*Viața Este Și Va Fi Un Mister*

Un amalgam de întrebări, fără răspunsuri clare, văd viaţa ca pe ceva obiecţi, adeseori rece fără precedent…uni sânt fericiţi (spun ei)…ce este fericirea? Un sentiment, o stare, sau poate un ciclu peste care simţind că suntem fericiţi uităm de rutina cotidiană pentru o clipă…Dezamăgire, alt sentiment de data asta rece, şi constant pe timp îndelungat…Iubire…sentiment pur din subconștient, nu poţi controla, este o stare, un făcut, un gând, un pas, amintire, dorinţă…etc…Trecem peste aceste etape ale vieţii noastre… Naşterea…alt sentiment…de un nou început, responsabilitate, grijă… durere… şi emoţii peste limită… Viaţa este şi va fi un mister.

De Ce Să Iubim?


Se spune că omul poate trăi fără mâncare 30 zile, fără apă 3 zile, iar fără aer 3 minute.
Dar cât oare poate să trăiască fără iubire?

În zilele noastre deja prea mulți oameni care au uitat că iubirea constituie acel element, acea forță uimitoare care poate face minuni, însă odată ce am lăsat ușa inimii deschisă și am lăsat-o să intre…ne face să conștientizăm că nu mai putem trăi fără Ea, pentru că de fapt e ceva vital, necesar pentru noi și nu mai înțelegem cum de am izbutit să trăim fără acest măreț sentiment până acum…iar ceea ce e cel mai oribil e că ne dăm seama că până acum necunoscând iubirea nu am trăit împliniți în această lume, dar pur și simplu am supraviețuit, am existat asemenea unui oarecare lucru.

În societatea contemporană fiecare persoană s-a învățat că orice nu ar face pentru altcineva corespunzător trebuie să aibă ceva înapoi, iar aici nu mă refer doar la lucrurile banale pe care le facem zi de zi, dar anume la chestia că am început să nu mai iubim necondiționat. Nu mai suntem gata sa oferim afecțiune fără a cere altceva în schimb.

Spre rușinea noastră ne-am transformat în indivizi programați cu idei fără sentiment, pentru care neîncrederea e considerată a fi un indiciu al înțelepciunii de a trăi.

Am uitam prețul acelor momente când pur și simplu ne ținem de mână, când ne privim în ochi fără a scoate vreun cuvânt…am uitat…am uitat de inima noastră…

*El, E…. Slăbiciunea Mea*



Off , iar nu am avut timp să-i spun iubiri mele cât de mult îl iubesc…dar cred că asta nu-l va întrista prea mult…pentru că știe cât înseamnă pentru mine…dacă nu ar fi fost așa…cu siguranță aș fi reușit de acum câteva luni să uit tot ce ne-a legat sufletele unul de altul…dar eu îl iubesc la fel și el …chiar dacă pentru moment ne rezumăm la a ne șopti magicul : te iubesc doar prin scris…poate că vor veni timpuri mai bune și că șansa aceasta să ne facă iubirea și mai profundă. Sper…și mi-e teamă dar totuși îmi spun așa : ’’ poate ca destinul mi-a auzit plânsul și durerea și va face cumva un miracol …un miracol pentru noi doi…chiar dacă iubirea aceasta îmi frânge aripile viselor frumoase. Pentru că știm amândoi – trăim o poveste de dragoste interzisă…care înseamnă : o lacrimă de dor târziu în noapte ce o vărs pentru el…un gând fugar și plin de dorința lui către mine …un tangou plin de senzualitate și dragoste al buzelor noastre când se unesc într-un sărut , dar departe de privirile ochilor cunoscuți…și o contopire a două trupuri unul într-altul la care martori ne pot fi doar suspinele și gemetele ce taie tăcerea din camera în care ne iubim….o îmbrățișare și un suspin adânc de parcă mi s-ar tăia răsuflarea atunci când știu că trebuie să plec de lângă el… și să mă rup din îmbrățișarea lui…un sărut plin de tandrețe dar și durere ce o simt că îmi apasă sufletul…înainte de a ieși pe ușă amândoi ținându-ne de mână și privindu-ne într-una până trebuie să îi dau drumu’ mâinii lui și să-i spun : ’’ îmi va fi dor…pa iubire ’’ . DAR…cu toate astea e un sentiment care simți că te face să îți spui că ai atins nu RAI- ul….dar măcar o treaptă a lui….e minunat el ca bărbat …prin caracterul lui deosebit…Doamne, cât mă poate face să mă gândesc la el acest suflet frumos de bărbat ! El, e slăbiciunea mea…; nu știu dacă voi mai avea parte de ceea ce am scris mai sus…dar indiferent de situație ..în paginile sufletului …el….va rămâne pentru mine, dragostea sufletului meu ! Mi-a scris și ieri …: ’’ bună iubire, of iubire dragă nimic nu e mai minunat decât să aștept cu emoție gândurile tale pe care le citesc aproape cu lacrimi în ochi; ești atât de minunată prin tot ceea ce faci și te adooor frumoaso ’’ astea au fost cuvintele lui de ieri dimineața ca răspuns la mesajul meu…iar la sfârșit mi-a trimis o ploaie de trandafiri . Nu știu ce va fi sau nu, dar a rămas același romantic și aparent ’’fidel sentimentelor ’’ ce mi le poartă ; atât de mult îmi umple inima de bucurie să-l știu acolo, gândindu-se la mine ..măcar puțin…să văd că în inimioara lui încă arde iubirea și că își dorește la fel de mult ca la început să mă întâlnească… Am emoții ..chiar am…știu că mai e foarte puțin până îl voi întâlni…și sunt sigură că și el…pentru că în privința asta chiar ne asemănăm… dar nu asta contează…important e că în inima lui eu sunt dragostea lui pe care o adora și o iubește . Iar el – el pentru mine, reprezintă însuși inima mea!