💮Sunt…✍

Sunt mai singură și mai inutilă decât o barcă pierdută de vreun explorator prin deșert…dorm cu alge marine sub pleoape…sunt mai singură și mai inutilă decât un fluture cu aripa ruptă; el încearcă încă să zboare, eu nu pot decât să plâng…țes imnuri din neaua pletelor și sunt mai inutilă când sunt…și sunt, deși nu-ncerc să fiu; ce-aș fi de-aș fi al nimănui…dar oare-al cui sunt eu?…e, ca și cum te-ai privi prin celălalt orificiu al binoclului și toate stelele sunt într-un dincoace…

*Cel Mai Minunat Bărbat*

Îmi doresc să-ți pot scrie mai mult, însă tu ști că ești tot timpul în gândul meu. Iubire, ești cel mai minunat bărbat…dragostea mea, la fel de plină de dor…și cu iubirea ce îți port în brațe, vreau să ști iubirea mea că am ajuns să îți iubesc și tăcerea…pentru că iubesc orice la tine. Inima mea acum se zbate în piept și nu are stare, te vreau lângă mine…să îți întâlnesc ochișorii și să-ți sărut gurița și să îți șoptesc într-una cât de mult te iubesc. De multe ori simt că îți dorești să fiu alături de tine…dorești să-mi simți îmbrățișarea și căldura sufletului, iartă-mă iubirea mea că uneori nu sunt lângă tine. Uneori țin minte că îmi venea să plâng datorită izvorului prin care se scurgea bucuria până la tulpina sufletului meu…dar îmi ascundeam fața la pieptul tău puternic…ca tu să nu îmi vezi lacrimile…

*Totul Se Întâmplă Pentru Un Motiv*

Zi de zi ni se întâmplă lucruri plăcute și mai puțin plăcute. Mi-a luat mult timp să înțeleg că într-adevăr totul se întâmplă cu un scop. La început nu reușeam să înțeleg și să îmi dau seama care ar fi acel scop, de multe ori mă întrebam de ce mi se întâmplă tocmai mie lucruri ce mă făcea nefericită și îmi spuneam în gândul meu că viața nu e dreaptă cu mine. Nu făceam decât să-mi plâng de milă, încât nu reușeam să îmi dau seama că niciodată nu se întâmplă ceva fără un motiv, fără un scop anume. Uneori au fost lucruri ce sau legat foarte bine și numi venea să cred, atunci mă simțeam norocoasă, însă iar nu înțelegeam pentru că așa trebuia să se întâmple. Am trăit cu impresia că viața nu are control asupra ei, că unii se nasc norocoși, în timp ce alții sunt ocoliți toată viața. Nu este așa, toți avem parte de încercări, norocul nu ocolește pe nimeni, însă depinde de noi să vedem mereu partea bună a lucrurilor și să ne dorim să evoluam în drumul nostru.Universul este guvernat de niște legi, pe care chiar dacă le cunoaștem sau nu, chiar dacă le conștientizăm sau nu, ele lucrează întotdeauna cu cea mai mare precizie. Atunci când vom încerca să înțelegem aceste legi, vom deveni mai evoluați…mai înțelepți.

*Ascultând Muzica Sufletului Meu*


Ascultând muzica sufletului meu… îmi doresc să dansez în ploaie, sub lumina lunii. Îmi doresc să dansez în pași de fericire, pe ringul vieții. Nu știu să ”dansez” în ritmul vieții, să zâmbesc atunci când ar trebui să plâng și să mă prefac că nu te-am cunoscut niciodată… îți mulțumesc totuși că exiști. Întotdeauna am crezut că într-o zi cineva îmi va alunga tristețea din suflet oferindu-mi o secundă de iubire.
Îmi doresc să valsez printre stele căzătoare privindu-te în ochi pe tine… sufletul meu pereche. Oamenii sunt atât de frumoși când dansează.

*La Pieptul Tău*

Aș vrea sa fiu o simplă reflectare a ta în oglindă ca atunci când privești adânc în ea, să mă cufund și eu în ochii tăi, ca atunci când zâmbești să zâmbesc și eu împreună cu tine și când plângi să plâng și eu alături de tine, să stai în fața mea, să râzi, să te bucuri, să crezi, să speri, să iubești…
Dar aș vrea ca atunci când tu te încrunți eu să zâmbesc, când tu mă acuzi, eu să te laud și când simți că …oglinda trebuie spartă, eu să accept acest lucru cu aceeași naturalețe cu care m-ai săruta.

*Sub Farmec Blând*

Într-un târziu și lămpile se sting,
Iar umbra nopții, țese amintiri,
M-apasă dorul ochilor ce plâng
Purtând povara veșnicei iubiri.
Voi rătăci cu gândul printre nori,
Iar timpul naște început de vis,
Să te privesc aievea, cum coborî
Ca un odor, din sacrul Paradis.
Se nasc lumini de patimă și dor,
Iar sufletu-mi se umple de fiori,
Vom respira parfumul din amor
Printre cărări cu răsărite flori.
Și-apoi, trăim nestinsele plăceri
Privind sfioși, spre Carul Mare,
Și ne iubim, pierduți în mângâieri