu merge cum trebuie.
Cum sa pacalesti apometrul

„Apometrele nu se considera sub control metrologic, pentru ca nu se folosesc in tranzactii comerciale, si nu sunt verificate cele din apartamente, ci doar cele de la baza blocului, care sunt ale furnizorului. Pornind de aici, fiecare si le-a montat cum a vrut si din start avem o diferenta de precizie intre apometrul din apartament si cel de la baza blocului. Acesta din urma este de clasa C si orice picatura care iese pe acolo este inregistrata, pe cand cel din apartament nu este asa de sensibil si daca din clasa B l-a montat in clasa A, el devine si mai insensibil, ii trebuie un debit mai mare de pornire. Daca dai presiune mica la apa, acesta nu inregistreaza, iar daca apometrul este vechi si putin intepenit, el nu mai inregistreaza corect. Totodata, una dintre cele mai simple si practicate metode de a opri inregistrarea la apometru este magnetul. In unele orase, asociatiile au decis, prin adunarea generala, ca este obligatorie citirea contoarelor in interiorul apartamentelor. Cine nu permite citirea il consideram consumator fraudulos si il punem sa plateasca diferenta”, a declarat Petru Olariu, prim-vicepresedinte al Ligii Asociatiilor de Proprietari „Habitat”.

Cum sa pacalesti contorul electric

“Studentii de la Facultatea de Electrotehnica din Iasi invata la cursuri cum sa fure curent electric. De aceste invataturi „beneficiaza” si elevii din liceele de profil si din scolile postliceale. Aceste metode le sint predate viitorilor ingineri la disciplinele: masurari electrice, protectie si comanda posturilor. Fara indoiala, furtul de energie electrica este o realitate. Surse din cadrul Electrica, afirma ca, in ultimul timp, din cantitatea de energie electrica livrata, numai 70% este facturata. Rezulta o pierdere de 30%, din care 10% este toleranta. Cea mai rudimentara metoda de a „pacali” contorul „Conel” este racordarea directa la reteaua de distributie a curentului electric. Pentru a putea depista metodele moderne la care s-a ajuns acum in materie de furt de energie, studentii sint familiarizati inca de pe bancile scolii cu aceste „sofisticarii”. Decanul Facultatii de Electrotehnica, cunoaste cel putin cinci metode de fentare a contorului. Cea mai simpla si cea mai eficienta metoda de a consuma curent electric fara a plati este racordarea la sursa inaintea contorului. Se formeaza practic o bucla din fire conductoare, cu un racord inaintea contorului si cu al doilea dupa acesta. In acest mod, discul aparatului de masura ramine nemiscat. A doua metoda explicata de unele cadre universitare poarta numele de scurtcircuitarea contorului. Se poate aplica numai in cazul in care contorul este montat in apartament. In acest caz se inlatura sigiliul si se desface capacul in care se afla patru borne. Se conecteaza cu ajutorul unui fir doua dintre acestea. Astfel, contorul este scurtcircuitat si nu mai inregistreaza. Metoda este foarte riscanta pentru ca poate fi depistata cu usurinta. Al treilea procedeu este unul din cele mai sofisticate. Capacul aparatului de masura este gaurit deasupra cu un burghiu foarte fin. Prin gaura formata se introduce o sirma subtire, de preferinta spiralata, pina cind atinge discul din interior. Acesta va fi oprit, la fel ca si consumul de energie, si implicit cel de bani. In momentul cind apare angajatul „Conel”, firul este scos, iar urmele furtului sint mascate prin aplicarea unui strat de praf pe capac. Vazind urmele pregnante de praf, salariatul Electrica va crede ca aici nu s-a umblat de mult timp. A patra posibilitate pare rupta din filmele politiste. Intre gemuletul de pe fata contorului si carcasa exista o mica distanta. Prin acest orificiu se introduce o bucatica dintr-un film de fotografiat care, la rindul sau, va impiedica rotatia discului.

