*Perfect Întreagă*

Cea mai mare greșeală e că fiecare intră în relație dintr-o anumită nevoie. De afecțiune, dragoste, aprecieri, etc. Și atunci tinzi să iei de la partener tot ce consideri că ți se cuvine, iar dacă nu primești, iubirea ta mare și înflăcărată se transformă în regrete, furie și câteodată ură. Asta nu e iubire draga mea. Dacă spui că îl iubești, poți să o faci oricum. Fie că e lângă tine, sau nu. Chiar dacă e în brațele altei femei sau la mii de kilometri distanță. Dacă ai o inimă deschisă, te simți fericită, plină și iubitoare doar pentru că el există undeva. Și poți să-i trimiți bucatele de iubire și lumina oricum, în orice condiții. Asta nu-ți poate lua nimeni.
Dacă vrei relația de iubire perfectă, sufletul tău pereche…va trebui să o cauți dintr-un preaplin, nu o nevoie. Caută să te cunoști, accepți și iubești așa cum ești, apoi dăruiește bucăți din tine, fără să aștepți nimic în schimb. Atunci vei primi tot. Odată cu iubirea, vine și eliberarea ta.
Lasă fiecare suflet să meargă pe drumul său și acceptă că oamenii intră în viața ta cu scopul de a-ți arăta părți din tine, nu pentru a-ți umple golurile.
De-a lungul vieții ai luat decizii împinsă de două mari emoții. Iubire sau frică.
De fiecare dată când alegi din frică, ai nevoie de confirmări, de oameni care să-ți umple golurile și să-ți îmbrace frustrările în straie de sărbătoare. Însă niciodată nu va fi suficient pentru că ești în neadevăr. Nu există gol. Ești perfect întreagă, însă ți-ai închis inima și te privești cu ochii fricii și te critici pe tine și pe ceilalți…

*Aștept Un Zero…*

De câteva zile îmi simt sufletul animat de emoții puternice, însă emoțiile și mai puternice apar odată cu lăsarea seri, parcă am renăscut din propria ființă ca un rezultat al frământărilor din ultima perioadă. Încep să mă simt mai puternică, deși…recunosc sunt încă slabă, curajoasă, deși mi-e teamă, optimistă deși mă apasă gânduri negre. Trebuie să reiau totul de la zero. Acum mă imaginez în viitor..e ca și cum am luat totul de la zero, pentru că asta îmi doresc, însă mi-e teamă. Și cu toate astea va trebui să fac acest pas să iau totul de „la zero. Am vorbit cu iubirea mea despre asta și ma liniștit,că va fi totul bine. Am încredere în el, și dacă el crede în această decizie ce doar noi doi am luat-o e bine să numai așteptăm și să luăm totul așa cum ne-am propus, însă poate că nu e bine să mă mai gândesc la asta acum și să las totul să vină de la sine. Încă mai am câteva zile și voi vedea cum curg emoțiile și cum mă descurc în noua mea viață…în noua viață alături de el.

*Pentru Totdeauna Ea*



Are un nume frumos, ochi albaștri , privire gingașă către tine, încât simți că te topești. Da, e matură, însă pare o copilă atunci când vorbește, când se îmbracă, iar zâmbetul ei este de neuitat, pentru că umple camera de lumină acolo unde este. Uneori uitându-mă mai insistent la Ea descopăr în zâmbet amintiri urâte de pe vremea când era copil. Rareori se privește în oglindă, Ea
știe că are zâmbet frumos și e frumoasă, însă e mică și nu trebuie să o superi…inima ei e slăbită și nu ar mai rezista încă odată. Știe să-și răsplătească prieteni, cunoștințele, rudele…chiar prin gesturi simple și
atunci când te aștepți mai puțin, însa toate gândite și făcute cu tot sufletul. Acum are planuri mari de viitor. Este înrăită atunci când vine vorba de marea ei dragoste, e visătoare, se calmează ușor cu vocea cu care s-a obișnuit și un sărut pe buzele  ne,rujate. Da, se rujează rar, nu se marchează… e simplu Ea originală de la mama Natura. Îi place să stea singură în camera ei, la
calculator admirând poze, asta e cam tot ce știu despre ea până în prezent. Mai știu că este o luptătoare și toată viața așa va fi…va lupta cu hoții de stele, cu toți cei care încearcă să îi tulbure fericirea.