Din suflet pentru ce-l mai minunat suflet.

Si vom rămâne în eternitate
La fel de tineri cum suntem acum
Când miezul morții-n turnul tâmplei bate
Plecând pleoape roșii pe gropi adânci, cu scrum?

Vom fi și-n moarte tot ușor de-nfrânt
Și nu vom înțelege nici atunci
Sensul acelui strivitor cuvânt
Rotindu-se-n absurdele porunci?

Tot tineri și frumosi fără-ncetare,
Mereu împleticiti în lungi priviri,
Vom fi jertfiți mereu pe alte-altare
Si neacasă, vesnic nicăiri?

Apleacă-te pe brațul meu când mor,
Lasă-te-nvins de legea lor străveche.
Nouă ni-e dat în schimbul tuturor
Norocul de a fi pereche.

 

Ana Blandiana