Scrisoare DURĂ pentru Patriarhul DANIEL

” Popa din satul meu, deși obligat de Biserica dumneavoastră, nu percepe taxe săracilor care își îngroapă părinții sau își căsătoresc copii.”
Daniel Nica este absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi a fost, timp de trei ani, managerul departamentului de Relaţii Publice al unei universităţi franceze, CEFORA Business School.

Tânărul a declarat, pentru ziarul „Adevărul“, că a scris aceste rânduri din frustrare, pentru că a fost învăţat să creadă în ceva ce i-a înşelat toate aşteptările. „Nu mi se pare normal ca în anul 2014 religia, oricare ar fi ea, să impună direcţii în politic, cu atât mai puţin cu cât masele cărora se adresează sunt lipsite, în general, de surse de informare. Şi atunci ‘fac ce zice popa’ că aşa e bine“, a explicat Daniel. Acesta şi-a petrecut vacanţele în satul bunicilor, Gogoşu, situat la 60 de km de Drobeta-Turnu Severin, unde părintele „nu percepe taxe săracilor care îşi îngroapă părinţii sau îşi căsătoresc copii. Citiți mai jos scrisoarea tânărului.

„Stimate Înalt Prea Sfințit Părinte Daniel, Uitându-mă la evenimentele ce se petrec în ultima perioadă în Casa Domnului nu știu dacă mie trebuie să-mi fie rușine că vă port numele sau dumneavoastră să vă fie rușine că aveți același nume cu mine.

Aș putea spune că am fost crescut la țară, fiecare vară din primele 17 – 18 ale vieții mele petrecându-mi-o alături de bunici într-un sat din Sudul țării.

Știți care erau cei mai importanți oameni acolo ?

Primarul, doctorul și popa !

O să mă întrebați de ce, lipsit de respect îl numesc Popă și nu părinte, așa cum am fost (OBLIGAT) să învăț în timpul orelor de religie ? O să vă răspund: suntem un stat LAIC iar acest “Popă” are cel puțin respect din partea mea! De ce ?

Spre deosebire de dumneavoastră, Popa din satul meu, deși obligat de Biserica dumneavoastră, nu percepe taxe săracilor care își îngroapă părinții sau își căsătoresc copii. Nu le cere banii pe care nu îi au pentru a sta în fața lui Dumnezeu.
Nu le vorbește despre alegeri prezidențiale bunicilor mei !

Nu îi obligă să cumpere ziarele bisericii sau calendarele (printate de sfințiile dumneavoastră fără a înțelege, măcar, ideea de TVA !).

Ziarele primite (OBLIGATORIU) sunt plătite din buzunarul Părintelui Nea’ Nelu (așa cum îl știe lumea în sat) iar calendarele sunt de multe ori oferite tot gratuit, pentru că nu toată lumea are Mercedes la poartă (dacă înțelegeți unde bat).

Obișnuiam, mic fiind, să cumpăr (de plăcere) cel puțin o iconiță de la fiecare Biserică/Mânăstire pe care o vizitam cu părinții mei în vacanțe. Și credeți-mă, am vizitat multe. Atât de multe încât acum câțiva ani Mânăstirea Curtea de Argeș, pe care o mai vizitasem în trecut, tot pentru a aprinde o lumânare, mi-a cerut și mie și părinților mei taxă la intrare.

Ni s-au dat bilete ! Puteți să credeți asta ?! BILETE la intrare în Mânăsitre, bilete pentru a ne putea ruga. A fost ultimul an în care am vizitat acel loc, deși plin de credincioși, uitat de Dumnezeu.

Dumneavoastră Preafericitul Părinte Daniel, împreună cu Biserica Ortodox Română, încercați să îmi manipulații bunicii și străbunicii ! Îi faceți să acționeze politic în funcție de interesele dumneavoastră mizând pe credința lor și folosindu-vă cu NERUȘINARE de încrederea lor… de, poate, prea puținele cărți citite de ei…

Nu cred că este nevoie să demonstrez cele scrise mai sus, aveți cunoștință de ele și pot să fac pariu că aveți acces la internet de pe un Mac pe care eu nu o să mi-l permit prea curând… noroc de poporul creștin-ortodox.

