Ce credea Einstein despre Dumnezeu, Univers, ştiinţă şi religie?

Albert Einstein este unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă, dar ce a lăsat în urmă reprezintă mai mult decât cunoaşterea ştiinţifică. Chiar şi astăzi, viziunile lui inspiră oamenii de peste tot în lume. Totuşi, de multe ori, Einstein este înţeles şi interpretat eronat.

Atât ateii, cât şi cei religioşi au încercat să îşi asume „autoritatea” care o reprezintă Albert Einstein, iar acest lucru s-a realizat de cele mai multe ori cu citate scoase din context, de aceea, este absolut necesar ca savantul să fie înţeles în ansamblu, şi nu într-un mod simplist, motivat de cele mai multe ori prin ideologie şi nu prin setea de cunoaşterea prin care s-a remarcat Einstein şi care reiese din fragmentele ce urmează.
O altă problemă care reiese din fragmentele de mai jos stă la baza fizicii de astăzi: lipsa de armonie dintre teoria relativităţii a lui Einstein şi mecanica cuantică. Într-un citat dintr-o scrisoare de ale lui Einstein, adresată lui Max Born, unul dintre părinţii mecanicii cuantice, Einstein declară că „mecanica cuantică oferă multe, dar cu greu ne aduce mai aproape de secretele lui Dumnezeu. Eu, în orice caz, sunt convins că El nu joacă zaruri cu Universul”.

Dezacordul lui Einstein cu mecanica cuantică este bine cunoscut. Teoria sa a relativităţii generale are un cu totul alt mod de a descrie universul, iar reconcilierea acestei teorii cu mecanica cuantică are fi „Sfântul Graal” al fizicii. Factorul esenţial al neînţelegerii constă în faptul că mecanica cuantică implică o natură accidentală a Universului, ca şi cum Dumnezeu s-ar juca cu zarurile, iar rezultatul ar fi independent de orice voinţă. Însă nu în aceşti termeni a pus Einstein problema, ci în faptul că nu concepea ca ceva să nu poate fi explicat printr-o lege care stă la baza procesului, relatează Top Buzz.

Până în această zi, deşi ştim că mecanica cuantică funcţionează, putând fi aplicată în tehnologiile curente precum tranzistorii sau energia nucleară, nimeni nu ştie ce loc are alături de alte domenii ale fizicii. În acest sens, poate exista o lege a Universului încă necunoscută, aşa cum continuă Einstein în scrisoarea sa către Born:

„Crezi într-un Dumnezeu care joacă zaruri, iar eu în lege şi ordine completă care există într-un mod obiectiv, şi care eu, într-o manieră extrem de speculativă, încerc să o înţeleg. Cred cu tărie, dar sper ca cineva va descoperi o cale mai realistă, sau o bază mai tangibilă decât am putut eu”.

În ce credea Einstein

Einstein a fost, în numeroase ocazii, cât se poate de clar în credinţele sale. În Notele Autobiografice ale sale, acesta a scris că credinţele sale religioase şi-au găsit sfârşitul în copilărie, la vârsta de 12 ani.

„Am ajuns – deşi într-o familie cu părinţi complet nereligioşi – la o religiozitate profundă, care, totuşi, s-a terminat subit la vârsta de 12 ani. Prin citirea cărţilor de ştiinţă populare am ajuns la convingerea că poveştile din Biblie nu pot fi adevărate”.

Într-o scrisoare din 1947, a făcut referire la ideea unui Dumnezeu care se îngrijeşte de omenire: „Mi se pare că ideea unui Dumnezeu personal este un concept antropologic pe care nu îl pot lua în serios”. Într-o scrisoare trimisă către Beatrice Frohlich cinci ani mai târziu, a reiterat această ideea: „Ideea unui Dumnezeu personal este destul de străină pentru mine şi pare chiar naivă”.

Totuşi, Einstein nu era ateu. Conform lui Prince Hubertus, Einstein detesta să fie interpretat în acest mod:

„În ceea ce priveşte asemenea armonie a cosmosului pe care eu, cu mintea mea limitată de om, sunt capabil să o recunosc, sunt încă oameni care spun că nu există Dumnezeu. Ceea ce mă supără este că mă citează pe mine pentru a susţine această idee”.

Se considera mai degrabă un agnostic (nu se poate cunoaşte nimic despre natura lui Dumnezeu) şi într-un fel credea într-un Dumnezeu. Credea în Dumnezeul lui Spinoza.

