Ştiinţa faţă în faţă cu Biblia

Mai mulţi cercetători americani, care studiază fenomenul de aproape două decenii, au obţinut date extrem de interesante care arată că, acum 7.000 de ani, Marea Neagră era cu peste 150 de metri mai jos decât acum. Creşterea nivelului mării a dus la inundarea a 150.000 de kilometri pătraţi, inclusiv în zona de litoral aflată acum sub stăpânirea României.
Fără îndoială, relatarea despre Arca lui Noe, nemaivăzuta ambarcaţiune care a salvat de la pieire, în vremea potopului, omenirea şi fauna, este unul dintre cele mai controversate capitole biblice, pe seama căruia au fost scrise milioane de pagini de lucrări ştiinţifice şi teologice.
După ce vreme de mii de ani potopul a fost prezentat doar prin prisma dogmatică, iar inexistenţa dovezilor materiale a dus la o înverşunată negare, de către o parte a comunităţii ştiinţifice, a faptului că evenimentul ar fi existat, în ultimele decenii lucrurile au luat o turnură neaşteptată, destul de mulţi savanţi descoperind dovezi directe şi indirecte că în perioada descrisă de Biblie a existat un cataclism de mari proporţi. Însă cel mai mult a uimit o teorie –a fost confirmată şi de dovezi materiale – lansată în urmă cu trei ani de către cunoscutul explorator Robert Ballard (nimeni altul decât descoperitorul epavei Titanicului) care, împreună cu mai mulţi savanţi americani, a făcut cercetări în zona Meditarenei şi a Mării Negre. Practic, potrivit lui Ballard, potopul chiar a avut loc şi a produs o catastrofă în regiunea ţărmurilor Mării Negre, care aproape că şi-a dublat suprafaţa într-un interval foarte scurt de timp, ceea ce a făcut ca aproximativ 150.000 de kilometri pătraţi de uscat să fie inundaţi.
Teoria „furată” de americani de la români Interesant este că, de fapt, Ballard nu face altceva decât să preia informaţii din o serie de lucrări făcute publice, în perioada 1997-2001, de către hidrologul William Ryan şi geologul Walter Pitman, ambii profesori la Universitatea Columbia (SUA). Însă nici cei doi nu-şi pot asuma integral paternitatea teoriei, căci, la rândul lor, s-au bazat pe lucrările hidrologilor şi sedimentologilor români, bulgari şi ruşi, publicate în perioada 1968-1971 în analele institutelor de cercetări marine de la Constanţa, Varna şi Sevastopol.
Americanii au reluat, practic, analiza cu metoda carbon-14 a cochiliilor subfosile de moluşte de apă dulce, prezente în straturile de sub sedimentele marine actuale de pe platforma continentală. Interesant este, însă, că teoria a fost reconfirmată, dat fiind că în ambele cercetări vechimea cochillile respective a fost stabilită la circa 7.000 de ani.
Cercetătorii români, bulgari, ruşi şi americani concluzionează că acum 7.000 de ani, Marea Neagră a cunoscut, cel puţin în straturile de ape superficiale, un episod ligohalin (adică de mare scădere a salinităţii), datorat, poate, scurgerii spre bazinul pontic a unei mase de apă de topire post-glaciară prin fluviile ruseşti.

Parerea ta conteaza