*Pentru Totdeauna Ea*



Are un nume frumos, ochi albaștri , privire gingașă către tine, încât simți că te topești. Da, e matură, însă pare o copilă atunci când vorbește, când se îmbracă, iar zâmbetul ei este de neuitat, pentru că umple camera de lumină acolo unde este. Uneori uitându-mă mai insistent la Ea descopăr în zâmbet amintiri urâte de pe vremea când era copil. Rareori se privește în oglindă, Ea
știe că are zâmbet frumos și e frumoasă, însă e mică și nu trebuie să o superi…inima ei e slăbită și nu ar mai rezista încă odată. Știe să-și răsplătească prieteni, cunoștințele, rudele…chiar prin gesturi simple și
atunci când te aștepți mai puțin, însa toate gândite și făcute cu tot sufletul. Acum are planuri mari de viitor. Este înrăită atunci când vine vorba de marea ei dragoste, e visătoare, se calmează ușor cu vocea cu care s-a obișnuit și un sărut pe buzele  ne,rujate. Da, se rujează rar, nu se marchează… e simplu Ea originală de la mama Natura. Îi place să stea singură în camera ei, la
calculator admirând poze, asta e cam tot ce știu despre ea până în prezent. Mai știu că este o luptătoare și toată viața așa va fi…va lupta cu hoții de stele, cu toți cei care încearcă să îi tulbure fericirea.

*Dezamăgită…*


Sunt dezamăgită….și de câte orisunt dezamăgită îmi vine să scriu, înșir cuvinte alandala pe foaia mea virtuală sau nu, scris se numește (sau tastat, după caz). Oamenii nu sunt așa cum vreau eu, și sunt conștientă de asta…nu caut perfecțiunea, iar ceea ce am eu nevoie sigur se găsește acolo undeva, am încredere ca voi găsi cândva acel lucru sau persoană ce mă va face să tresar. Până atunci aș vrea să nu mai cunosc oameni superficiali, aș vrea sa nu mai am de a, face cu oameni care nu au pic de sensibilitate în ei. Am obosit să încerc să-i conving că viața nu înseamnă planuri și ore fixe, că viața nu înseamnă să trebuiască mereu să faci ce TREBUIE în loc de ceea ce îți PLACE. Am obosit să încerc să impun versiunea mea celorlalți, dacă ei decid că viața trebuie trăită altfel, s-o facă după cum le place…Până la urmă e rândul meu să mă îngrijesc de mine, și am s-o iau pe drumul ce mi se așterne la picioare, fără să caut pe cel mai potrivit sau pe cel corect. Am încercat să iau o decizie bazată pe cântărire lungă a situației și a persoanelor din ea, am adunat fapte și trăsături și am tras o linie luând decizia ce am crezut ca este corecta… Cât m-am putut înșela, de fapt nu luasem în calcul ca într-o ecuație mai exista pe lângă x și un y care nu corespunde întotdeauna ideilor și planurilor. Prin urmare ecuația dă un rezultat banal sau nu dă nici un rezultat. Căci oricât de mult ar vrea x să facă parte din ecuație, y îi taie orice elan. Am recunoscut că uneori acționez ca un copil…dar știți ce? Până acum a fost bine așa….cântăritul situației și luatul în calcul riscurile acesteia…nu te duce nicăieri, căci de vrea situația, timpul sau viața face ca rezultatul să fie banal sau zero. Așa că astăzi nu mai iau nici o decizie, nu mai ascult de planuri și mai ales, înainte de toate, îți spun ție ca nu toți își trăiesc viața după aceleași principii ca ale tale…și în consecință sfatul meu este să te gândești înainte să încerci sa-i convingi să aplice metoda ta, e posibil să o considere o pierdere de timp sau și mai rău s-o ignore complet.