*Mass-media*

 

De ceva vreme, mass-media ne-a intoxicat cu divorțul lu’ unu’, Marcel Toader, despre care tot ce știm e că a avut vreo 6 neveste pe care le-a mâncat de bani. 😂
Livrați-ne altceva, nu ne amintiți la fiecare secundă că oameni fără repere în viață ajung subiecte de interes național numai prin curvăsăraie și puturoșenie și pentru simplul fapt că sunt amatori de circ cu viețile lor mediocre. 😈 

Religios pe facebook

Chiar m-am saturat de handicapatii de pe facebook care toata ziua nu fac altceva decat sa posteze imagini cu tenta religioasa, si apoi te indeamna sa distribui mai departe, ori pur si simplu sa scrii AMIN.
Ce ma enerveaza si mai tare sunt acei asa spusii credinciosi care bineinteles ca distribuie acea poza si mai scriu si AMIN la comentarii fara sa stie ca in realitate nu face decat sa promoveze o pagina facebook s-au un blog a unui idiot care habar nu are cum il cheama dar are suficient creier sa-i duca de nas pe cei care se jura ca lor le este teama de Dumnezeu.
Un exemplu in poza de mai jos:

Mai oameni buni (ca sa nu va numesc prosti), voi chiar crede-ti ca Dumnezeu sta pe facebook sa urmareasca postarile voastre si apoi sa va ierte de un pacat pentru fiecare comment s-au distribuire?
Cum poti sa spui cuiva ca iti este teama de Dumnezeu cand de fapt tu iti bati joc de tot ceea ce inseamna El?
Sincer sa fiu am scris si eu odata AMIN dar nu sa intamplat nicio minune si nici nu o sa se intample vreodata, insa mai tarziu mi-am dat seama ca nivelul meu de inteligenta trebuie sa fie aproape zero daca am crezut ca scriind AMIN Dumnezeu o sa citeasca si o sa ma premieze pentru fapta mea. laugh

Pe facebook sfintii au inceput sa aiba pagini personale. Voi enumera doar cateva dintre ele insa nu voi pune link pentru ca ar fi culmea sa-i promovez si eu in moatoarele de cautare pe aceste rapandule care se folosesc de religie pentru a primi Like-uri si comentarii.
-Pagina Lui Isus
-Isus tine la tine
-Fecioara Maria
-Dumnezeu te iubeste
-Crestin Ortodox
-Arsenie Boca
-Padre PIO, Saint PIO, pray for us, amen.
-Fecioara Maria
-Sfantul Nectarie
As putea sa mai scriu numele inca la vreo 50 de sfinti care din lipsa de ocupatie si-au facut pagini personale pe facebook insa ma voi opri aici.
Partea care pe mine ma bucura este ca prin AMIN si Like la poze cu tenta religioasa, imi dau seama ca nu sunt ultimul prost din lume ci sunt altii mult mai cazuti in cap decat sunt eu.
Chiar acum am intrat pe facebook si poza de mai jos ma intampinat ca un fel de „Bine ai venit”

Ce credeti ca scriau prostii sub aceasta poza?
Extact!!! AMIN!
Pe fotografie scrie Andrei Marius Hd. Probabil ca acest Marius Hd este fotograful personal a Lui Isus beee
Un sfat!
Decat sa dati bani unei institutii foarte bogate cum este biserica, mai bine cumpara o paine si da-o unui sarac. Gestul tau va potoli foamea acelui om care te va rasplati cu mii de multumiri.

*Drogurile…*


De cele mai multe ori tinerii încearcă drogurile din teribilism, este adevărat că tinerii cu potență financiară se pot apuca mai ușor de droguri mai ales când există și un anturaj propice. Fiecare familie trebuie să comunice din timp cu proprii copii pe această temă pentru a lua în serios la ce tragedii se poate ajunge. Cel mai grav este faptul că mulți tineri cad în capcana drogurilor fără voia lor apoi vin singuri la furnizorii de droguri datorită dependenței. Recomandarea mea este ca tinerii să fie îndrumați către activități plăcute, să practice sportul și chiar dacă se distrează și se servesc băuturi alcoolice să se limiteze la cantități inofensive pentru că și alcoolul este un drog periculos și face victime. Comunicarea este cea mai importantă, iar pentru cazurile grave fără un tratament de specialitate într-o clinică nu se poate evita din păcate această moarte albă…
Pe zi ce trece văd, aud, cum mulți tineri se droghează. Uni dau vina pe părinți…uni au prea mulți bani…și fiecare are motivul lui atunci când se droghează. Nu este corect să dăm vina pe părinți, profesori, anturaj. Am avut ocazia să întâlnesc tot felul de oameni și nimeni nu ma obligat să fac ceva. Mulți oameni atunci când fac ceva rău încearcă să fugă de răspundere și să dea vina, fie pe părinți, fie pe anturaj. Nu cred în așa ceva.

