*Enigma Mea…*

Ești enigma mea cu ochi albaștri
Ce tainic, îmi respiri în gând,
Tu te hrănești cu mii de șoapte,
Ce enigmatic mă cuprind.

Ești o enigmă în calea vieții mele,
Cu multe semne mari de întrebare,
Aș vrea să-mi dai, acum parola mută,
Ce inima deschide, iubește și asculta.

Aș vrea să te deschizi în fața mea,
O, vis frumos…secret și taină,
Și totul eu, să știu, aș vrea,
Acum…la ceas târziu de seară.

Să te lași purtat de mine spre visare,
Sub raza lunii caldă și strălucitoare,
Să mă pierd în enigmatica ta fire,
Ca un sărut de roze în privire.

*Vinovată…*

Fior peste clipe, lacrima-ți plouă,
Adâncă uitare, vise și stihii,
Mă desprind în zbor și mă cern în rouă
Printre flori de soare, dulci, liliachii.

Calea-i luminată pe un colț de dor,
Mângâierea lunii caută destine,
Întrebări firave se-alintă și mor
Strânse-n lung sărut aruncat spre tine.

Buze tremurânde alină dureri,
Șoapte scurse-n seară scaldă gând curat,
Înveliți în brațe, ocean de tăceri,
În priviri de stele ne-am înfășurat.

Dansul ne adoarme pe fire de zori,
Umbrele dispar, muzica-i divină,
Înnodați în suflet dăm alte valori
Nopții ce-a trecut, căutându-i vină.

*Biblioteca Nocturnă*

Un licurici s-a așezat
Pe o ciupercuță într-o seară
A transformat-o în lampadar
Acuma gazele de noapte
Vin să citească iar și iar
Iar licuriciul, mare bucurie
A chemat toate rudele se știe,
Pădurea au transformat în bibliotecă
Ssst să nu-i deranjăm, citim și noi