*Atât De Fericită*

N-am fost nicicând atât de fericită,
Nici n-am ştiut că poate exista,
Pe astă lume, astfel de iubire
Atât de pură ca iubirea ta.

Am înflorit de când te am pe tine,
De parcă de acum m-aş fi născut
Şi toată viaţa mea de mai ‘nainte
A fost un vis ce zorii l-au pierdut.

Nici nu gândesc la vântul ce adie
Şi frunza toamnei mi-o aşterne-n prag,
În suflet a-nflorit iar primăvara
Când tu mi-ai devenit atât de drag

Şi nu contează luna care, iată,
Azi mă priveşte trist din calendar
Dacă viaţa mi-a trimis prin tine
O minunată primăvară-n dar.

Şi nu-mi voi număra bobocii vieţii
Ce rând pe rând i-am strâns într-un buchet,
Am să îi dau la schimb doar pentru clipa
Cât sunt cu tine, fără vreun regret.

N-am fost nicicând atât de fericită,
Nici nu speram să pot vreodată fi,
Eşti plăsmuit din gândurile mele,
Te-ai întrupat doar pentru-a mă iubi.

*Perfect Întreagă*

Cea mai mare greșeală e că fiecare intră în relație dintr-o anumită nevoie. De afecțiune, dragoste, aprecieri, etc. Și atunci tinzi să iei de la partener tot ce consideri că ți se cuvine, iar dacă nu primești, iubirea ta mare și înflăcărată se transformă în regrete, furie și câteodată ură. Asta nu e iubire draga mea. Dacă spui că îl iubești, poți să o faci oricum. Fie că e lângă tine, sau nu. Chiar dacă e în brațele altei femei sau la mii de kilometri distanță. Dacă ai o inimă deschisă, te simți fericită, plină și iubitoare doar pentru că el există undeva. Și poți să-i trimiți bucatele de iubire și lumina oricum, în orice condiții. Asta nu-ți poate lua nimeni.
Dacă vrei relația de iubire perfectă, sufletul tău pereche…va trebui să o cauți dintr-un preaplin, nu o nevoie. Caută să te cunoști, accepți și iubești așa cum ești, apoi dăruiește bucăți din tine, fără să aștepți nimic în schimb. Atunci vei primi tot. Odată cu iubirea, vine și eliberarea ta.
Lasă fiecare suflet să meargă pe drumul său și acceptă că oamenii intră în viața ta cu scopul de a-ți arăta părți din tine, nu pentru a-ți umple golurile.
De-a lungul vieții ai luat decizii împinsă de două mari emoții. Iubire sau frică.
De fiecare dată când alegi din frică, ai nevoie de confirmări, de oameni care să-ți umple golurile și să-ți îmbrace frustrările în straie de sărbătoare. Însă niciodată nu va fi suficient pentru că ești în neadevăr. Nu există gol. Ești perfect întreagă, însă ți-ai închis inima și te privești cu ochii fricii și te critici pe tine și pe ceilalți…