Baruch Spinoza este unul dintre cei mai importanţi filosofil, iar ideile lui cu privire la metafizică sunt dezbătute chiar şi astăzi. Spinoza a susţinut că Dumnezeu nu este o manifestare personală şi nu este o fiinţă, ci mai degrabă o manifestare a tot ce este în armonie. Într-un fel, se poate spune că Dumnezeu e Natura.

Aceasta nu este însă o perspectivă religioasă. În loc să fie o fiinţă conştientă, Dumnezeu este o manifestare a frumuseţii Universului.

„Nu pot concepe un Dumnezeu care îşi recompensează şi îşi pedepseşte creaturile sau care are o voinţă de tipul celei a noastre. Un individ care ar supravieţui morţii fizice este, de asemenea, dincolo de înţelegerea mea şi nici nu vreau altfel; aceste noţiuni sunt pentru temerile şi egoismul absurd al sufletelor slabe. Pentru mine este îndeajuns misterul eternităţii vieţii şi crearea structurii minunate a realităţii, împreună cu efortul de a înţelege o parte, chiar şi foarte mică, a raţiunii care se manifestă pe ea însăşi în natură”.

Ştiinţa este religie?

Pentru Einstein, ştiinţa era mai degrabă ceva spiritual, pentru că ştiinţa ne permite să înţelegem mai bine Universul. Deşi minţile noastre nu sunt capabile să îi înţeleagă toate minunile, o încercare de a face acest lucru din ce în ce mai aproape de Dumnezeu:

„Vedem un Univers aranjat în chip minunat, supunându-se anumitor legi, dar înţelegem aceste legi doar foarte puţin. Minţile noastre limitate nu pot înţelege forţa misterioasă care guvernează constelaţiile. Sunt fascinat de panteismul lui Spinoza. Îi admir contribuţiile la gândirea modernă. Spinoza este cel mai important dintre filosofii moderni, pentru că este primul filosof care vede sufletul şi corpul ca fiind una şi nu două lucruri separate”.

În 1930, Einstein a publicat unul dintre cele mai discutate eseuri ale timpului în The New York Times Magazine, unde a discutat religia sa cosmică. S-a declarat împotriva ideii de rai şi iad, dar de asemenea a discutat despre legătura dintre religie şi ştiinţă. A precizat că „deşi domeniile religiei şi ştiinţei sunt clar separate unul de altul, există legături şi dependenţe reciproce”. Mai interesant este că a susţinut că nu poate fi vorba despre un conflict dintre ştiinţă şi religie. Cele două sunt distincte dar cumva legate.

Einstein era un om complex cu viziuni complexe asupra lumii, care nu sunt întotdeauna uşor de înţeles. Totuşi, ideea conform căreia era creştin, iudeu sau altă religie, nu are fundament. De asemenea, ideea că era ateu este lipsită de fundament, după cum a reieşit în citatele de mai sus.

Testament pentru tine

Cand am sa mor tu sa nu plangi ci sa zambesti femeie
Caci viu voi fi prin tine si prin iubirea ta
Iar tu ai sa intelegi, caci vei gasi o cheie
Si atunci vei intelege marea iubire a mea

Iti las dorul meu sa-ti rascoleasca gandul
Si lacrima ce-o versi sa-ti fie alinare
In casa-i intuneric, afara bate vantul
Iar eu ma ratacesc catand a ta chemare

Te voi iubi femeie si dincolo de moarte
Si te voi astepta sa-mi fie alaturi mie
Curand de am sa plec si de voi fi departe
Iubirea ce ti-o las, e pura si e vie.

Efecte dramatice asupra creierului

La începutul acestei luni, György Buzsáki de la Universitatea New York (NYU) a arătat un diapozitiv care a stârnit controverse la Grand Ballroom din New York Midtown Hilton în cadrul reuniunii anuale a Societăţii Neuroştiinţifice Cognitive.


