😋Frate-miu – Zâmbetul De Seară😉

Frate-miu a fost un copil liniștit, atât că n-avea stare. Ceea ce sociologii sau psihologii ar numi acum copil cu personalitate sau hiperactiv, eu numeam ,,bestie”. Se ruga mama de el încă de când era clasa a V-a să citească ,,Baltagul” în vacanță, pentru că se dădea și ăla la Capacitate. Sub îndelungate șantaje reușea să parcurgă un capitol-două pe vară, și iată-l ajuns în clasa a VIII-a, aproape de ,,Punctul culminant” al operei. Era din ce în ce mai captivat, nu neapărat de roman, ci de performanța de a încheia ,,războiul maternal”. Mamaie era mai mereu pe la poartă, afla dinainte să bată clopotul cine a mai murit, știa ce pensie are fiecare babă de pe stradă, câte găini are fiecare în curte și care cocoș le calcă mai des… Un fel de enciclopedie rurală. Iată-l și pe frate-miu, cel zglobiu, alergând înaintea maică-mii să-i spună: ,,Maaaamăăă! L-a găsit p-ăla mort!!! Și calu’!”. N-a apucat ea să proceseze informația, că intervine mamaia agitată: ,,Pe cine, mă, pe cine???”