*Dor Nebun…*

E târziu, se răcorește,
Peste cer s-a tras cortina,
Luna, iată, mă privește
Cocoțată în stejar,
Rând pe rând, pe bolta nopții,
Stelele și-aprind lumina
Așternând-o înaintea
Caii dorului hoinar.

Pe la cuiburi, păsărele
Dormitează de o vreme,
Doar o bufniță dă roată
Peste pomii ațipiți.
Nu-ndrăznesc, deși i-aș cere,
Lângă mine să te cheme
Și să-mi dai o sărutare
Sub caișii înfloriți.

Dor nebun ce-mi poartă gândul
Către ochii tăi albaștri
Ce m-ademenesc șagalnic
Să mă pierd în taina lor!
De-aș ruga până și vântul
Să mă poarte printre aștri
Pan’ la tine să mă ducă,
Să mă lase în pridvor.

O! Iubire, ce nebună poți sa fii,
Să uneltești,
Să te-agăți ca o liană
De trăiri copilărești!
Cine mintea să ți-o poarte
C-ai ales ca o codană?
Nu-mi fă iar în suflet rană
Nu te las! Să nu-ndrăznești!

*Draga mea Paula ,*

Draga mea Paula ,

De când te -am văzut prima dată inima mea a rămas la tine pentru totdeauna. Tu ești fata visurilor mele, ești fata pe care o visez în fiecare noapte, ești tot ceea ce își poate dori mai mult un băiat. Surâsul tău e mai cald și mai strălucitor decât o rază de soare, vocea ta e mai blândă decât adierea unei brize de primăvara, pielea ta e mai fină decât o catifea, ești întruchiparea unei zâne. Sunt ca un explorator care caută toată viața lui, să găsească ceva mai prețios decât o nestemată, ceva care să i se potrivească, să îl facă mai fericit. Gândul meu este mereu la tine, nu există lucru pe care să -l fac și să nu –mi aduc aminte de zâmbetul tău cristalin și plin de splendoare. Dacă mi –ar sta în putere aș crea o grădină imensă plină cu cele mai exotice flori, pentru a te face și mai fericita. Sunt foarte îndrăgostit de tine, iar lucrul ăsta mă împinge tot mai mult spre a –mi încălca promisiunea la care țin foarte mult. Te rog din suflet nu mă ocolii în clipa asta ești tot ce am mai scump.

Al Tău Cu Drag

*Non Sens*

Simt prin plămâni, a timpului aer,
Nisipul clepsidrei, cernindu-l ușor,
Simt împletirea, a zilelor caer,
Zile și nopți…ducându-se-n zbor.
Mă -nneacă clipita, zbătută de val,
In seri de prigoană, cu soare plângând,
Cu raze de roşu, stinse-n opal,
Lăsând în urma-i, doar umbre strigând.
De-a beznelor teamă, chemări se aud,
Chemări către – un cer fără soare, negru pustiu,
Chemări ce dau naşteri, la stele-nflorind,
Și-un glob de lumină, zâmbind arămiu.
Și timpul se duce…se duce, se duce,
Tipare prin suflet, amintirile stau,
A zilelor clipe, bătute pe cruce,
Și altora multe …ce sufletu-şi dau.
Da-n cuget vibrează, o zi care vine,
Copil nenăscut din timpul vitreg,
Aduce-va bine şi clipe senine,
Speranță-n lumină, mai prinde un cheag.

*Dorință Imensă*

Port în suflet o dorință imensă de iubire, îmi doresc să strălucesc doar pentru el…să îi pot oferi căldură, iubire, am dorit și doresc să iubesc și să fiu iubită. Am sperat că voi găsi pe cineva care să mă mângâie…să mă asculte…să mă înțeleagă…să fie mereu în al meu suflet și să îmi șoptească în fiecare noapte că mă va iubi mai mult decât viața. De-a lungul timpului am adunat neliniști, minciuni, răutate și alte lucruri negative, acum mi-au devenit coșmaruri și începând de azi vreau să pun punct la toate astea, știu, e greu să găsești adevărul, acum la sfârșit de an, ne propusesem să fim mai buni, mai pașnici, însă eu am făcut chiar mai rău decât am făcut vreodată. Trebuie să pun punct pentru mine și să încerc să mă cunosc mult mai bine ca să pot cunoaște…Mă gândesc…poate că am nevoie de un psihiatru…poate am nevoie de antidepresive să pot dormi mult și să nu mă mai trezesc.