*Enigma Mea…*

Ești enigma mea cu ochi albaștri
Ce tainic, îmi respiri în gând,
Tu te hrănești cu mii de șoapte,
Ce enigmatic mă cuprind.

Ești o enigmă în calea vieții mele,
Cu multe semne mari de întrebare,
Aș vrea să-mi dai, acum parola mută,
Ce inima deschide, iubește și asculta.

Aș vrea să te deschizi în fața mea,
O, vis frumos…secret și taină,
Și totul eu, să știu, aș vrea,
Acum…la ceas târziu de seară.

Să te lași purtat de mine spre visare,
Sub raza lunii caldă și strălucitoare,
Să mă pierd în enigmatica ta fire,
Ca un sărut de roze în privire.

*Rătăciți Într-un Vis De Iubire*

Rătăciți în propriul destin,
Cunoscându-ne-n taina simțurilor,
Cu degetele lumina, festin,
Ospătându-ne pe cerul senzațiilor,
Cu buze sorbind seva dragostei,
Rătăciți într-un vis de iubire,
Cu pașii străbătând focul patimii,
Dând vieții trăirea ca știre.
Oferind sărutul ofranda zeilor,
Trupuri unite-n fluide și gând,
Căutând armonia ideilor,


În vene și sânge curgând,
Rătăciți în noi înșine,
Chemându-te pe tine din mine,
Incursiune profundă în sine,
Aflându-mă pe mine din tine.
Rătăciți unul în altul,
Univers adânc al emoției,
Cuprinzând cu trăirea înaltul
O stea pe altarul creației.

Împărțind clipa existentă la doi,
Eternul dăruirii, a vieții esență
În întregul ce-l prindem în noi,
Atingând a plăcerii substanța.

*Ca O Zână Surâzând*

Când încet, zorii adună
Raze vesele în geam,
Se zăresc prinse-n cunună
Florile de măr pe ram.
Iar din ele se strecoară
Ca o flacăra de dor,
Fulgere ce ne-nfășoară
Într-o pânză de amor.
Îmi apar sclipiri de rouă
Din petale și culori,
Ce deschid o rază nouă
Spre iubire fără nori.
Și prin ea te văd pe tine
Ca o zână surâzând,
Iar speranțele sunt pline
De plăcerile din gând.
Din sărutul tău renaște
Visul unei noi iubiri,
Și-ncet, inima cunoaște
Puritatea din trăiri.
Nevăzut gând de iubire
Ne străbate cu-n fior,
Iar pe culmi de dăruire
Aud șoaptele de dor