Informaţiile prezentate de Buzsáki includeau imagini dezgustătoare ale unui cadavru uman, cu mai mult de 200 de electrozi introduşi în creier, dar şi rezultatul experimentului său – ce a detectat el prin acei electrozi sau ceea ce nu au reuşit să detecteze.
Buzsáki şi colegul său, Antal Berényi, de la Universitatea din Szeged (Ungaria) au mimat cea mai populară formă de stimulare a creierului. Ei au aplicat curent electric alternativ la exteriorul craniului cadavrului, iar electrozii din interiorul craniului au înregistrat foate puţin. Aproape toate fluxurile de curent au intrat în creier,dar într-o cantitate redusă.
”Într-un studiu mai amănunţit, am descoperit că până la 90% din curent a fost redirecţionat de către pielea care acoperă craniul. Pielea a acţionat ca un „şunt” în acest caz”, a declarat Buzsáki.
Studiul neobişnuit a sporit îndoielile multor participanţi la conferinţă cu privire la mecanismul şi eficacitatea transcraniană în ce privşte stimularea directă curentă (tDCS). Această metodă reprezintă un tratament experimental, neinvaziv, care foloseşte electrozii cu scopul de a oferi curenţi slabi în fruntea unei persoane. Această metodă e aferentă metodei TAC, care utilizează curentul alternativ.
Se cunosc puţine lucruri despre modul în care aceste tehnici ar putea influenţa creierul. Cu toate acestea, numeroase lucrări ştiinţifice au susţinut că aceste tehnici pot stimula starea de spirit, pot atenua durerea cronică şi chiar pot îmbunătiţi capacităţile oamenilor la matematică, fiindcă afectează, în mod direct, activitatea neuronală. Aceste afirmaţii au dus la dezvoltarea unui nou val de gadget-uri, care promit să facă oamenii mai inteligenţi şi mai fericiţi.

A murit regele Mihai

Regele Mihai a murit la domiciliul său din Elveția, a anunțat Casa Regală. Decesul a intervenit marți, la ora 13:00. Regele avea 96 de ani, împliniți la 25 octombrie, și de mai bine de un an și jumătate era grav bolnav.

Regele Mihai ar urma să fie adus în ţară la 13 decembrie, iar funeraliile vor avea loc la 16 decembrie, potrivit unor informaţii vehiculate de presă, care citează surse oficiale.

Trupul neînsuflețit al regelui va fi adus în țară cu o aeronavă a Ministerului Apărării, a confirmat la Digi24 ministrul Mihai Fifor. El a explicat că există un protocol între MApN și Casa Regală a României, iar ministerul se va implica în organizarea funeraliilor, după ce va avea o discuție cu reprezentanții familiei regale.

Regele Mihai va fi dus la Castelul Peleș și va fi depus în Holul de Onoare. Ulterior, va fi transportat la Palatul Regal din Calea Victoriei, unde va rămâne pentru două zile în Sala Tronului.

Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeș, în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală.

Programul exact al funeraliilor va fi anunțat miercuri.

Începând de miercuri, pentru 40 de zile, vor fi deschise cărți de condoleanțe la Castelul Peleș, la Palatul Regal și la Palatul Elisabeta. Condoleanțele pot fi transmise online și la adresa http://familiaregala.ro/mesaje. Toți cei care doresc să depună flori, jerbe sau coroane sunt invitați să o facă începând de miercuri la Palatul Regal din Calea Victoriei, în fața intrării principale.

Regele Mihai I – ultimul monarh din ţările Europei de Est rămas în viață – s-a retras din viaţa publică la începutul lunii martie 2016, când Casa Regală a anunţat că acesta a fost diagnosticat cu carcinom epidermoid metastazant şi leucemie cronică şi a fost supus unei intervenţii chirurgicale la o clinică din Lausanne.

Săptămâna trecută, de Ziua Națională, principesa Margareta a decis anularea călătoriei cu trenul regal de 1 Decembrie, din cauza stării de sănătate a Regelui Mihai. Joi seară, principesa Maria a ajuns la reşedinţa din Elveţia a regelui.

La 6 noiembrie 2017, Casa Regală a anunțat că starea Regelui Mihai s-a agravat și fostul suveran prezenta o slăbiciune accentuată, cu o scădere semnificativă a rezistenței. Ca urmare, Principesa moștenitoare Margareta și Principele Radu au plecat de urgență în Elveția.

Regele Mihai a fost împărtăşit marţi, 7 noiembrie, de un trimis al ÎPS Mitropolitului Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale, mai preciza Casa Regală.

După cinci zile, aceeași Casă Regală transmitea că regele se simte mai bine. Principesa Margareta a declarat că tatăl ei este conștient, vorbește, recunoaște persoanele din jurul său și a întrebat de ce este înconjurat de atât de multă lume. Această ameliorare a stării fostului suveran n-a durat decât câteva zile.

La 16 noiembrie, un reprezentant al Casei Regale anunța că starea Majestății Sale este foarte precară, iar medicii fac eforturi să îl scape de dureri. Şeful Casei Majestăţii Sale, Andrew Popper, a dat detalii la televiunea naţională şi a anunţat că nu poate oferi fotografii cu Majestatea Sa, pentru că imaginile ar leza demnitatea suveranului. Cât despre informaţii de la medici, nici nu poate fi vorba: legislaţia din Elveţia consideră confidenţiale asemenea date, anunţa Ministerul Sănătăţii de acolo, într-un răspuns oficial pentru Digi24.

