Poveste fara sfarsit (2)

Trebuia sa aleg o facultate pe care sa o urmez. Optiunile erau generoase insa ma atras facultatea de electronica industriala. Nu mi-a fost usor sa aleg aceasta facultate mai ales ca mama ar fi dorit altceva, vroia Teologia insa religia nu ma atras nici atunci si nici acum.
Trebuia sa aleg o facultate care sa ma tine departe de casa, departe de tata. Am ajuns la Iasi si 5 ani am stat in caminul studentesc de acolo. Au fost 5 ani frumosi de care-mi amintesc cu placere mai ales de ziua in care mama impreuna cu tatal meu au venit la mine in vizita. Tata era un alt om, avea o alta gandire. Nu stiu daca doar se prefacea dar stiu ca sa purtat exemplar cu mine. Ma trata ca pe un adult.
Intr- seara am fost cu el la o bere. Nu am acceptat cu placere pentru ca stiam ca alcool-ul il transforma in altceva insa nici nu puteam sa-l refuz. Ne-am asezat la o masa, am comandat doua halbe cu bere si am inceput sa discutam despre facultate, despre viitoarea mea meserie si despre ….noi.
Ma rugat sa-l iert pentru comportamentul care la avut fata de mine. Si el ca si fratele meu mai mare au dat vina pe alcool. Imi era teama de el pentru ca in timp ce isi cerea scuze era cu alcool-ul in fata. De la o bere a mai venit una, apoi alta …pana am luat-o amandoi pe aratura. Ne-am imbatat si apoi am plecat impreuna spre camin. Odata ajunsi acolo amandoi ne-am culcat. Cand m-am trezit aveam capul mai greu ca plumbul. Mama ma certat un pic, apoi ma lasat in voia mea sa zac.
Spre seara au plecat. A fost pentru prima data cand am simtit ca am o familie. Am plans plecarea lor.
Nu a mai durat mult si am terminat facultatea. Am fost repartizat la I.M.G.B ocupand functioa de subinginer. Ma descuram destul de bine teoretic insa practica era straina pentru mine. Stiam pe hartie ce este un tranzistor si ce rol are insa pe placa de baza, acel tranzitor imi punea mintea la treaba.
Nu a trebuit sa-mi bat capul prea mult cu electronica pentru ca sectia unde lucram eu a fost desfiintata. Intr-o dimineata am realizat ca am ramas fara un loc de munca. Firmele private (putine la numar) care faceau angajari vroiau ingineri care sa aiba cunostinte solide in domeniu. Eu abia ce iesisem din facultate. De unde naiba atatea cunostinte?
Eram disperat, nu stiam pe ce drum sa apuc. Facusem degeaba 5 ani de facultate pentru ca nu ma ajutau cu nimic. Tata incerca sa ma ajute insa degeaba, mama la fel. Nimeni nu avea nevoie de un inginer in electronica industriala.
Practic, cateva luni de zile am trait pe banii mamei. Lucra la o sera si castiga foarte putin, 600 lei pe luna si cu toate acestea intodeauna avea 100 lei pentru mine.
Vazand ca bat pasul pe loc, m-am decis sa gasesc orice ar fi de munca. Aveam permisul de conducere in buzunar si asta imi dadea oarecum o speranta. Am pus anunt la ziar si a doua zi ma contacteaza un domn si ma intreaba ce studii si ce experienta am ca sofer. I-am spus adevarul si cred ca asta la facut sa ia decizia de a ma chema la un interviu.
A doua zi, imbracat la 4 ace eram in fata usii si asteptam sa fiu invitat pentru interviu. Dupa 30 de minute sunt chemat in birou. Domnul care ma intervieva avea o privire vicleana si banuitoare. Imi punea intrebari pe un ton aspru, unul militaresc. Raspundeam in fraze cat mai scurte. Dupa 15 minute imi spune sa-i las numarul de telefon si ma va suna dansul daca voi fi selectat pentru angajare.
Dupa doua zile ma suna si imi spune pe o voce calma ca de maine pot veni la servici. Am sarit in sus de bucurie. A doua zi dimineata la ora 7 eram la aceias usa unde dadusem acel interrviu. Apare patronul, aceias persoana care ma intervievat cu doua zile in urma, ma examineaza si apoi imi da cheile de la masina si imi spune sa-l astept in fata institutiei. M-am conformat ca un adevarat soldat. Peste 10 minte apare si el. Ne urcam in masina si imi spune ca primul nostru drum va fi la Constanta. Nu ma asteptam la asa ceva. Nu aveam nimic de mancare la mine si nici nu anuntasem acasa ca voi intarzia. Am tacut si….go planet la Constanta.
Odata ajunsi acolo imi dau seama ca patronul meu era de fapt un om politic. Am parcat in fata unui restaurant. Am vrut sa astept in masina insa dansul mi-a spus sa poftesc la una din mesele din restaurant, alta decat ce-a unde va sta el.
Am intrat si am ramas ca la dentist. La o masa mare erau ion Ratiu, Radu Campenau…ma rog, politicieni de clasa la acea vreme. M-am asezat timid la ce-a mai indepartata masa si am privit imbratisarile si zambetele lor profesionale.
Ospatarul ma intrebat ce vreau sa mananc insa cum eu aveam bani putini in buzunar , l-am refuzat motivand ca nu imi este foame. A zambit si mi-a spus sa stau linistit ca nu trebuie sa platesc nimic din buzunarul meu pentru ca vor plati cei din partid. Fericit am comandat o ciorba de legume si o friptura mare. Dupa ce am mancat am iesit afara la o tigara. Patronul meu iese si el afara dupa mine si imi spune sa plec la Bucuresti sa o aduc pe sotia dansului in Constanta.
Imi da bani de motorina si ceva sa am si eu de drum. Ceva-ul ala erau atat de multi bani incat am ramas blocat. Practic erau un pumn de bani, probabil salariul meu pe vreo 6 luni de zile.
Am tacut, am bagat banii in buzunar si am plecat la Bucuresti. Sotia dansului ma astepta in fata blocului. Credeam ca voi avea si eu parte de o pauza insa de unde?
Inapoi spre Constanta o intreb cu ce se ocupa sefu? Ce salariu voi avea si care va fi programul meu de lucru? Dansa imi raspunde tacticos la fiecare intrebare: Seful este senator in guvernul Romaniei, salariul meu va fi de 3000 lei (enorm de mult la acea vreme) , iar programul meu de lucru nu exista pentru ca trebuie sa fiu disponibil 24/24.
Oarecum derutat ii spun ca seful mi-a dat o multime de bani ca sa fie asa de drum. Asa am inteles ca acei bani sunt de fapt un bonus care va veni ori de cate ori va fi nevoie.
Am avut o viata stresata la acest senator insa in acelas timp duceam o viata lipsita de griji. Aveam masina acasa ori de cate ori terminam treaba cu sefu’, puteam sa plec oriunde cu masina fara sa stau cu teama ca poate ma prinde. In afara de asta aveam atat de multi bani incat incepusem sa uit cand este ziua de salariu.
Ghinionul a facut sa vina alte alegeri. Partidul din care facea parte sefu’ meu nu a primit suficiente voturi si astfel functia dansului a fost preluata de altcineva. Dupa 8 ani ma vad iarasi pe drumuri.

Va urma

Parerea ta conteaza