Ultima posibilitate din cele cunoscute prevede racordarea inainte de contor, dar prin pamint. Mult mai greu de realizat si necesitind cunostinte in domeniu din partea hotului, metoda ofera insa securitate. Alta metoda consta in plasarea unor electrozi conectati la curent de o parte si de alta a contorului, campul magnetic astfel creat blocand rotita. Toate aceste metode sint cunoscute de fiecare absolvent al acestei facultati pentru a reusi sa depisteze pe teren furturile de curent. „Exista o adevarata arta de a fura curent. Exista o metoda superioara prin care poti convinge ? Conel?-ul ca de fapt tu i-ai livrat energie, si nu invers, cum e normal. Contorul din apartamente poate fi facut sa mearga in sens invers” , a declarat un profesor universitar. Acesta a adaugat ca, in curind, nu se va mai putea fura curent electric. Asta prin introducerea a doua noi tipuri de contoare: primul pe baza de cartela, dupa modelul telefoanelor. Fiecare va lua o cartela de o anumita valoare, si cind o va termina, se va opri si curentul. Al doilea procedeu prevede montarea unui dispozitiv static de contorizare care va transforma in cod numeric impulsurile de energie, totul computerizat si centralizat la un dispecer de cartier. Dispozitivul va fi o cutiuta foarte mica, imposibil de „fentat”. Cu toate acestea, cautati pe internet urmatoarea carte si veti vedea cum americanii au scos un dispozitiv pe care-l introduce in prize si care genereaza un mic impuls electric ce incetineste contorul… : “ STOPPING POWER METERS, 3rd Edition – By: John .1. WiUiam, MSEE Pres?dent Consumertronics Co. Includes STOPPING POWER METERS 2ND EDITION, SPM ADDENDUM And More!!”

Cum sa ai cablu TV gratuit

Potrivit specialistilor in domeniu, la ora actuala exista telefoane cu antena care pot intra pe o raza de peste 300 de metri pe statia fixa a unui alt abonat. De asemenea, sunt hackeri care dispun de aparate care pot incarca cartelele telefonice cu sume imense sau se pot lega direct la un abonat care are si internetul si TV-ul prin acelasi cablu. Nici televiziunea prin cablu sau chiar cea digitala nu sunt scutite de smecherii. Distribuitoarele de semnal se gasesc „la rusi” in orice piata, iar trecerea cablului dintr-un apartament intr-altul nu este o problema in vremea bormasinilor cu percutie de mare putere. Acelasi lucru se intampla si cu distribuitoarele de semnal Internet.

Opriti-va 2 minute și citiți


1. Să presupunem că este ora 19:45 și te duci acasă după o zi neobișnuit de grea la lucru (desigur, singur).
2. Sunteți cu adevărat obosiți, furioși și frustrați.
Dintr-o dată, începeți să vă simțiți dureri în piept mari in piept cu extindere în braț și maxilar. Sunteți la aproximativ cinci kilometri de spitalul cel mai apropiat de casa dvs.
4. Din păcate, nu știți dacă puteți merge atât de departe.
5. Ați fost instruiți sa acordati primul ajutor, dar tipul care a predat cursul nu ți-a spus cum să faci asta pe tine însuți.
6. Cum poti supraviețui singur unui atac de cord? Deoarece mulți oameni sunt singuri atunci când au un atac de cord, persoana a cărei inimă bate inadecvat și care se simte inconștient are doar 10 secunde înainte de a-și pierde conștiința.
7. Cu toate acestea, aceste victime se pot ajuta singure tusind. Înainte de fiecare tuse, trebuie să iei o inspirație profundă, iar tusea trebuie să fie profundă și prelungită, ca și în producerea sputei din profundul pieptului. O respirație și o tuse trebuie repetate la fiecare două secunde fără întrerupere, până când primim ajutor sau pana când inima bate normal.
8. Respirațiile adânci aduc oxigen în plămâni și mișcările tuse comprimă inima și mențin circulația sângelui.
Presiunea asupra inimii ajută de asemenea la restabilirea ritmului normal. În acest fel, victimele atacului de cord pot merge la un spital.

Sanatate

Ce este mizeria din ochi care apare în fiecare dimineață?

Cred că fiecare dintre noi când se trezește, primul lucru care-l face – își șterge ochii de mizeria adunată pe timp de noapte. Dar te-ai gândit vreodata ce e mizeria aia și la ce e bună?

Iată răspunsul științific: murdăria de la ochi supranumita urdori, este un amestec de mucus, bacterii, praf și celule moarte, care se adună la un loc pe timpul somnului și e înrudit cu mucusul secretat de celulele din nas sau gură.
Aceste substanțe sunt în ochi toată ziua, dar nu le observi până când nu se strâng toate într-un singur loc, formând o masă unitară. În timpul zilei, ochii sunt bombardați cu particule de praf, polen și alte obiecte străine. Acestea sunt capturate de stratul lichid de la suprafața ochiului iar apoi sunt împinse de pleoape, când clipim.
În timpul somnului însă clipitul se oprește, așa că mucusul și praful se acumulează și se strânge în colțul ochilor, acolo unde le găsim în fiecare dimineață.
Persoanele care suferă de alergii sau au ochii sensibili au urdorile de o consistență mai lichidă. Prezența acestora e absolut normală și nu trebuie să vă îngrijoreze.
Mai rău e dacă aceste urdori lipsesc, în acest caz posibil să aveți sindromul ochiului uscat de la care lacrimile sunt în cantități foarte reduse și pot conduce la probleme cu vederea sau să afecteze sănătatea ochilor în general.

