🍀*Mulțumesc Vouă Tuturor – Thank you all*✍🍀

 

Tot ce s-a întâmplat în viața mea de când am acest blog, a fost mult. Niciodată nu am primit atât de multe gânduri bune. Am simțit căldură, apreciere, sinceritate și toată energia aia pozitivă pe care o caut în oameni sau pe care încerc să o ofer unde nu e. Mi-am simțit alături toți oamenii care contează pentru mine și vă spun și vouă: în afară de orice lucru material, cel mai frumos cadou mi-a fost oferit de viață, prin oamenii care îmi sunt aproape, care cred în mine, mă ceartă, mă suportă, mă împlinesc, mă susțin și îmi arată cât contez, în fiecare zi. Datorită vouă, am mai deschis un blog cu temă personală la o anumită categorie. Aș fi nedreaptă cu voi dacă nu aș împărtăși totul. Jurnal Personal, vine de la copilăria mea, de atunci când scriam pe ascuns fără să știu ce înseamnă un jurnal personal. Zambilăcactus e adresa ce reprezintă un el și o ea, iar numele de Dora, vine de la dor, un dor ce nu se va sfârși niciodată cât voi trăi, deoarece, nu putem aduce ființele dragi din Ceruri. Poate pentru uni dintre voi este o surpriză plăcută, pentru uni…nu, asta e. Iar uni dintre voi știu, pentru că imaginile, copilăria ce nu a fost când trebuia, acum o revărs prin imagini pe blog. Vă mulțumesc și îndrept către voi aceleași gânduri bune!

https://zambilacactus.wordpress.com/


Vă invit cu drag în încăperea sufletului meu.

 

Vise frumoase! Noapte liniștită!

 

Cuget, deci exist!

*Viața Este Și Va Fi Un Mister*

Un amalgam de întrebări, fără răspunsuri clare, văd viaţa ca pe ceva obiecţi, adeseori rece fără precedent…uni sânt fericiţi (spun ei)…ce este fericirea? Un sentiment, o stare, sau poate un ciclu peste care simţind că suntem fericiţi uităm de rutina cotidiană pentru o clipă…Dezamăgire, alt sentiment de data asta rece, şi constant pe timp îndelungat…Iubire…sentiment pur din subconștient, nu poţi controla, este o stare, un făcut, un gând, un pas, amintire, dorinţă…etc…Trecem peste aceste etape ale vieţii noastre… Naşterea…alt sentiment…de un nou început, responsabilitate, grijă… durere… şi emoţii peste limită… Viaţa este şi va fi un mister.

Celei așteptate

Tu ce ma faci sa cânt si sa visez acuma,
Eu vad ca esti departe, si poate n’ai sa vii…
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe – si poate n’ai sa vii…

… Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti –
Si poate nici odata aevea n’ai sa fii…
Dar eu visez – si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez – si visul din nou mai mult s’aprinde,
– Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n’ai sa fii
Ori esti, – dar prea departe, si pururi n’ai sa vii.

Mihail Săulescu

Crezi ca exista viata dupa ce iesim de aici?

