*Sub Farmec Blând*

Într-un târziu și lămpile se sting,
Iar umbra nopții, țese amintiri,
M-apasă dorul ochilor ce plâng
Purtând povara veșnicei iubiri.
Voi rătăci cu gândul printre nori,
Iar timpul naște început de vis,
Să te privesc aievea, cum coborî
Ca un odor, din sacrul Paradis.
Se nasc lumini de patimă și dor,
Iar sufletu-mi se umple de fiori,
Vom respira parfumul din amor
Printre cărări cu răsărite flori.
Și-apoi, trăim nestinsele plăceri
Privind sfioși, spre Carul Mare,
Și ne iubim, pierduți în mângâieri

2 thoughts on “*Sub Farmec Blând*

  1. As vrea sa am puterea sa pot comenta multe la aceasta poezie precum si la multe altele pe care mi le dedici insa pur si simplu ma blochez de atata iubire.
    Te iubesc draga mea!

Parerea ta conteaza