Preot inselat de preoteasa.

Daniela Caraiman, fosta preoteasă din Stăncești, este pe cale să își recupereze fiul de la tatăl care nu a vrut să i-l mai dea înapoi. Poliția a intrat pe fir și l-a contactat pe bărbat, încercând să-l determine să i-l aducă pe copil mamei. Arhiepiscopia nu comentează această speță, fiind vorba despre o problemă de natură personală.
Momente cumplite pentru o tânără de 34 de ani, din Constanța, care încearcă zilele acestea cu disperare să își recapete fiul de la fostul soț, care nu vrea să i-l mai dea înapoi. Situația este cu atât mai alarmantă cu cât tatăl copilului, de care femeia a divorțat acum doi ani, este preot într-o localitate din Buzău.
Daniela Caraiman a ajuns la Buzău în anul 2008, atunci când s-a căsătorit cu un teolog alături de care avea o relație frumoasă. Tânăra profesoară de biologie și-a găsit o catedră aici, iar Dumnezeu le-a rânduit apoi pe toate. Soțul a fost hirotonit, iar din povestea de dragoste a celor doi s-a născut Teodor, unicul fiu, astăzi în vârstă de 6 ani.

Numai că relația lor n-a trecut proba timpului. Prin 2015, după certuri ținute ascunse de ochii enoriașilor, bărbatul și-a bătut soția atât de tare, încât aceasta a ajuns la Urgențe cu fața umflată și cu trupul plin de vânătăi. Un certificat medico-legal și scrisoarea medicală de la UPU atestă cât de tare a încasat-o femeia de la soțul ei.

Apropiații preotului susțin că acesta pur și simplu nu a avut de ales, după mai multe episoade în care și-ar fi prins soția infidelă cu alți bărbați. Certurile și bătăile ar fi continuat, motiv pentru care, în 2015, s-a ajuns la divorț.

Un an mai târziu, în 2016, contractul de stare civilă care îi mai unea pe cei doi a fost anulat. În hotărârea de divorț, instanța a decis ca fiul să îi fie încredințat mamei, în timp ce tatăl nici măcar nu ar fi solicitat program de vizită. Chiar și mutată la Constanța, Daniela a fost de acord ca tatăl să îl vadă pe micuț, tutela fiind comună, dar domiciliul, la mamă:

„I-am dat copilul pe 23 decembrie, cu condiția să îl iau la începutul lunii ianuarie, înainte de începerea școlii. Pe 5 ianuarie am venit degeaba de la Constanța, fiindcă mi-a închis telefonul și nu a mai răspuns. Mi-a spus că va păstra el copilul. I-a smuls telefonul din mână în monentul în care l-am sunat, iar de atunci nu mai pot da de el.”, povestește Daniela.
Ieri, profesoara s-a învoit de la ore și a venit din nou la Buzău. După ce a depus plângere penală la poliție, aspect confirmat de reprezentanții IPJ Buzău, tânăra a reușit să își înduplece fostul soț să vină împreună cu micuțul la sediul DGASPC. Aici, un consilier i-a explicat tatălui gravitatea faptei sale și că se poate alege cu dosar penal pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești.

În prezența reprezentanților DGASPC, cei doi au semnat un acord conform căruia Daniela își primea fiul înapoi. Numai că tatăl s-a folosit de un tertip, a luat copilul și a dispărut.

„A motivat că ia băiatul la Stăncești, să-și ia la revedere de la rude. A fost însă doar un pretext ca iar să dispară și să nu mai răspundă la telefon.”, a mai povestit tânăra.
Aseară, în jurul orei 21:00, Daniela Caraiman se afla într-o parcare din Buzău. Epuizase toate metodele de a-și convinge soțul și aștepta o minune. De la Dumnezeu, de la familia fostului soț sau de la oamenii legii. Cercetările polițiștilor vor dura însă zile, dacă nu săptămâni, timp în care femeia nu își poate vedea fiul.
Dosar penal.
Dacă faptele se adeveresc, preotul din Stăncești va răspunde penal pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, faptă prevăzută de Noul Cod Penal la articolul 379.