In burtica unei mame, erau doi bebelusi. Unul il intreaba pe celalalt:
– Crezi ca exista viata dupa ce iesim de aici?
Celalalt i-a raspuns:
– Bineinteles! Trebuie sa existe ceva dupa ce iesim de aici. Poate ca suntem in burtica asta doar ca sa ne pregatim pentru ce va urma.
– Prostii! A spus primul. Nu exista viata dupa ce iesim de aici. Ce viata ar putea fi?
– Nu stiu, a raspuns al doilea. Dar va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom merge in picioare si vom manca cu gura. Poate ca vom avea alte simturi decat putem intelege acum.
– Este absurd ce spui! Mersul este imposibil! Si sa mancam cu gura?! Ridicol! Cordonul ombilical ne asigura mancarea si tot ce mai avem nevoie pentru viata! Dar cordonul ombilical este foarte scurt! Asa ca dupa ce iesim din burtica nu mai avem cum sa existam, sa traim! Este logic!
– Eu cred ca exista viata si dupa burtica si ca e ceva diferit decat aici. Poate ca nu vom mai avea nevoie de cordonul ombilical sa traim… A insistat al doilea.
Primul ii raspunde: – Prostii!! Daca exista viata si dincolo de burtica, de ce nimeni nu s-a intors de acolo? Cand iesim din burtica, iti zic eu, viata se termina. Si dupa ce plecam de aici, nu exista decat intuneric, liniste si uitare. Nu duce nicaieri.
– Hmm, nu stiu, spune al doilea. Dar sunt convins ca ne vom intalni creatoarea, pe Mama, si ea va avea grija de noi acolo.
Primul insista: – Mama? Tu chiar crezi in Mama?! E de ras. Daca Mama exista, unde e ea acum?
Al doilea spune: – Ea este peste tot in jurul nostru! Suntem inconjurati de EA. In existenta Ei traim si noi. Fara Ea, lumea noastra din burtica nu ar exista, nu ar putea exista!
Primul spune: – Eu unul nu O vad, asa ca e logic ca Ea nu exista!
Al doilea i-a raspuns: – Cateodata, cand stai in liniste si te concentrezi si asculti cu atentie, poti sa-I simti prezenta si poti sa-I auzi vocea plina de dragoste, venind de sus…

*La Mulți Ani Dragul meu! 27 – 06 – 2017*

 

 

 

Ziua de 27 – 06 -, ziua de naștere a celui mai important bărbat din viața mea. Îmi doresc pentru el să cunoască liniștea, să poată primi măcar o parte din tot ce a făcut el pentru ceilalți, să mai trăiască încă cel puțin pe atât. Să nu-ți pară rău de nici un pas făcut în trecut, de nici un zâmbet dăruit, tu ești un suflet minunat și mă bucur să te am în viața mea. Doresc ca viața să îl ocrotească de tot ce e rău, și să fie iubit precum este în inima mea. Optimismul tău mi-a arătat să văd întotdeauna că poate exista o soluție chiar și atunci când credeam că am ajuns la finalul drumului.Sper ca atunci când va citi aceste rânduri sa fie cadoul perfect pentru el. Deoarece, ceea ce ne lipsește în viață nu se poate cumpăra. Când încă o petală din anii tăi frumoși s-a scuturat alene, vibrând armonios, privește cu mândrie, gândind neîncetat, la restul de petale ce nu s-au scuturat. Îți urez să prinzi aripi pentru a trece cu ușurință peste toate greutățile vieții. Culege ce e frumos și bucura-te cu adevărat.
UN SINCER LA MULȚI ANI DRAGUL MEU!  heart drinks  kiss

 

*Mâinile Tale Sunt Ale Mele!*

Când ne-am întâlnit prima oară, m-ai apucat de mâna și simțeam că nimic numai există. Îmi venea să mă joc cu mâinile tale…să le întorc pe toate fețele, însă a fost prea scurtă întâlnirea și am fost nevoiți să mergem fiecare la casele noastre. Cu trecerea timpului…am adormit ținându-ne de mână, iar când ne despărțeam…mă durea să te știu departe și te străngeam tare de mână…fără ca tu sa spui ceva. Așa ne-am cunoscut noi doi, într-un parc ținându-ne de mână și poposind pe o bancă. Ținându-te de mână ți-am făcut loc în viața mea…mâinile tale au învățat să mă cunoască înainte ca eu să știu că faci parte din mine. Iubesc mâinile tale ce știu să mă ocrotească, degetele tale ce îmi dă la o parte șuvița de păr de pe obraz. Mâinile tale mă liniștesc atunci când visez urât…atunci când îmi este frig…mâinile tale nu uită niciodată să mă atingă. Îmi ești drag…mâinile tale îmi sunt dragi…mi-e dor de mâinile tale, de tot ce inventăm împreună. Mi-e dor de tine, cu toate că te-am luat cu mine din prima clipă când te-am cunoscut. Mâinile tale sunt ale mele!