*Trenule Mașină Mică…*

Orice călătorie îmi creează cel puțin două stări: una de bucurie și alta de oboseală, ordinea lor nefiind în toate cazurile identică.
După o noapte aproape albă, iată-mă dis de dimineață așezată într-un compartiment de tren, cu pardesiul peste mine ca să nu mă mai deranjeze lumina și încercând să ațipesc, pentru a mai recupera la acest drum lung deficitul de odihnă, dar mai ales de a evita să particip la orice fel de discuție.
Am fost inspirată fiindcă în câteva minute din cele șase locuri ale compartimentului, patru erau deja ocupate, adică în afară de mine de încă o femeie mai tânără și doi bărbați.
-Domnule, ce invenție și la ăștia, dau bilete unul după altul, ocupă doar doua- trei compartimente și în rest vagonul gol – se adresă un bărbat înalt, cărunt și cu fața ciupită de vărsat.
-Nu domnule, se fac rezervări pentru Brăila și apoi la noi nu s-a trecut pe calculator – completa tânără femeie.
Ehei, o să vedeți că nu-i așa, de când a venit ministrul ăsta nou cresc prețurile, dar în vagon se vede aceeași mizerie și dezordine, interveni bărbatul, uite, și arată geamurile murdare pe dinăuntru, cutia de resturi e căzută, butonul e lipsă de la comutator, de ce domnule dacă au pierderi nu-și iau singuri măsuri și apelează la buzunarul nostru.
Așa-i domnule, pai, uite acum câțiva ani trenul era plin de lume, apoi azi ați văzut, nu sunt nici trei sute de oameni în tot trenul ăsta de nouă vagoane, păi cum să nu aibă pierderi – interveni celălalt bărbat, și culmea că vor să schimbe uniformele ca și când asta a mai rămas de făcut.
Apoi se făcu liniște, fiecare luându-și ceva de citit, trenul alerga prin câmpia brăileana, iar ziua pătrunsese bine prin fereastra compartimentului. Bărbatul cărunt lăsase ziarul și privind cu interes peisajul interveni iar:
-Uite, a venit primăvara și nici n-au arat, la ora asta nu-i nici un tractor pe câmp, e crimă domnule.
-N-au bani, n-au motorină, cu ce să lucreze îi răspunse celălalt.
Pe dracu, dar unde-s bani, auzi domnule știi ceva, fură toți, întâi vând grâul și apoi îl cumpără de la același furnizor, dar la alt preț.
-Până nu se privatizează agricultura, tot așa o să pățim … interveni tânara femeie.
– Și eu dacă am 3 ha de pământ proprietate, ce să fac cu ele, sa-mi pun soția și copiii la jug, ca n-am nimic, nici tractor, nici plug, nici semănătoare … ce sa fac, l-am lăsat la asociație și mi-a dat ceva bănuți.
-Da, dar n-ați dat odată cu sapa. Ce mai vreți, până la urmă sunt bani nemunciți, de ce n-ați făcut împrumut la bancă să vă luați cele necesare, i-a dat replica cam dur femeia.
-Ce bine că n-am făcut așa ceva, că ați văzut ce-a ieșit cu bancile.
Trenul trecuse binișor de Buzău. Spiritele se mai liniștiseră. Nu reușisem să pun pleoapă peste pleoapă. Am început să mă mișc, am dat pardesiul la o parte.
– V-am deranjat cu discuția, n-ați putut să vă odihniți.
– De unde știti ? am întrebat.
– Păi n-am auzit nici un mic sforăit măcar … că o doamnă la vârsta dumneavoastră …
– Ce să fac. V-am ascultat.
– Și dumneavoastră doamnă ce părere aveți? Nu-i cum spunem noi?
– Da, dar numai o fața a medaliei.
– Adică?!
– Ne-am obișnuit să criticăm tot și pe unde apucăm, … fără ca unii din noi să facem ceva.
– Da ce doamnă, ești pesedista?
– Nu!
– Atunci liber democrată ?
– Nu !
– Ziaristă ?
– Nu !
– Atunci ce ?
– Un simplu călător.
S – a așternut o liniște deosebită în compartiment. Se auzeau doar loviturile roților la joante.
M-am acoperit cu pardesiul la loc și ușor, ușor, parcă venea somnul, și ca să se apropie mai repede am început să-mi amintesc cântecul TRENULE MAȘINĂ MICĂ …