Sa fie poveste de dragoste?

Acum ceva timp in urma doream sa vorbesc cu cineva…nu intamplator am contactat o doamna pe net cu care vorbisem foarte putin candva. Curios din fire, ca dee…asa m-a facut mama, am vrut sa stiu si eu cate ceva, doamna nu mi-a raspuns la intrebari, nici nu ma sfatuit…doar mi-a dat sa citesc cate ceva de pe un forum…spunand ca voi intelege si cred eu ca am inteles, dar persoana care a trebuit sa inteleaga, nu a dorit nici sa citeasca…sau poate ca a citit fara sa spuna. Voi pune aici doar putin din ce am citit, doar o poveste si am sa va rog daca se poate sa o comentam putin
De cand ma stiu,inca de copil,mi-am dorit sa am propria mea familie. Sotie si copii.
Soarta,nu a fost deloc ingaduitoare cu mine si mia intins,doar imagini false.
Dupa 10 ani de inchisoare familiala,a venit divortul. Atunci am crezut ca in sfarsit Dumnezeu mi-a intins o mana. Ceva mai tarziu ,aveam sa constat ca iar am trait acea iluzie falsa a fericirii…
Dupa divort,am stat o perioada singur. Mi-am facut noi prieteni, si am inceput o noua viata. Incercam sa uit tot ce a fost urat si sa-mi gasesc fericirea.
Dupa un timp,am inceput sa cunosc mai multe femei. Unele virtual,altele live.
Cu doua dintre ele,am incercat mai mult decat o relatie de prietenie,insa nu a mers si am renuntat.
Intr-o zi,apare ea,femeia mult visata. Ne-am apropiat unul de altul,si am inceput o adevarata poveste de iubire. Ne alint-am reciproc si nu ne interesa ce se intampla in jurul nostru. Vedeam doar fericirea. Teama de un esec,imi disparuse si aveam foarte multa incredere in mine,in noi. Prietenii pentru mine nu mai aveau nici o valoare.Orice clipa,doream sa o petrec alaturi de ea…printesa mea. O asteptam sa apara de la servici,si chiar daca nu o puteam atinge,o imbratisam in gand…o sarutam…ii mangaiam sanii.
Ea la randul ei,ma facea sa ma simt barbat,sa ma simt puternic,sa ma simt fericit. Nimeni si nimic nu ma faceau sa cred ca intr-o zi,totul se va sfarsi, si dintr-un print si o printesa din regatul lui Eros, am devenit doua suflete care nu se ma vor,unul pe celalalt.
Am incercat sa readuc totul la normal,am strigat-o,am chemat-o la mine ,insa nimeni nu ma mai aude…
Probabil ca va intrebati,ce sa intamplat? Am sa incerc sa fiu sincer . Ca in orice relatie de dragoste,mai sunt si mici certuri. Stiti voi…gelozia-bato vina,insa o cearta dura cate-va ore,apoi ne luam in brate si
ne spune-am unul altuia,cat de prosti suntem.Dragostea inving-ea intodeauna.
Acum,la ultima nostra contrazicere,nu a mai invins…
Din punctul meu de vedere,mi sa parut nedrept un singur lucru. Eu ii spuneam absolut totul despre mine,cand nu eram cu ea,si intro zi fara voia mea,aveam sa aflu ca paralel cu mine,mai discuta si cu altcineva,insa imi ascundea acest lucru pe motiv ca as fi foarte gelos. Nu am refer la releatii amoroase…etc. O relatie de prietenie si atat,insa cum aceasta discutie cu acel barbat ,a vrut sa fie ascunsa de mine,ma facut sa cred ca nu ma mai iubeste la fel de mult. Am intrebat-o de ce a ascuns aceasta discutie? Mi-a raspuns „crezi ce vrei” sau „Tu vrei sa vorbesc doar cu tine”? M-au durut si inca ma dor aceste cuvinte. Din print am devenit …incomod insa cu toate astea,sustine(a),ca ma iubeste. I-am explicat ca nu este corect sa ascunda ceva de mine,atata timp cat sustine ca ma iubeste insa ea vede lucrurile altfel si anume ca , cu acel barbat,nu faceau decat sa se salute.Ne-am contrazis inca odata,apoi …a plecat definitv din viata mea.
Poate o sa ganditi eronat su anume ca ar fi plecat la acel barbat. Nu,nu este genul. Cred ca a plecat pentru ca nu am avut incredere in ea dar ma intreb asa ca un barbat ,daca poti avea incredere intr-o femeie care are secrete? Nu stiu ce sa intamplat cu ea de a devenit atat de diferita,atat de indiferenta
si atat de puternica ,sa poata renunta la ce-l pe care spune ca este iubirea ei?
Am sunat-o,insa nu raspunde la telefon,am contactat-o si in alte moduri,insa nu vrea sa mai auda de mine.
Cred ca asa imi este destinul-Sa nu am parte de o familie.Ma tot intreb,de ce trebuie sa platesc pentru greseala ei? Imi va fi greu,foarte greu sa conving inima sa o uite insa o voi iubi in tacere. Ma multumesc cu acest gand ca ea inca mai exista si inima mea,poate fi langa a ei,telepatic. Nu o voi uita niciodata si nu voi permite nimanui sa vorbeasca urat despre ea. Este dragostea mea eterna,si in alta lume,sunt convins ca o voi regasi.

Parerea ta conteaza