*Aș Vrea…*

Aș vrea să fiu femeia care,
La malul mării tu o vezi în vis,
Aș vrea să fiu năluca după care,
Alergi nebun când ochii îi închizi.

Aș vrea, cu mâna tremurândă,
Făptura mea s-o cauți peste tot,
În noaptea grea și fumegândă,
Să fiu căldura ta din corp.

Aș vrea să fiu femeia după care,
Să plângi înnebunit de dor,
Să o dorești cu disperare,
Să fim uitați într-un amor.

Aș vrea să fiu pierdută în poveste,
Să nu mă regăsesc nici la final,
Cu ochii închiși când tu îmi dai de veste,
Să strălucesc când spui că-i vis real.

*Sub Farmec Blând*

Într-un târziu și lămpile se sting,
Iar umbra nopții, țese amintiri,
M-apasă dorul ochilor ce plâng
Purtând povara veșnicei iubiri.
Voi rătăci cu gândul printre nori,
Iar timpul naște început de vis,
Să te privesc aievea, cum coborî
Ca un odor, din sacrul Paradis.
Se nasc lumini de patimă și dor,
Iar sufletu-mi se umple de fiori,
Vom respira parfumul din amor
Printre cărări cu răsărite flori.
Și-apoi, trăim nestinsele plăceri
Privind sfioși, spre Carul Mare,
Și ne iubim, pierduți în mângâieri

* Pierduţi În Vise*

Să te țin mereu pe brațe
Aș opri timpul în loc,
Într-o mare de speranțe…
Iar dorința să ia foc.
Pe când inima se zbate
Printre vise și plăceri,
Să ne alintăm în șoapte,
Uitând clipe de tăceri.
Din văzduh s-adie vântul
Presărând petale moi,
Iar pe sân s-așez sărutul
Dezmierdărilor din noi.
Și-apoi roua ce se-ntinde
Ca și-o mantie în zori,
Curcubeul poate-aprinde
Să ne scalde în culori.
Și-om trăi pierduți în vise
Peste-o pajiște de dor,
Robiți de plăceri aprinse
Și speranța din amor.