După divorțul inițiat în 2015, Arhiepiscopia a pornit o anchetă bisericească, pentru a stabili dacă preotul a greșit. Soția acestuia și-a asumat însă întreaga vină (curvasareala), motiv pentru care părintele a fost lăsat să profeseze.

Scările morţii

Lagărul de concentrare Mauthausen este cunoscut prin cruzimea cu care erau trataţi prizonierii, într-o epocă deja marcată de astfel de evenimente.
Să foloseşti termeni precum „şocant” sau „crud” alături de menţiunea unui lagăr de exterminare pare redundant, dar acest caz este excepţie de la regulă. Cruzimea cu care erau trataţi prizonierii este particulară, spus într-un context în care evenimentele şi actele de cruzime ale primei jumătăţi a secolului XX erau la ordinea zilei.
Lagărul de concentrare Mauthausen, situat la 20 de kilometri în estul oraşului Linz din Austria, a fost locul unora dintre cele mai mari lagăre ale Germaniei naziste. Cu lagărul central lângă satul Mauthausen, complexul avea încă aproape 100 de alte locuri secundare situate în Austria şi în sudul Germaniei. Clasificarea era de gradul al II-lea, adică aici erau aduşi cei mai incorigibili inamici politici ai naziştilor.

Scopul era exterminarea acestora prin epuizare prin muncă forţată. SS-ul numea acest lagăr Knochenmuhle, sau „tocătorul de oase”. Se estimează că au murit între 122.766 şi 320.000 de oameni, majoritatea cetăţeni sovietici şi polonezi, începându-şi activitatea în 1 august 1928 şi terminând-o în mai 1945, complexul fiind eliberat de armata Statelor Unite.

Eliberarea lagărului de concentrare de către Divizia 11 Blindate a Statelor Unite la 6 mai 1945. Credit: Wikipedia

De asemenea, lagărul se afla lângă o carieră de granit, unde erau trimişi prizonierii. Munca presupunea ca prizonierii să care blocuri de piatră de până la 50 de kilograme pe 186 de scări, care se numeau „scările morţii”. Deseori, prizonierii epuizaţi se prăbuşeau şi scăpau încărcătura peste prizonierii din spate creând un efect în lanţ devastator – oase rupte şi corpuri zdrobite de greutatea blocurilor de granit.

Prizionieri cărând blocurile de granit. Credit: Wikipedia


Ofiţeri SS urcând „scările morţii”. Aprilie 1941. Credit: Wikipedia

Gărzile SS mai aveau obiceiul de a pune prizonierii să se întreacă, iar cei care ajungeau sus, la marginea râpei, aveau opţiunea de a fi împuşcaţi sau de a împinge prizonierul din faţă în râpă. Se mai ştie, de asemenea, că sinuciderile erau frecvente, mulţi prizonieri, prinzând ocazia să se arunce în gol


Noii prizonieri care veneau în Mauthausen. Credit: Wikipedia


Prizonieri ai carierei de granit. Credit: Wikipedia

Astăzi, „scările morţii” este o atracţie turistică. Scările au fost refăcute pentru ca turiştii să urce uşor pe acestea, dar la acea vreme, erau nefinisate şi alunecoase. Locul este complet amenajat, există un muzeu şi un monument comemorativ dedicat victimelor lagărului.

Intrarea în lagărul de concnentrare Mauthausen astăzi. Credit: www.123rf.com/Stefano Armaroli


Un monument de la Mauthausen care comemorează victimele lagărului. Credit: www.123rf.com/Stefano Armaroli

Christian Bernadac, un membru al rezistenţei franceze care a fost prizonier la Mauthausen şi care a scris apoi o carte numită Cele 186 de trepte, a relatat:

„Cei care astăzi vizitează cariera Mauthausen nu văd acelaşi lucru, pentru că de atunci scările au fost refăcute – o scară reală, cimentată şi regulată. […] Lucrul înseamna transportul unei pietre de o dimensiune şi greutate considerabilă, pe 186 de scări, iar după acestea tot mai exista o distanţă considerabilă de parcurs. […] Şi toate acestea se întâmplau de 8 – 10 ori pe zi. Ritmul era infernal, fără o secundă de pauză”.

Sursa: AmusingPlanet

Page 5 of 38
1 2 3 4 5 6 7 8 9 38