Celei așteptate

Tu ce ma faci sa cânt si sa visez acuma,
Eu vad ca esti departe, si poate n’ai sa vii…
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe – si poate n’ai sa vii…

… Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti –
Si poate nici odata aevea n’ai sa fii…
Dar eu visez – si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez – si visul din nou mai mult s’aprinde,
– Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n’ai sa fii
Ori esti, – dar prea departe, si pururi n’ai sa vii.

Mihail Săulescu

*Noi Nu Ne-am Întâlnit Întâmplător…*

Noi nu ne-am întâlnit întâmplător…
așa cum alții cred…
lasă-i să creadă…
ne-am întâlnit purtați de dor,
de dragoste
să nu ne piardă…
să nu ne lase rătăcind pe drum,
mergând fără de noi
gândind…niciunde…
să ne unim dintr-un atom
ce ne-a găsit prin unde
electrice,
magnetice
și chiar de rezonanță,
de-atâta timp ne căutam,
nici noi nu mai știam
ce ne pătrunde
așa deodată…
o dragoste din ce în ce
mai mare,
mai frumoasă…
în sufletele noastre ce-au trăit
doar în durere
arsă…
De-atunci o viață o trăim
dorindu-ne -mplinirea
de-a fi pe veci nedespărțiți…
dar cum să fii ?
Ne amăgim…?
iubind mereu iubirea…!