🌹Femeia… ✍

Într-un decor cenușiu
Ești unica pată de culoare,
Cine vrea să vadă-n viu
Un corp frumos de floare.

Tu stai acolo gânditoare,
La o poveste fără de sfârșit,
În viața asta trecătoare
Tu te întrebi unde-ai greșit.

Că ai greșit născându-te femeie,
Sau că trupul tău e mult dorit,
Tu ești pirdută-n gânduri efemere,
Care demult în minte-au încolțit.

Atâtea întrebări sunt de prisos,
Femeia-i o enigmă așa cum este,
E un mister cântat în vers,
A fost și va rămâne …veșnica poveste.

*Enigma Mea…*

Ești enigma mea cu ochi albaștri
Ce tainic, îmi respiri în gând,
Tu te hrănești cu mii de șoapte,
Ce enigmatic mă cuprind.

Ești o enigmă în calea vieții mele,
Cu multe semne mari de întrebare,
Aș vrea să-mi dai, acum parola mută,
Ce inima deschide, iubește și asculta.

Aș vrea să te deschizi în fața mea,
O, vis frumos…secret și taină,
Și totul eu, să știu, aș vrea,
Acum…la ceas târziu de seară.

Să te lași purtat de mine spre visare,
Sub raza lunii caldă și strălucitoare,
Să mă pierd în enigmatica ta fire,
Ca un sărut de roze în privire.