Peste încă trei zile, la 19 noiembrie, Casa Regală facă noi precizări privind starea Regelui. Suveranul se află într-o stare îngrijorătoare de sănătate şi medicii i-au administrat o medicație care să îi ușureze somnul și respirația.  Medicii consideră prea riscantă deplasarea regelui de la reşedinţa privată la spital, fiind unanimi în recomandarea ca tratamentul administrat acestuia să se concentreze acum pe prevenirea suferinţei şi pe păstrarea confortului fizic şi psihologic, a transmis Biroul de Presă al Majestăţii Sale. În document se mai preciza că prezenţa la reşedinţa privată din Elveţia va continua să fie limitată doar la fiicele Majestăţii Sale şi la Mitropolitul Iosif. Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale a fost la reşedinţa din Elveţia în mai multe rânduri şi l-a împărtăşit pe rege.

În opinia jurnalistului Cristian Tudor Popescu, odată cu dispariția lui Mihai I, moare și ideea de regalitate în România. „Ideea de regalitate, conceptul de regalitate în România dispare,  pentru că el nu era întruchipat decât de o singură persoană cu adevărat regală: regele Mihai”, a declarat Cristian Tudor Popescu. 

Citiți și:  CTP: „O adunătură de animale de pradă se încaieră pe cadavrul Regelui Mihai”

Ultimele zile din existența zbuciumată de aproape un secol al ultimului regele al României au fost întinate de un scandal în sânul Casei Regale. Fostul principe Nicolae, exclus în 2015 din linia se succesiune a Casei Regale, a fost protagonistul unui incident – soldat cu agresiuni și o plângere penală (ulterior retrasă) – după ce nu a fost lăsat să intre la domiciul bunicului său pentru a-și lua rămas bun.

Fostul principe a fost blamat chiar de mama lui, Principesa Elena, că a „nesocotit intimitatea, suferinţa şi demnitatea” Regelui Mihai, după ce starea sa de sănătate a acestuia s-a înrăutăţit. Nepotul Regelui ar fi încercat să intre cu forţa în reşedinţa din Aubonne. În replică, fostul principe a spus că e dezamăgit de aceste reacţii, pe care le consideră nejustificate. Nicolae a făcut, la rândul său, acuzații dure la adresa membrilor Casei Regale. Detalii, aici.

Citiți și:  Scandalul de la Casa Regală. Reacții dure în presa străină

Odată cu moartea Regelui Mihai dispare ultimul șef de stat din timpul celui de-al Doilea Război Mondial care se mai afla în viață. În aproape un secol de viaţă, a trecut prin evenimente dramatice, iar unele date din biografia sa au intrat în istoria universală.

Personaj istoric cu un destin tragic, simbol al opoziţiei faţă de comunism, în România Regele Mihai a fost prigonit sau respectat, în funcţie de interesele guvernanţilor postdecembrişti.

Regina Ana, soția lui, a încetat din viaţă la 1 august 2016, la vârsta de 92 de ani, la spitalul din Morges, în Elveţia. Corpul neînsufleţit a fost depus la Castelul Peleş şi apoi regina a fost înmormântată în Catedrala Arhiepiscopală de la Curtea de Argeş, acolo unde va fi înhumat și Regele Mihai.

Delfinul Negru – The Black Dolphin

Închisorile din Rusia sunt faimoase ca fiind unele dintre cele mai dure din lume, dar una este chiar mai grea decât restul. Denumirea sa oficială oficială este “Instituție Federală Guvernamentală – colonie penală № 6, Serviciul Federal al Penitenciarelor Rusia -regiunea Orenburg”, dar este denumită în mod obișnuit ca The Black Dolphin. Aceasta este una dintre cele mai sigure închisori din lume și casa celor mai răi infractori.

Numele său neoficial vine de la statuia din față, făcută de prizonieri. ”Delfinul Negru”, această închisoare de înaltă securitate de la granița Kazahstanului găzduiește criminalii cei mai brutali din Rusia, inclusiv criminali in serie, canibali și teroriști, potrivit unui documentar National Geographic. Gardienii spun ca singura posibilitate de a evada de acolo este aceea de a…muri.
În corpul cel mai securizat al clădirii se află circa 700 de condamnați, păziți de gardieni înarmați cu arme automate, 24 din 24 de ore. Cei 700 de condamnati ar fi ucis in libertate circa 3.500 de oameni. Asta înseamnă că un condamnat de acolo a ucis în medie 5 oameni.
Condamnații de la ”Delfinul Negru” sunt închiși pe viață. Unul dintre condamnati, Vladimir Nikolayev, a fost condamnat pentru canibalism. Acesta si-a mancat o parte din victima, iar restul l-a dat unui prieten al cărei soție l-a servit familiei, gândind că este carne de cangur. Nikolayev este unul dintre cei mai cunoscuti ucigasi din lume.

