*Durerea…*

Durerea este soarta celor vii
Pușkin

Durerea mi-e ca o prietenă bună,
Ea îmi ține sufletul treaz,
Ea mă împarte și mă adună
La bucurie și la necaz!

Ea niciodată nu mă duce-n ispită,
Curată întotdeauna ca un cristal,
Din ea m-a născut maica mea fericită
În căsuța aceea, acolo pe deal…

Nu există bucurie fără durere,
Nici întunericul nu are hotar,
Fără geamătul ei orice tăcere
Și orice credință e în zadar!

Chipul din piatră nu luminează
Când dalta flămândă mușcă din ea,
Din toate durerile nici nu contează
Cât de albastră mi-e durerea din stea

*Tu Știi, Iubite*

Mă pierd în cerul înstelat
Cu ochii către Tine
Și mă transform în altă stea
Să luminez mai bine…
O liniște ce m-a cuprins
Gândindu-mă că vii
În rugăciuni de nedescris
Și azi …voi fi
Tu știi, iubite
Ziua-i noapte
Într-o mișcare cam turbată
De vânturi ce mă plimbă-n ploi
Mai mult ca niciodată
Visând la clipa
Ce va fi
În mine fericirea
De-a te vedea și te simți
-Să nu mă pierd cu firea-
Să fim mereu același trup,
Aceeași inimă ce bate,
Iubirea noastră
Peste timp
Să nu mai aibe
moarte…!