Crezi ca exista viata dupa ce iesim de aici?

In burtica unei mame, erau doi bebelusi. Unul il intreaba pe celalalt:
– Crezi ca exista viata dupa ce iesim de aici?
Celalalt i-a raspuns:
– Bineinteles! Trebuie sa existe ceva dupa ce iesim de aici. Poate ca suntem in burtica asta doar ca sa ne pregatim pentru ce va urma.
– Prostii! A spus primul. Nu exista viata dupa ce iesim de aici. Ce viata ar putea fi?
– Nu stiu, a raspuns al doilea. Dar va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom merge in picioare si vom manca cu gura. Poate ca vom avea alte simturi decat putem intelege acum.
– Este absurd ce spui! Mersul este imposibil! Si sa mancam cu gura?! Ridicol! Cordonul ombilical ne asigura mancarea si tot ce mai avem nevoie pentru viata! Dar cordonul ombilical este foarte scurt! Asa ca dupa ce iesim din burtica nu mai avem cum sa existam, sa traim! Este logic!
– Eu cred ca exista viata si dupa burtica si ca e ceva diferit decat aici. Poate ca nu vom mai avea nevoie de cordonul ombilical sa traim… A insistat al doilea.
Primul ii raspunde: – Prostii!! Daca exista viata si dincolo de burtica, de ce nimeni nu s-a intors de acolo? Cand iesim din burtica, iti zic eu, viata se termina. Si dupa ce plecam de aici, nu exista decat intuneric, liniste si uitare. Nu duce nicaieri.
– Hmm, nu stiu, spune al doilea. Dar sunt convins ca ne vom intalni creatoarea, pe Mama, si ea va avea grija de noi acolo.
Primul insista: – Mama? Tu chiar crezi in Mama?! E de ras. Daca Mama exista, unde e ea acum?
Al doilea spune: – Ea este peste tot in jurul nostru! Suntem inconjurati de EA. In existenta Ei traim si noi. Fara Ea, lumea noastra din burtica nu ar exista, nu ar putea exista!
Primul spune: – Eu unul nu O vad, asa ca e logic ca Ea nu exista!
Al doilea i-a raspuns: – Cateodata, cand stai in liniste si te concentrezi si asculti cu atentie, poti sa-I simti prezenta si poti sa-I auzi vocea plina de dragoste, venind de sus…

De Ce Să Iubim?


Se spune că omul poate trăi fără mâncare 30 zile, fără apă 3 zile, iar fără aer 3 minute.
Dar cât oare poate să trăiască fără iubire?

În zilele noastre deja prea mulți oameni care au uitat că iubirea constituie acel element, acea forță uimitoare care poate face minuni, însă odată ce am lăsat ușa inimii deschisă și am lăsat-o să intre…ne face să conștientizăm că nu mai putem trăi fără Ea, pentru că de fapt e ceva vital, necesar pentru noi și nu mai înțelegem cum de am izbutit să trăim fără acest măreț sentiment până acum…iar ceea ce e cel mai oribil e că ne dăm seama că până acum necunoscând iubirea nu am trăit împliniți în această lume, dar pur și simplu am supraviețuit, am existat asemenea unui oarecare lucru.

În societatea contemporană fiecare persoană s-a învățat că orice nu ar face pentru altcineva corespunzător trebuie să aibă ceva înapoi, iar aici nu mă refer doar la lucrurile banale pe care le facem zi de zi, dar anume la chestia că am început să nu mai iubim necondiționat. Nu mai suntem gata sa oferim afecțiune fără a cere altceva în schimb.

Spre rușinea noastră ne-am transformat în indivizi programați cu idei fără sentiment, pentru care neîncrederea e considerată a fi un indiciu al înțelepciunii de a trăi.

Am uitam prețul acelor momente când pur și simplu ne ținem de mână, când ne privim în ochi fără a scoate vreun cuvânt…am uitat…am uitat de inima noastră…