 

Prizonieri închiși în fortăreața ”Delfinul Negru” sunt ținuti sub supraveghere video de 24 de ore pe zi. Deținuții sunt monitorizate în permanență în celulele lor duble. Fiecare celulă are 2 uși încuiate. O celulă de închisoare într-o celulă de închisoare. Deținuților nu li se permite să se odihnească sau să stea pe paturile lor din momentul în care se trezesc până când este timpul să doarmă din nou.

De fiecare dată când părăsesc celulele, deținuții sunt legați la ochi, încătușați la mâini și forțați să meargă îndoiți din talie. Sunt escortați de cel puțin 3 gardieni și unul cu un câine de pază. Această tehnică este considerată a fi unică la Black Dolphin. Atunci când un prizonier ajunge pentru prima dată aici,este legat la ochi imediat, în scopul de a nu memora sau învăța, detalii despre structura și aspectul închisorii.
Exercițiile, constau din mișcarea ”du-te, vino”, care are loc într-o altă celulă. Nu există nici o curte a închisorii. În timpul exercițiilor, gardienii inspectează celulele închisorii și verificări pentru contrabandă.

Pentru o închisoare cu 700 de deținuți sunt peste 900 de ofițeri de corecție salariați.
Nu există nici o cantină in Black Dolphin. Prizonieri mânâncă în celulele lor. Detinuții sunt hrăniți doar cu supă și pâine.

Nici un deținut nu a evadat vreodată de la Black Dolphin. Black Dolphin este o destinație finală. Nu poti merge mai departe. Da, din punct de vedere tehnic există o modalitate de a părăsi acest loc, dar numai într-un fel … spre cimitir.

Sursa: businessinsider.com

”Sicriele de fier”

În trecut, poliovirusul era unul dintre cele mai de temut virusuri de pe Pământ, în prezent însă în multe zone ale globului, mulţumită vaccinării, nu mai există cazuri de poliomielită. În lume mai există, însă, multe persoane care au fost afectate de virus şi care se bazează pe ventilatoarele de presiune negative, maşinării vechi de zeci de ani care îi ajută să poată respira. Confecţionarea şi asigurarea maşinărilor a fost sistată încă din 1960.

Paul Alexander, de 70 de ani, este unul dintre supravieţuitorii poliomielitei care se bazează pe utilizarea unui ventilator cu presiune negativă pentru a respira. Mail Online notează că bărbatul îşi petrece aproape întregul timp în dispozitiv, după ce a contractat poliovirusul pe când avea cinci ani, în 1952.
Atunci când maşinăria sa s-a defectat în 2015, bărbatul a suferit o criză. Paul nu a primit sprijinul niciunei companii care fabrica produsul, aşadar a publicat pe Youtube un videoclip în care cerea ajutorul. Brady Richards, director al Environmental Testing Laboratory, a văzut videoclipul şi a decis să-l ajute pe bărbat.
”Am căutat timp de câţiva ani pe cineva care să ştie cum funcţionează acest tip de ventilatoare. Este un miracol că l-am găsit pe Brady,” a declarat Paul.
Ventilatorul care arată precum un sicriu din metal poate fi utilizat atunci când pacientul se întinde în interiorul său. Prin intermediul vidului, oxigenul este transmis mecanic către plămânii pacientului, deoarece sistemul central nervos al acestuia este distrus de către poliomielită.
În ciuda faptului că este paralizat de la gât în jos din cauza virusului, Alexander şi-a împlinit visul de a deveni avocat. ”Atunci când m-am transferat la Universitatea din Texas, profesorii au fost oripilaţi de gândul că îmi voi aduce ventilatorul la clasă, dar nu am făcut acest lucru, l-am pus în dormitor,” a declarat Alexander, care îşi reprezenta clienţii dintr-un scaun la procese.
Deşi simptomele sale s-au agravat în ultimul an, bărbatul a decis să-şi scrie propriul memoriu cu un pix care îi este ataşat dinţilor.

Page 5 of 37
1 2 3 4 5 6 7 8 9 37