Înainte de a ajunge la subiectul acestei scrisori, o să subliniez pentru a spulbera orice dubiu, că sunt creștin, mulțumesc Celui de Sus după fiecare masă la care îmi adun părinții și prietenii și mă închin în fiecare seară înainte să adorm.

În calitatea mea de Fiu al Lui Dumnezeu, vă întreb, stimate Înalt Preasfințit, așa cum l-am auzit o dată pe tata întrebând:

Nu vă e rușine ? Nu vă e rușine că l-ați vândut pe Dumnezeu cu bucățica ?

V-aș ruga să nu vă rugați pentru mine, nu o să-mi permit să plătesc…

Dumnezeul în care am fost învățat să cred nu costă și nu face politică.

Cu pioșenie,

Un Daniel; Un om.”

Sursa: danielnica.wordpress.com

Românii nu mai cred în biserica.

Încrederea românilor în Biserică a scăzut sub 50%, a spus sociologul Alin Teodorescu, la Digi24, fiind pentru prima dată de la Revoluție când se întîmplă acest lucru. Pe de altă parte, încrederea în Justiție a crescut peste 50 la sută.
„Încrederea în justiție în România e uimitoare, peste 50%, ceea ce ne-a normalizat. Societatea românească a devenit echivalentul societăților din Occident. Și abia acum în lupta asta din ultimele zece luni, de la alegeri, se vede ce important a fost pachetul de legi pe justiție din 2004. Țineți minte ce luptă a fost să scoatem legile justiției. A determinat seprarea judecătorilor de legislativ. Abia acum se vede cât de important a fost”, a spus Alin Teodorescu, la emisiunea În fața ta, potrivit Digi24.

„Acum 20 de ani, România era o democrație originală. Când întrebai publicul în cine are încredere, spunea: Biserica, mass media și Armata. Lună de lună era așa, era plictisitoare. Acum, Biserica e sub 50% grad de încredere, justiția se apropie de 60%, pompieri și SMURD – 80%. Anumite părți ale statului încep să câștige. Mass media a căzut și ea sub 50%, e o discuție de ani de zile. Din decembrie 89, România a fost caz special, sute de posturi în mai puțin de 10 ani, presa și a fi jurnalist era o demnitate la un moment dat”, a mai precizat sociologul.
Sondajul IMAS este realizat lunar pe un eșantion de 1000 respondenți, prin telefon, iar marja de eroare e de plus minus 3%.

Evenimentul ar trebui să pună pe gânduri pe liderii BOR. Scăderea drastică a încrederii românilor în această Instituție este explicabilă prin prisma evenimentelor din ultima vreme. Nu doar mercantilismul și arghirofilia intolerabile ale unor înalți sau mici prelați a scandalizat societatea civilă, cât mai ales scandalurile sexuale recente. Semnalul trimis societății prin strania gestionare a acestor scandaluri este simplă și poate fi rezumată în două cuvinte: „dubla măsură”: dacă ești înalt ierarh precum Corneliu de la Huși poți avea orice orientare sexuală dorești, ba chiar cocheta și cu pederastia, în cele din urmă rămâi imun și inatacabil în fața legii statului ca și în fața celei bisericești. Te poți retrage în glorie, neatins, nepedepsit, bine mersi să îți papi liniștit averea strânsă din jaful contribuabililor pioși. Dar dacă ești un simplu preot ca Pomohaci vei fi rapid executat, exclus din preoție și stigmatizat. Totul foarte rapid.

Dacă alte instituții, de bine de rău au început un oareșce proces de reformă, mai de ochii lumii europene sau nu, Biserica a rămas singura Instituție de pe plaiurile mioritice care refuză cu obstinație să se reformeze și să înceapă un proces de purificare serioasă. Dar asupra bolilor și păcatelor BOR vom reveni. Pe moment putem constata că trendul scăderii încrederii este firesc. Nu poți avea încredere într-o Instituție care promovează modestia, sărăcia, puritatea, iar angajații ei, prin faptele de zi cu zi ne oferă exemple de orgoliu luciferic, opulență extravagantă și sfidătoare, totul agrementat cu o destrăbălare de toate calibrele, inclusiv de unele care contrazic flagrant demersurile aceleiași instituții în sprijinul familiei și drăgostelii tradiționaliste.