*Durerea…*

Durerea este soarta celor vii
Pușkin

Durerea mi-e ca o prietenă bună,
Ea îmi ține sufletul treaz,
Ea mă împarte și mă adună
La bucurie și la necaz!

Ea niciodată nu mă duce-n ispită,
Curată întotdeauna ca un cristal,
Din ea m-a născut maica mea fericită
În căsuța aceea, acolo pe deal…

Nu există bucurie fără durere,
Nici întunericul nu are hotar,
Fără geamătul ei orice tăcere
Și orice credință e în zadar!

Chipul din piatră nu luminează
Când dalta flămândă mușcă din ea,
Din toate durerile nici nu contează
Cât de albastră mi-e durerea din stea

*El, E…. Slăbiciunea Mea*



Off , iar nu am avut timp să-i spun iubiri mele cât de mult îl iubesc…dar cred că asta nu-l va întrista prea mult…pentru că știe cât înseamnă pentru mine…dacă nu ar fi fost așa…cu siguranță aș fi reușit de acum câteva luni să uit tot ce ne-a legat sufletele unul de altul…dar eu îl iubesc la fel și el …chiar dacă pentru moment ne rezumăm la a ne șopti magicul : te iubesc doar prin scris…poate că vor veni timpuri mai bune și că șansa aceasta să ne facă iubirea și mai profundă. Sper…și mi-e teamă dar totuși îmi spun așa : ’’ poate ca destinul mi-a auzit plânsul și durerea și va face cumva un miracol …un miracol pentru noi doi…chiar dacă iubirea aceasta îmi frânge aripile viselor frumoase. Pentru că știm amândoi – trăim o poveste de dragoste interzisă…care înseamnă : o lacrimă de dor târziu în noapte ce o vărs pentru el…un gând fugar și plin de dorința lui către mine …un tangou plin de senzualitate și dragoste al buzelor noastre când se unesc într-un sărut , dar departe de privirile ochilor cunoscuți…și o contopire a două trupuri unul într-altul la care martori ne pot fi doar suspinele și gemetele ce taie tăcerea din camera în care ne iubim….o îmbrățișare și un suspin adânc de parcă mi s-ar tăia răsuflarea atunci când știu că trebuie să plec de lângă el… și să mă rup din îmbrățișarea lui…un sărut plin de tandrețe dar și durere ce o simt că îmi apasă sufletul…înainte de a ieși pe ușă amândoi ținându-ne de mână și privindu-ne într-una până trebuie să îi dau drumu’ mâinii lui și să-i spun : ’’ îmi va fi dor…pa iubire ’’ . DAR…cu toate astea e un sentiment care simți că te face să îți spui că ai atins nu RAI- ul….dar măcar o treaptă a lui….e minunat el ca bărbat …prin caracterul lui deosebit…Doamne, cât mă poate face să mă gândesc la el acest suflet frumos de bărbat ! El, e slăbiciunea mea…; nu știu dacă voi mai avea parte de ceea ce am scris mai sus…dar indiferent de situație ..în paginile sufletului …el….va rămâne pentru mine, dragostea sufletului meu ! Mi-a scris și ieri …: ’’ bună iubire, of iubire dragă nimic nu e mai minunat decât să aștept cu emoție gândurile tale pe care le citesc aproape cu lacrimi în ochi; ești atât de minunată prin tot ceea ce faci și te adooor frumoaso ’’ astea au fost cuvintele lui de ieri dimineața ca răspuns la mesajul meu…iar la sfârșit mi-a trimis o ploaie de trandafiri . Nu știu ce va fi sau nu, dar a rămas același romantic și aparent ’’fidel sentimentelor ’’ ce mi le poartă ; atât de mult îmi umple inima de bucurie să-l știu acolo, gândindu-se la mine ..măcar puțin…să văd că în inimioara lui încă arde iubirea și că își dorește la fel de mult ca la început să mă întâlnească… Am emoții ..chiar am…știu că mai e foarte puțin până îl voi întâlni…și sunt sigură că și el…pentru că în privința asta chiar ne asemănăm… dar nu asta contează…important e că în inima lui eu sunt dragostea lui pe care o adora și o iubește . Iar el – el pentru mine, reprezintă însuși inima mea!